E vineri si e 29 februarie. Mi-era dor de februarie mai lung cu o zi... de fapt nu stiu daca am remarcat vreodata cat de scurta e luna asta, sau daca mi-a pasat. Azi imi pasa pentru ca ... am impresia ca mi se da o zi in plus... un bonus de:-? "fedelitate"... Ma bucur de ea de parca ar fi un cadou... Azi e 29 februarie.
Am impresia ca viata mea s-a lungit cu o zi.
si in 29 februarie am scris un kitch (doua puncte P)
vineri, 29 februarie 2008
joi, 28 februarie 2008
Ruine de basm
Mi-as tremura inima
Sa simta armonia asta amara.
De pe chip mi-as schimonosi expresia,
Cu negru as desfigura zambetul fatarnic.
Ca o gheisa de marmura,
Varuita cu masti serbede…
Povestile…
Acele povesti frumoase,
Nu au culise.
Armonia e pe chip
Si zambeste inima’n povesti
Ca o gheisa ce nu poarta masti.
Sa simta armonia asta amara.
De pe chip mi-as schimonosi expresia,
Cu negru as desfigura zambetul fatarnic.
Ca o gheisa de marmura,
Varuita cu masti serbede…
Povestile…
Acele povesti frumoase,
Nu au culise.
Armonia e pe chip
Si zambeste inima’n povesti
Ca o gheisa ce nu poarta masti.
luni, 25 februarie 2008
THE CHOSEN ~ a novel by Chaim Potok
almost a must read... it's not one of that novels which let you dumb, but "long afterwards it remains in the mind and delights"(the new york times book review)
...a novel about a friendship between two Jewish boys growing up in Brooklyn at the end of second world war;
a friendship between a traditional orthodox jew- Reuven Malter and a hasid- Danny Saunders;
a book about diferent ideologies, diferent religions and opinions, about war and friendship, about psihology, logic and mathematics, about silence, sadness and joy...
...a novel about a friendship between two Jewish boys growing up in Brooklyn at the end of second world war;
a friendship between a traditional orthodox jew- Reuven Malter and a hasid- Danny Saunders;
a book about diferent ideologies, diferent religions and opinions, about war and friendship, about psihology, logic and mathematics, about silence, sadness and joy...
joi, 21 februarie 2008
Pe moment...
Am in fata ochilor o portocala pe care nu stiu cum sa o privesc, cu pofta sau cu privirea unui artist care patrunde pana sub coaja... ma mut spre restul biroului plin de nimicuri si vad ca viata mea nu e construita din lucruri marunte, ci pur si simplu din nimicuri (imprastiate).
Imi vine in minte "timp", vreau mai mult... si el nici macar nu exista, pentru mine e o iluzie si totusi ma izbesc de el si uneori chiar cred in el. Vreau sa stau tolanita pe un lan mare de iarba verde, sa stau desculta cu ochii la soarele ce se'ascunde sub nor si sa citesc... orice. Sa stau pur si simplu si sa simt fiecare atom din mine.
Cuvinte... de ce avem nevoie de cuvinte? ca sa ne jucam. Sa ne jucam de'a stiinta, de'a inteleptii, de'a prostii, de'a nebunii, de'a copiii, de'a iubirea, de'a vorbitul. Eu am nevoie de cuvinte ca sa ma joc ca gandesc si gandesc ca sa ma joc ca simt si simt ca sa ma joc ca traiesc si, de fapt, traiesc ca sa ma joc cu cuvintele.
Strivire, izbire, cadere, risipire...
Oare luna unde doarme'n noaptea asta? Vreau un colt de cer sub cap in loc de perna si un nor sa ma acopar si poate luna... E frig afara'n februarie.
Mi-e somn. Am obosit de atat existenta.
Imi vine in minte "timp", vreau mai mult... si el nici macar nu exista, pentru mine e o iluzie si totusi ma izbesc de el si uneori chiar cred in el. Vreau sa stau tolanita pe un lan mare de iarba verde, sa stau desculta cu ochii la soarele ce se'ascunde sub nor si sa citesc... orice. Sa stau pur si simplu si sa simt fiecare atom din mine.
Cuvinte... de ce avem nevoie de cuvinte? ca sa ne jucam. Sa ne jucam de'a stiinta, de'a inteleptii, de'a prostii, de'a nebunii, de'a copiii, de'a iubirea, de'a vorbitul. Eu am nevoie de cuvinte ca sa ma joc ca gandesc si gandesc ca sa ma joc ca simt si simt ca sa ma joc ca traiesc si, de fapt, traiesc ca sa ma joc cu cuvintele.
