Promovez lectura! (V)

In articolul de azi o sa ma opresc, in prima parte, asupra fenomenului Paulo Coelho. In a doua parte am o surpriza:P
Paulo Coelho a devenit un fenomen pentru romani; recunosc ca nu am fost interesata sa ma documentez cu privire la alte popoare si natii, dar avand in vedere numarul de exemplare vandute as zice ca fenomenul depaseste granitele tarii noastre. De ce un fenomen? Pentru ca de cativa ani toata lumea citeste Paulo Coelho pe nerasuflate, iar editurile si lbrariile ne livreaza in continuare noi aparitii sau vechi aparitii reeditate. M-am aflat si eu in randul cititorilor inflacarati, asa ca vorbesc in cunostinta de cauza. Am inceput cu "Alchimistul" in clasa a VI-a si am ramas surprinsa, probabil la fel ca restul cititorilor, de actiunea pe alocuri uimitoare, de substratul de idei si, de ce nu?, de lectura rapida. A urmat o pauza, pentru ca peste vreun an jumate sa imi cada in mana "La raul Piedra am sezul si am plans". Atunci a inceput perioada "coelhana" pentru mine si a durat cam un an... timp in care am mai citit cam 4 carti. Si am descoperit ca este mai mult decat o lectura rapida, o lectura facila, ca substratul de idei cu tenta filosofica este acelasi pentru tooooate cartile si cuprinde acele idei "la moda". In fapt, tot universul literar creat este unul cat se poate de comercial si comploteaza in favoarea lui Coelho, ca sa il parafrazez tocmai pe el. Cam pe vremea cand am citit eu prima lui carte se contura si acest fenomen care continua si astazi. Toata lumea citeste Coelho fie pentru ca s-au lasat prada curiozitatii, fie pentru ca e "in trend", ori din cine stie ce alte motive. Este bine ca se citeste, dar poate ar fi bine sa ne dirijeze cineva lectura spre carti mai serioase si autori mai seriosi. Nu l-as incadra pe Coelho in categoria "leteratura de duzina", ii apreciez imaginatia cu privire la alegerea subiectelor (si ele comerciale) si la modul de desfasurare al actiunii, dar v-as recomanda totusi altceva. Daca sunteti curiosi, cred ca v-ati putea limita la o carte... veti intelege, in mare, cam ce fel de carti scrie, care sunt ideile dezvoltate in ele .Nu va lasati cuprinsi de euforie, s-ar putea ca mai tarziu sa fiti dezamagiti.

Si pentru ca am promis de ceva vreme o lista de lecturi, in sfarsit vreau sa-mi duc promisiunea la bun sfarsit. Nu o sa fac o lista cu toate cartile pe care le-am citit, ci o sa va recomand cartile care mie mi-au ramas in suflet si-n minte. Trebuie sa precizez ca vor fi putine din cele clasice despre care am cam auzit cu totii pentru ca o astfel de recomandare v-ar plictisi. Si pentru ca nu pot sa le pun pe toate in aceeasi oala o sa le impart in cateva categorii.

O sa incep cu inceputul: copiii. Lor le recomand pe langa Povestile Fratilor Grimm si ale lui H. C. Anderson, clasicele Calatorii ale lui Gulliver si Colt Alb, ori Heidi-fetita muntilor :



Seria Mary Poppins - P.L. Travers , incluzand aici: Mary Poppins, Mary Poppins se intoarce, Mary Poppins deschide usa, Mary Poppins in parc, Mary Poppins de la A la Z, Mary Poppins in bucatarie, Mary Poppins pe aleea ciresilor, Mary Poppins si casa de alaturi

Ciresarii - Constantin Chirita, cinci volume care merita osteneala

Anne de la Green Gables - L.M. Montgomery

Aventurile lui Habarnam - Nikolai Nosov

Peter Pan si Peter Pan in Gradina Kengsington - J.M. Barrie

Ursuletul Winnie-Puh - A.A. Milne



Beletrstica:



Lumea Sofiei - Jostein Gaarder

Fata cu portocale - Jostein Gaarder

Inca o zi - Mitch Albom

Cei cinci oameni pe care-i intalnesti in rai - Mitch Albom

Procesul - Franz Kafka

America - Franz Kafka

Conditia umana - Andre Malraux

Tabloul flamand - Arturo Perez Reverte

De veghe in lanul de secara - Jerome David Salinger

Dulgheri inaltati grinda acoperisului.Saymour - o prezentare - Jerome David Salinger

Enciclopedia zmeilor - Mircea Cartarescu

In fiecare zi Dumnezeu se roaga la mine - Chris Simion

Viata pe un peron - Octavian Paler

Remember - Mateiu Caragiale

Maitreyi - Mircea Eliade

Micul Print - Antoine de Saint-Exupery


Istorie:

O istorie sincera a poporului roman - Florin Constantiniu
Istoria Europei - Jean Carpentier si Francois Lebrun
Istoria Europei - Pierre Milza si Serge Berstein

Religie:

Cum am devenit ortodox - Peter E. Gillquist

Sfantul Inchisorilor

Viata Sfantului Serafim de Sarov - Arhimandrit Lazarus Moore

Atat deocamdata.

Spor la citit!

Promovez lectura! (IV)

In acest articol, voi promova lectura intr-un mod mai aparte. Cred ca multa lume are un jurnal... dar nu stiu cati dintre noi au alcatuit vreodata un jurnal de lectura. Eu am facut asta de doua ori. O sa cititi in continuare un jurnal de lectura la capitolul “ Cartea de bucate” din volumul “Exuvii” al Simonei Popescu:

Iau cartea în mână şi după ce îmi spun : “E verde, pare frumoasă” o deschid, încercând între timp să-mi adun gândurile şi privirile. Încep să parcurg slovă cu slovă, cuvânt după cuvânt creează sensul şi lectura mă învăluie. Dar din încăperea alăturată se aude televizorul şi două voci cu ton de bârfă. Închid uşa de la cameră şi îmi continui drumul. Enumerarea de titluri mă pune pe gânduri, încerc să-mi amintesc dacă am citit cărtile şi rămân puţin asupra celor trei muschetari ( văd deja pălăriile, aud chiar bătaia săbiilor, vestimentaţie de epocă ). După câteva zeci de secunde, realizez că umblu fără să mă uit la picioare. Mi-am amintit de vremuri trecute şi amintirea mi-a răpit atenţia. Citeam automatizat, gândindu-mă la cărţile copilăriei. Important e că m-am trezit înainte să mă împiedic (căci umblam fără să mă uit la picioare); înainte să mă împiedic de “chewing- gum”. Oare dacă bunica ar încerca să citească şi ea cartea asta, ce ar înţelege? Dar de ce ar avea bunica intenţia de a se apropia de o carte ca asta? Bunica citeşte rugăciuni, aşa că prima mea întrebare rămâne retorică. Mă simt imediat interesată şi atrasă de lectură pentru că acelaşi lucru l-am facut şi eu când eram mica: citeam cărţile de bucate ale mamei şi mă imaginam bucătarul cel mai iscusit din ţară sau cărţile de croitorie şi mă vedeam mare creatoare de modă. Încerc să-mi recâştig concentrarea şi chiar dacă unul din trei cuvinte îmi aminteşte de ceva, răman în prezent (Carpe diem!). Din rând în rând zâmbesc, mă amuză “dizgraţioasele oua cu limbă” şi “cele mai cumplite metode de sacrifiare şi tortură”. Ma aflu parcă la ora de biologie, îmi apare în minte o imagine din şcoala generală când am disecat un iepure. După două pagini mă opresc, căci în minte se repetă la nesfârşit refrenul piesei ascultate acum 4 ore. În ultimele cinci minute a devenit tot mai evident. Poate pentru că îmi sună mai armonios decât cantitatea industrială de informaţie, comprimată în cuvinte puţine. Trebuie să recitesc. Las inima din refrenul melodiei să-mi zboare din minte şi revin la inimile animalelor, a căror preparare e înfăţişată atât de sugestiv încât imaginaţia mea ţese un adevărat scenariu alcătuit din imagini de o largă varietate, mirosuri, gusturi şi senzaţii organice: poftă, foame, greaţă. Ah, am gustat şi eu o dată inima puiului şi îmi lasă gura apă când mă gândesc la gustul creierului de găină. Devin personaj în propria-mi operă dramatică şi simt în jurul meu culori şi lumini îndrăzneţe. Îmi orientez pentru o clipă activitatea ochilor în stânga: am rămas tot aici, în camera în care culorile sunt pale şi lumina e slabă. Revin la lectură şi paragrafele se scurg precum “curgeau lent cremele”. Ma opresc, lectura asta mi-a făcut o poftă îngrozitoare, chiar dacă pe nesimţite, am luat şi cina, gustând câte puţin din toate bucatele, savurând fiecare aromă rezultată în urma unor procese mai mult sau mai puţin ademenitoare. Iau o bomboană şi parcă lectura e mai uşoară acum. Fiecare papilă gustativă recepţionează semnalele transmise de lumea cealaltă, lumea în care mi-am trimis mintea să se plimbe; gustul literelor înşirate într-o armonie îmbătătoare, al vorbelor asortate şi asezonate cu originalitate. Mi se face mereu sete de fraza următoare şi adăpându-mă înghit lumea tuturor posibilităţilor culinare care curge în continuare, pe paginile cărţii verzi. Îmi amintesc şi eu de o carte de bucate neagră, cu o tânără doamnă, purtând sorţulet cu buline, şi am impresia că acum citesc memorii de lectură ale unei persoane care a citit reţetele din ea ca pe nişte poveşti ( în timp ce eu pierdeam vremea cu Feţi Frumoşi ). Dar trecerea de la un palier la altul, de la organe la Dumnezeu şi Diavol, mă năuceşte. Am ajuns la Purgatoriu, abia acum întreaga construcţie a operei mi-e clară.
Nu mă mai gândesc la nimic altceva decât la ceea ce citesc; cu atâta iscusinţă şi isteţime sunt legate cuvintele unele de altele, încât nu vreau să-mi mai dezlipesc privirile. Acum, nu diferitele delicatese mă atrag, ci modul în care sunt înfăţişate amintirile. Conţinutul lor e încântător, mă scoate din monotonia vieţii cotidiene, iar forma lor face ca “banalitate” să fie antonimul a tot ce citesc. E mai presus de romanele analizate la şcoală, de nuvele şi povestiri cu acţiune simplă sau complicată, cu timp şi spaţiu relative, cu personaje reale sau fantastice. E o rememorare subiectivă, ce se prezintă într-o manieră originală şi tocmai acest grad de noutate îmi stărneşte curiozitatea şi dorinţa de a continua. Dar treptat, amintirile se dispersează, îmbinându-se cu prezentul şi anunţând sfârşitul. Îmi pare rău că trebuie să mă întroc şi eu la realitate, să închid cartea, rămânând în minte cu imaginea fluturelui “aşezându-se cuminte şi mare ca o pasăre pe cartea asta de aventuri ale BURDIHANULUI”.

Spor la citit!

Promovez lectura! (III)

Aceasta mini-campanie continua. Ma bucur tare mult ca cele doua articole postate pana acum au starnit o reactie din partea voastra, vizibila prin comentarii. Va multumesc pentru incurajare, idei, impresii si sper sa va fie de folos recomandarile, recenziile, prezentarile mele referitoare la lectura. In curand voi posta si o lista de carti pe care le-am citit, pe care vi le recomand si pe care sper sa le cititi (multumesc si pentru aceasta idee).
Pentru azi v-am pregatit din nou o frantura de teorie despre lectura si o recomandare, iar in cazul care sunteti curiosi de ce in articolul trecut am vorbit de scris, va invit sa cititi ceea ce scriu eu in categoria "seism caligrafic" sau "cuvinte".


