E prima carte a lui M. Drumes pe care o citesc; nu stiu daca din curiozitate sau pentru ca voiam sa-mi formulez o parere "documentata" referitoare la el. Mai degraba a doua varianta... din moment ce-am cumparat-o pentru a ma lamuri cu privire la expresiile admirative referitoare la romanele lui, cu acceptul ca e literatura de consum. Pentru mine astea doua nu se impaca.

Ce m-a dezamagit, insa, a fost finalul. Si daca am cateva repere dupa care judec o carte, cele mai simple sunt inceputul si sfarsitul. Inceputul mi-a sunat bine. Finalul mi se pare prea diluat. Ultimele capitole reiau intreaga istorie ca un rezumat, de altfel, interesant- citit separat, dar caruia nu-i vad sensul. M-am gandit ca e un mod de a prelungi suspansul, dar nu poate fi vorba de suspans cand deznodamantul nu e doar previzibil, ci chiar anticipat. Speram la o rasturnare de situatie... nu! un final brusc fara explicatii... nu! un final in care dupa sinuciderea anuntata in prima pagina, naratorul va fi inlocuit cu unul omniscient - omniprezent, care sa ma surprinda cu un capitol care sa continue povestea neasteptat sau cu o fraza... nu! doar un final, pe care-mi permit sa-l numesc, patetic. "Adio!" ?
Concluzia mea:e o lectura usurica, pentru tren sau plaja sau orice alta conjunctura in care ai chef sa citesti doar asa ca sa-ti umpli timpul cu ceva placut. Povestea e de telenovela chiar daca porneste de la un fapt real; as zice ca e samburele de adevar si'apoi multa fantezie si fabulatie.
Una peste alta, nu-mi pare rau ca am citit romanul, a fost o lectura placuta (cu toata indignarea din final)... si, de fapt, ce-am notat cu minus reprezinta elemente ce tin de gustul fiecaruia.
Spor la citit!
Un comentariu:
nu mai tin minte toate detaliile dar stiu ca mi-o placut cartea:) faina recenzie:*
Trimiteți un comentariu