Strivire, izbire, cadere, risipire...
Oare luna unde doarme'n noaptea asta? Vreau un colt de cer sub cap in loc de perna si un nor sa ma acopar si poate luna... E frig afara'n februarie.
Mi-e somn. Am obosit de atat existenta.
luni, 18 februarie 2008
Celor multi, umili...*
Ziua adevarului a sosit...
Ziua adevarului meu, adevarului meu rupt de realitate, aflat intr-o dimensiune paralela cu modestia, scaldandu-se in egocentrism...
Ziua descoperirilor...
Ziua in care am hotarat sa ies dintre cei multi, umili...
Spre deosebire de tine eu sunt un geniu, ti-e greu sa recunosti, nu-mi vei accepta conditia niciodata pentru ca nu vei reusi niciodata sa-ti accepti propria conditie- cea de muritor de rand. Spre deosebire de tine eu sunt... un pui de zmeu. As putea sa ma denumesc semizeu... si uneori, in momentele mele de meditatie, ajung sa ma intreb cum iti cer tie sa ma intelegi cand nici macar eu nu stiu ce caut aici, cum m-am coborat atat de jos. Dar probabil trebuie sa urmez un destin... Destinul perfectiunii.
Acum plangi, suferi in camara nefiintei tale, te chinuie sentimentul de nimicnicie... Iti inteleg suferinta; spre deosebire de mine tu trebuie sa suferi... esti slab. Un intreg conflict interior se tese acum in tine, nu trebuie sa ajungi prea departe, viata nu e in mana ta... accepta-ti soarta, urmeaza-ti si tu destinul, oricat de neinsemnat ar fi el.
* a se considera pamflet si a se lua ca atare
Ziua adevarului meu, adevarului meu rupt de realitate, aflat intr-o dimensiune paralela cu modestia, scaldandu-se in egocentrism...
Ziua descoperirilor...
Ziua in care am hotarat sa ies dintre cei multi, umili...
Spre deosebire de tine eu sunt un geniu, ti-e greu sa recunosti, nu-mi vei accepta conditia niciodata pentru ca nu vei reusi niciodata sa-ti accepti propria conditie- cea de muritor de rand. Spre deosebire de tine eu sunt... un pui de zmeu. As putea sa ma denumesc semizeu... si uneori, in momentele mele de meditatie, ajung sa ma intreb cum iti cer tie sa ma intelegi cand nici macar eu nu stiu ce caut aici, cum m-am coborat atat de jos. Dar probabil trebuie sa urmez un destin... Destinul perfectiunii.
Acum plangi, suferi in camara nefiintei tale, te chinuie sentimentul de nimicnicie... Iti inteleg suferinta; spre deosebire de mine tu trebuie sa suferi... esti slab. Un intreg conflict interior se tese acum in tine, nu trebuie sa ajungi prea departe, viata nu e in mana ta... accepta-ti soarta, urmeaza-ti si tu destinul, oricat de neinsemnat ar fi el.
* a se considera pamflet si a se lua ca atare
duminică, 17 februarie 2008
cititorilor...
Suntem agresati din ce in ce mai des de intrebarea : se mai citeste in ziua de azi? intrebare pusa cu o tonalitate de disperare, cu o deosebita ingrijorare si o exagerata gravitate. Ei bine, oameni buni, dupa multe evitari ale intrebarii si nu ale raspunsului dupa cum v-ati fi asteptat am hotarat sa imi dau si eu cu parerea si as spune :DA, se mai citeste. De la reviste (fie ele mai mult cu poze, fie ele de cultura), la manuale,de la romane, la bloguri(unele cu continut de apreciat), de la texte stiintifice, la versurile pieselor, de la poezie, la proza si asa mai departe... asta ca o privire generala. Mai mult,se citeste in ciuda curentelor "manelistice" care accentueaza valoarea banilor in defavoarea culturii, in ciuda tehnologizarii si computer-izarii, in ciuda oricaror aspecte ce incearca sa impiedice legatura omului cu cartea. Eu as ridica o alta intrebare: CE SE CITESTE? Si astept si raspunsuri...
Si pentru a-mi justifica indrazneala de a raspunde acestei intrebari si a-mi sustine raspunsul, in continuare, pentru cei mai rabdatori dintre cei ce CITESC aceasta postare, 1.relatia mea cu cartile ( din perspectiva de cititor) si 2.cateva opinii referitoare la locul poeziei in societatea noastra:
1.