Lectura – fapt si act

Putem pune în discuţie existenţa unei lecturi care nu depăşeşte condiţia de „fapt”, fiind vorba de o lectură superficială ce nu vizează o interacţiune a lectorului cu textul, oprindu-se la funcţia de informare, insuficientă în cazul literaturii aşa cum sustinea şi Perpessicius : „Adevăratul cititor, la fel cu adevăratul drumeţ, e acela care citeşte de dragul de a citi, care-şi face din satisfacţiile ce-i procură lectura deprinderi superioare şi care nu oboseşte niciodată.” Trecând de această fază şi avansând spre treapta de conlucrare a naratarului cu scriitorul sau naratorul, lectura devine „act”. În acest moment, ea presupune desprinderea de realitate şi pătrunderea într-o lume în care relativitatea nu reprezintă nesiguranţă, ci posibilităţi infinite, textul raportându-se la convingerile şi concepţiile atât de diverse ale cititorilor şi nu la realitate. Lectorul deţine, astfel, un rol activ, este ancorat în text, prin intermediul său închegându-se înţelesul, semnificaţia, mesajul textului. Receptarea textului literar reprezintă un proces de interacţiune dinamică între cel ce citeşte şi ceea ce este citit, astfel încât, în relaţia text-cititor se creeaza un spaţiu în care perspectivele prezentate de un autor sau narator sunt receptate şi filtrate de lector.

Recomandare:

Tocmai am terminat de citit "Conditia umana" a lui Andre Malraux. O carte care intr-adevar isi justifica titlul. O carte despre moarte, despre viata, despre demnitate, despre sacrificiu, despre idealuri, despre iubire, despre ambitie, despre istorie... toate analizate din diferite perspective, in diferite si diverse situatii. O carte despre om, despre omenire, despre umanitate.
"Conditia umana" e pentru mine una din acele carti care iti atrag atentia initial, te dezamagesc in timpul lecturii si iti depasesc toate asteptarile cand reusesti sa intelegi ce ai citit de fapt. Necesita rabdare (cel putin pentru cei care nu sunt pasionati de istorie, de strategii, de comunism) si dorinta, intentia si capacitatea de a trece dincolo de actiune, pentru a descoperii esenta textului si in consecinta complexitatea lui.
In ceea ce priveste tehnica narativa, doar cuvinte de lauda. Romanul e complex si din acest punct de vedere si cand spun asta ma refer la : anticipatie, retrospectie, introspectie, conflicte exterioare si interioare, analiza psihologica, detalii semnificative, suprapunere de planuri, paralelism, mai multe fire narative care se tes intr-un ansamblu foarte bine inchegat. Suspans, drama, poveste si filosofie, integrate perfect unele in altele. Pentru mine Malraux este un foarte bun regizor. Nu am reusit sa'mi imaginez concret niciun personaj, dar am vizualizat scene intregi, statice sau in miscare, si mai mult acele imagini mi-au transmis stari. Apoi succesiunea episoadelor, secventelor printr-o raportare explicita la timp, surprinzand actiunile diferitelor personaje, in spatii diferite, in momente simultane sau sucesive. Personajele... nu multe pentru amploarea actiunii si pentru intinderea romanului, dar multe prin rolul fiecaruia; as spune: o mana de personaje, toate (mai devreme sau mai tarziu) principale.
Asadar o carte complexa: prin esenta ei, prin actiunea ce realizeaza o pagina din culisele istoriei, cu valoare informationala, prin constructie.
Ea incheie trilogia asiatica a lui Malraux, dupa "Cuceritorii" si "Calea regala" si a fost distins cu Premiul Goncourt in 1933.
Sper ca nu am avut prea multa indrazneala. Recunosc ca opiniile mele nu sunt cele mai avizate, dar sunt cu siguranta sincere si dornice sa va stimuleze la lectura.

Spor la citit!