Votati POROLISSUM !

Votaţi Porolissum.
Trimiteţi SMS la 1388 cu cifra 2 sau informatii 0900160440
Pentru donaţii vă stă la dispoziţie contul
RO37 BACX 0000 0001 3148 8001
deschis la Unicredit Ţiriac-Bank, sucursala Millenium

Cu un SMS cu mesajul 2 sau un apel in reteaua ROMTELECOM la 0900160440, puteti ajuta AMFITEATRUL DE LA POROLISSUM-MOIGRAD sa ajunga mai aporape de ceea ce a fost in antichitate. Programul RESTAURARE initiat de TVR1 in colaborare cu alte organisme si fundatii, a adus duminica - 8 noiembrie in fata dumneavoastra acest obiectiv importanta pentru mostenirea culturala nationala. Cei care nu au avut ocazia de a vedea programul il pot vedea in reluare in 10 noiembrie la 11:50 si 13:50 pe TVR1, 11 noiembrie la 13 pe TVR3 si 12 noiembrie la 15 pe TVR CULTURAL. Votul tau poate contribui la desemnarea POROLISSUM-ului drept castigator in competitia pentru alocarea de fonduri neceasare restaurarii.

Votul dumneavoastra poate fi acordat pana in data de 13 noiembrie!

Spuneti si altora!!!

poetry update

Armonica
Laviniei


Canta-mi in game minore
Toamna
Cum imi canta ploaia in palmi.
Canta-mi cu degetele pe coaste
… ale mele sunt clape de pian surd;
Din ale mele nu poti face om ca din Adam,
Dar poti rasarii apusul
Si umbrele.
Canta-mi
De la piano la mezzo forte
In cheia fa
… in cheia facerii lumii
Si a prefacerii
Si a desfacerii,
Dar nu-mi canta in sol
Bemol.
Nu vreau sa cad
Si sa cantam
In gol.



Logos



Cuvantul mi se intinde
intre dulce si amar
…
mi-e ca un balet
in care mainile nu se ating.

Cuvantul mi se’ndoaie
In doua,
Dar si in trei.
mi-e ca o mana
ce se indoaie la cot,
dar si la umar.

Cuvantul mi se varsa
Dinspre dinti spre suflet
Si mi-e ca o durere sub unghie.

Cuvantul mi se intinde, indoaie si varsa
Pana in os.



Conjunctiv


Nu pot sa aripa
Si nu pot sa vers
Sa nu ma doara
Si sa ma’nghet.
Nu pot sa frunza
Si nu pot cafea
Sa ma inspire
Si sa ma stea*.
Nu vreau sa sunete
Si nu vreau sa lift
Sa nu ma cugete
Si sa ma’ntrist.
Nu stiu sa rosu
Si nu stiu sa semn
Sa ma impinga
Si sa ma ghem.

Si vreau sa liniste
Sa pot castel
Sa stiu ca verde
Sa nu ma tem.



Limes


Soarele cand s-a creat
s-a’ntrupat din ceara
ca o pasare ce se’ntrupeaza din ou
dar in loc sa zboare
el curge
si loc sa cante
el arde.
Si noaptea in loc sa doarma
E stanca de ceara
Cu un umar vechi
Din care plange stele.



* stea - substantiv nu verb

Je ne suis plus...

C'est la monde qui nous apprend de renoncer.

de ce?

eu nu mai cred in viata. serios vorbind... daca si ceea ce ni se ofera noua e viata, atunci bine. ar putea la fel de bine sa nu mai fie. cu toata sensibilitatea de care dispun va zic ca zambetul nu mai are valoare, aproape ca nici dragostea... nu as exagera totusi, dar oricum nu i-o acordam, so... ca zic eu ca are sau ca nu, tot acolo... cum sa te mai insenineze un zambet cand te gandesti in fiecare secunda la clipa iminenta cand o sa clachezi sau o sa intrii in depresie? sau si mai bine, te intrebi daca mai esti intreg la minte sau deja ai luat-o razna?... cum sa mai simti ca te trec fiori la o piesa fara sa plangi pe loc de amar, cand stii ca tu n-ai de fapt decat multe motive pentru care nu poti decat sa te stresezi si care nu mai prea lasa loc de sperante?... cum sa dormi linistit cand simti fiecare secunda cum iti suge viata, auzi ceasul tic-tac, tic-tac ca in 88 minutes pentru ca iti expira timpul, nu mai ai timp de nimic, nu iti ajunge nici pentru ceea ce trebuie sa faci, cum sa-ti mai ramana pentru ceea ce ai vrea sa faci...