Cartile nu ma iubesc, nu ma urasc, nu ma cauta, nu ma gasesc, dar
existenta lor e conditionata de iubirea mea fata de ele. Ele traiesc prin prisma mea, prin mintea mea care le intelege si le lasa sa-si dezvaluie tainele, dispusa sa asculte si sa pastreze secretele lor. Traiesc prin mainile mele care le incalzesc si prin degetele care intorc pagina dupa pagina. Cartile poate nu ma iubesc, pentru ca le violez intimitatea sau le inteleg gresit intentiile… dar pastreaza ascunse sentimentele fata de mine. Si totusi, cartile ma iubesc, probabil pentru ca se simt nevoite sa o faca. Ele nu stiu ca daca m-ar ura , le-as citi in continuare… le-as citi pentru ca le iubesc si vreau sa le vad fericite si stiu ca pe ele nu le asteapta nici Raiul nici Iadul dupa moarte, asa ca trebuie sa traiasca pentru a ajunge la fericire.
Si el mai probabil, cartile care ma iubesc cel mai sincer sunt cartile “nou-nascute”, caci am bunavointa de a asculta si povestea lor si de a le ajuta sa creasca. Ma iubesc pentru ca le dau o sansa, indiferent de calitatea lor, masurata in functie de standarde.
Stiu ca, fara indoiala, cartile ma iubesc… poate chiar si din simplul motiv ca le dau liberatetea sa nu o faca.
2.
Traim intr-o lume care considera comunicarea salvatoare, dar care nu stie sa comunice, o lume care foloseste atatea cuvinte si prea putine sensuri. In aceasta lume e normal sa ne intrebam daca isi mai are loc poezia, caci ea nu e decat un antonim al acestei “pseudocomunicari”. Poezia este cea care aduna in cateva randuri semnificatii adanci, cea care transmite prin cateva versuri suite intregi de sentimente si ganduri. Mai poate fi poezia atrgatoare pentru tineri, in acest context
Tinerii intra in contact cu poezia tocmai din nevoia de liniste, de refugiu din mijlocul zgomotului si agitatiei. Astfel, ei devin fie cititori de poezie, fie incep ei insisi sa scrie. Evolutie, de’a lungul timpului, a existat nu numai in stiinta sau tehnologie, ci si in arta sau literatura, astfel ca, aparitia unor noi mentalitati a dat nastere si unor noi curente literare. Exista, asadar, o anumita diversitate in ceea ce priveste tematica, modul de abordare al temelor in functie de stilul scriitorilor sau chiar in ceea ce priveste structura poeziilor, diversitate care ofera tinerilor posibilitatea de a alege pentru lectura ceea ce li se potriveste. Tinerii ajung, astfel, sa se recunoasca in poezii, sa-si identifice trairile sau parerile cu ale eului poetic. Mai mult decat atat, lectura le dezvolta capacitatea de intelegere, caci sunt provocati sa dezlege sensuri, sa decodifice simboluri, sa dea noi semnificatii.
De asemenea, unii tineri aleg sa scrie ei insisi poezii, pentru ei acesta fiind un mod mai usor de a se exterioriza, de a transmite sentimente, iar activitatea lor este sustinuta si dirijata. Exista cenacluri literare la care tinerii participa, isi prezinta creatiile si au parte de sfaturi , indrumari. Multe dintre poeziile lor apar in diferite publicatii sau sunt adunate in volume si, astfel, ei capata incredere.
Mai mult decat atat, cu totii stim ca viata oricarei scrieri este conditionata de existenta unor cititori si atata timp cat tinerii continua sa scrie, este evidenta prezenta unui public ce nu demonstreaza altceva decat ca se citeste poezie.
Asadar, poezia este atragatoare pentru tineri, in continuare, chiar si intr-o lume care face “mult zgomot pentru nimic”, care vrea, dar nu stie sa comunice, o societate care vrea sa introduca tehnologia si in suflet Atata vreme cat sentimentele nu vor deveni si ele automatizate, poezia nu va inceta sa fie scrisa si citita.
Si pentru a-mi justifica indrazneala de a raspunde acestei intrebari si a-mi sustine raspunsul, in continuare, pentru cei mai rabdatori dintre cei ce CITESC aceasta postare, 1.relatia mea cu cartile ( din perspectiva de cititor) si 2.cateva opinii referitoare la locul poeziei in societatea noastra:
1.
