duminică, 29 august 2010

Invitatie la vals

E prima carte a lui M. Drumes pe care o citesc; nu stiu daca din curiozitate sau pentru ca voiam sa-mi formulez o parere "documentata" referitoare la el. Mai degraba a doua varianta... din moment ce-am cumparat-o pentru a ma lamuri cu privire la expresiile admirative referitoare la romanele lui, cu acceptul ca e literatura de consum. Pentru mine astea doua nu se impaca. 
Incercand sa notez ce mi-a placut, as mentiona firul epic, construit pe sablonul asta, care place, cu mult suspans... povestea e emotionanta, pe alocuri  surprinzatoare, te prinde si nu te lasa. E un suspans de la o scena la alta, dar e si suspansul creat de (poate e prea mult spus) o alternare a timpului nararii si timpului narat. Romanul incepe cu ilustrarea situatiei prezente, justificata de faptele anterioare aduse in fata cititorului in paginile care urmeaza, prin rememorare. La prezent nu se revine decat in final, pe parcurs, existand foarte putine elemente, care fac referire la starea naratorului in momentul transpunerii amintirilor in scris.
Ce m-a dezamagit, insa, a fost finalul. Si daca am cateva repere dupa care judec o carte, cele mai simple sunt inceputul si sfarsitul. Inceputul mi-a sunat bine. Finalul mi se pare prea diluat. Ultimele capitole reiau intreaga istorie  ca un rezumat, de altfel, interesant- citit separat, dar caruia nu-i vad sensul. M-am gandit ca e un mod de a prelungi suspansul, dar nu poate fi vorba de suspans cand deznodamantul nu e doar previzibil, ci chiar anticipat. Speram la o rasturnare de situatie... nu! un final brusc fara explicatii... nu! un final in care dupa sinuciderea anuntata in prima pagina, naratorul va fi inlocuit cu unul omniscient - omniprezent, care sa ma surprinda cu un capitol care sa continue povestea neasteptat sau cu o fraza... nu! doar un final, pe care-mi permit sa-l numesc, patetic. "Adio!" ?
Concluzia mea:e o lectura usurica, pentru tren sau plaja sau orice alta conjunctura in care ai chef sa citesti doar asa ca sa-ti umpli timpul cu ceva placut. Povestea e de telenovela chiar daca porneste de la un fapt real; as zice ca e samburele de adevar si'apoi multa fantezie si fabulatie.
Una peste alta, nu-mi pare rau ca am citit romanul, a fost o lectura placuta (cu toata indignarea din final)... si, de fapt, ce-am notat cu minus reprezinta elemente ce tin de gustul fiecaruia. 

Spor la citit!

Un comentariu:

casu spunea...

nu mai tin minte toate detaliile dar stiu ca mi-o placut cartea:) faina recenzie:*