m-am saturat... de mine si de voi, de tine si de noi

societate de consum... viata noastra cea de toate zilele

mi-ati vandut fericire in pungi de plastic
de parca m-as fi nascut dintr-un automat de copiii
si toata viata mea am functionat cu fise.
Ei bine aflati ca fericirea se altereaza in pungi de plastic
Si eu nici nu trebuie sa mi-o cumpar
Si nici nu vreau.

Acum probabil ca vreti sa-mi impozitati aerul pe care-l respir
Pentru ca e criza
Si nu va aduc niciun profit.
Poate
Intr-o zi Dumnezeu o sa ne impoziteze bataile inimii,
Doar ca El nu vrea bani
El vrea Dragoste.

Si maine o sa ma bateti pe umar
sa-mi spuneti ca m-ati condamnat
Pentru ca mi-a expirat termenul de valabilitate.
Dar ma tem ca zambetul cu care va voi raspunde
Va va bantui cam o vesnicie.

16.23.

Te iubesc
Rotund ca o luna
Si in mana mea te caut
Ca intr-o inima la primul patrar.
Te iubesc
Rotund ca o luna
Si in spirale si in sfere
Te iubesc.
Te iubesc
Plin ca luna plina
Si ca un intuneric beat de lumina.
Te iubesc
Portocaliu ca o luna,
O luna ca un foc si
Te iubesc
Alb ca luna dimineata
Si rotund
Te iubesc.

nu prea inteeg exact de ce, dar uneori, pur si simplu, spiritul meu e bantuit de intrebari existentiale... de exemplu, in momentul de fata nu inteleg cum poti sustine sus si tare, batandu-te cu pumnu-n piept, ca ai o pasiune, cand preferi sa stai in casa la caldurica, sau sa iesi la un suc in loc sa te intalnesti cu oameni care au aceeasi pasiune, sa discutati despre pasiunea respectiva si sa aflati chestii noi si interesante din domeniul respectiv.
incep sa fiu tot mai convinsa ca nu mai stim sa avem pasiuni... ca singurele pasiuni care reusesc sa ne seduca, atat incat sa renuntam la comoditate, sunt cele in rau...ca ne plangem ca nu avem oportunitati, dar de fapt ne-am obisnuit fara ele si le ignoram cand apar... ca mi-e sila de lumea in care traiesc

***

Martea, corabiile din port dorm
Si vinerea se scufunda
Ca bolovanii in pahar.
E ca in filmele romanesti:
Totul se termina prost.

Despre BAC si alti demoni

pentru a schimba BAC-ul in clasa a 12-a, in octombrie sau chiar noiembrie, ai nevoie de ceva mai mult tupeu decat iepurasul din bancurile cu iepurasi la farmacie, magazin etc, de ceva mai multa prostie decat bula in bancurile cu bula, de ceva mai multa nesimtire decat descrie culmea nesimtirii...
rezultatul ar fi mai multi nervi decat in bancurile cu porcusorul agresiv

Mana ta imi cade
In somn
Peste ganduri.
Nu pot sa te prind de degete
Si ma fulgera
Luna din somnul tau
Ca un ghimpe
Sub pleoape.
Mana ta ma sugruma
De dor.
Nu pot sa tremur din incheieturi
Si sa iti visez frumos noaptea
Si sa tac de fericire
Cu mainile adancite in cer.
Mana ta e grea
ca vocalele pe limba mortii.
Nu pot sa arunc in aer
Noaptea
Si sa iti agat palmele de soare
Sa ma inghiti cu lumina ta cu tot
Ca pe un Iona.
Mana ta s-a intors
Cu fata spre minus infinit…