Cartile nu ma iubesc, nu ma urasc, nu ma cauta, nu ma gasesc, dar
existenta lor e conditionata de iubirea mea fata de ele. Ele traiesc prin prisma mea, prin mintea mea care le intelege si le lasa sa-si dezvaluie tainele, dispusa sa asculte si sa pastreze secretele lor. Traiesc prin mainile mele care le incalzesc si prin degetele care intorc pagina dupa pagina. Cartile poate nu ma iubesc, pentru ca le violez intimitatea sau le inteleg gresit intentiile… dar pastreaza ascunse sentimentele fata de mine. Si totusi, cartile ma iubesc, probabil pentru ca se simt nevoite sa o faca. Ele nu stiu ca daca m-ar ura , le-as citi in continuare… le-as citi pentru ca le iubesc si vreau sa le vad fericite si stiu ca pe ele nu le asteapta nici Raiul nici Iadul dupa moarte, asa ca trebuie sa traiasca pentru a ajunge la fericire.
Si el mai probabil, cartile care ma iubesc cel mai sincer sunt cartile “nou-nascute”, caci am bunavointa de a asculta si povestea lor si de a le ajuta sa creasca. Ma iubesc pentru ca le dau o sansa, indiferent de calitatea lor, masurata in functie de standarde.
Stiu ca, fara indoiala, cartile ma iubesc… poate chiar si din simplul motiv ca le dau liberatetea sa nu o faca.
2.
Traim intr-o lume care considera comunicarea salvatoare, dar care nu stie sa comunice, o lume care foloseste atatea cuvinte si prea putine sensuri. In aceasta lume e normal sa ne intrebam daca isi mai are loc poezia, caci ea nu e decat un antonim al acestei “pseudocomunicari”. Poezia este cea care aduna in cateva randuri semnificatii adanci, cea care transmite prin cateva versuri suite intregi de sentimente si ganduri. Mai poate fi poezia atrgatoare pentru tineri, in acest context
Tinerii intra in contact cu poezia tocmai din nevoia de liniste, de refugiu din mijlocul zgomotului si agitatiei. Astfel, ei devin fie cititori de poezie, fie incep ei insisi sa scrie. Evolutie, de’a lungul timpului, a existat nu numai in stiinta sau tehnologie, ci si in arta sau literatura, astfel ca, aparitia unor noi mentalitati a dat nastere si unor noi curente literare. Exista, asadar, o anumita diversitate in ceea ce priveste tematica, modul de abordare al temelor in functie de stilul scriitorilor sau chiar in ceea ce priveste structura poeziilor, diversitate care ofera tinerilor posibilitatea de a alege pentru lectura ceea ce li se potriveste. Tinerii ajung, astfel, sa se recunoasca in poezii, sa-si identifice trairile sau parerile cu ale eului poetic. Mai mult decat atat, lectura le dezvolta capacitatea de intelegere, caci sunt provocati sa dezlege sensuri, sa decodifice simboluri, sa dea noi semnificatii.
De asemenea, unii tineri aleg sa scrie ei insisi poezii, pentru ei acesta fiind un mod mai usor de a se exterioriza, de a transmite sentimente, iar activitatea lor este sustinuta si dirijata. Exista cenacluri literare la care tinerii participa, isi prezinta creatiile si au parte de sfaturi , indrumari. Multe dintre poeziile lor apar in diferite publicatii sau sunt adunate in volume si, astfel, ei capata incredere.
Mai mult decat atat, cu totii stim ca viata oricarei scrieri este conditionata de existenta unor cititori si atata timp cat tinerii continua sa scrie, este evidenta prezenta unui public ce nu demonstreaza altceva decat ca se citeste poezie.
Asadar, poezia este atragatoare pentru tineri, in continuare, chiar si intr-o lume care face “mult zgomot pentru nimic”, care vrea, dar nu stie sa comunice, o societate care vrea sa introduca tehnologia si in suflet Atata vreme cat sentimentele nu vor deveni si ele automatizate, poezia nu va inceta sa fie scrisa si citita.
de ce?
Tacerea asta e amara... e amara cand ai nevoie de cuvinte. Tacerea e rece si te doare din cand in cand.
Dar tacerea asta ne-o dorim de-atate ori... tacerea nocturna.
Sa poti sa-ti asculti respiratia si sa te gandesti cum iti intra aerul in plamani si cum treci cu vederea atatea rasuflari, caci nu le auzi... si cum ele nu trec pe langa tine. Ele intra in tine atat de adanc si te lasa sa traiesti.
Vreau si eu liniste... sa aud de ce traiesc.
Dar tacerea asta ne-o dorim de-atate ori... tacerea nocturna.
Sa poti sa-ti asculti respiratia si sa te gandesti cum iti intra aerul in plamani si cum treci cu vederea atatea rasuflari, caci nu le auzi... si cum ele nu trec pe langa tine. Ele intra in tine atat de adanc si te lasa sa traiesti.
Vreau si eu liniste... sa aud de ce traiesc.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)