Pe moment... aleatoriu

e mult de cand n-am scris doar pentru a scrie
mi-e ciuda uneori ca tot stau sa-mi aranjez gandurile si mi-e ciuda alteori ca nu le aranjez destul, ca nu gandesc destul...
am vazut ieri aproape un lan de papadii albe, asteptau sa le sufle cineva si imi venea sa ma arunc in puf si totusi nu
mi-e dor sa joc twister si sa nu-mi pese
sa citesc fara sa adorm
sa povestim despre orice... despre oameni, despre ce a fost, despre ce urmeaza
sa plangem si sa radem
sa aud greieri
sa pot auzi greieri si dimineata pasarile
sa  mi se zambeasca
sa nu-mi pun intrebari chinuitoare
sa raman
  





noapte buna

Pescarusul

Saptamana asta am terminat Pescarusul, A. P. Cehov.
Nu stiu ce as putea sa va marturisesc, nu cred ca pot sa scriu momentan si aproape ca nici nu vreau.
Ce-mi vine acum in minte e dorinta tuturor de a deveni artisti. Si-mi vine sa ma intreb, oare nu ne dorim chiar toti, macar o data, sa devenim artisti?
Punct.

Cavalerul inexistent

"Cavalerul inexistent" a lui Italo Calvino este cartea de saptamana trecuta. O lectura cel putin interesanta, specifica literaturii contemporane si, din cate-am inteles, lui Calvino. Dincolo de faptul ca merge usor, e presarat cu umor, suspans, rasturnari, fiind un roman de aventura, pe undeva, merge mai departe folosindu-se de simboluri si alegorie. Astfel, Agilufo e cavaler in timpurile sale, dar personaj in ale noastre.
Cea mai pregnanta idee, foarte plastic infatisata, e aceea de care ne lovim zi de zi (uneori dureros, alteori complice): "perfectiunea nu exista". Restul, le descoperiti singuri!