Realistic

Ieri am adus la cunostinta o idee mai putin obisnuita de arta, pentru azi am cealalta directie spre care se poate indreptat desenul. Daca ideea de ieri mergea mult pe stilizare si pe transformarea realitatii in pictura, ideea de azi este una care ne-a trecut tuturor prin minte cand desenam, dar care nu ne-a iesit decat unora: de perfectionare a desenelor pana la asemanarea izbitoare cu fotografia.
Sunt mandra ca nu am auzit doar de oameni care fac asta, ci si cunosc vreo doi... doua. :D Cu permisiunea lor: G. adica Georgi si Odango adica Andrada, colegele mele talentate, si o mica parte din munca lor.
Georgi: cu un autoportret si Lo o gasiti si aici.

Andrada: cu Adrian si Ale- alias Breton in ochi - o gasiti si aici.



Revenind, postarea se datoreaza lui Tudor Chirila pe blogul caruia am gasit acum un pic de vreme 2 linkuri. Asadar, iata si alti oameni care reusesc sa creeze interesant - aici . Unul dintre ei e el: http://kimikimoki.blogspot.com/ . Si iata ca arta poate fi si profitabila, as advertising.

Unchiul Vania

Am terminat aseara si Unchiul Vania, una din cele 2 pe care ma gandeam ca le voi termina. Mi-a placut mai mult decat Livada de visini si am ramas in cap cu iesirea lui Voinitki, unchiul Soniei - de fapt Sofia Aleksandrovna, expusa fantastic si cu reactiile ulterioare in ton. Si cu tot scandalul iscat, piesa se incheie optimist cu un "Ne vom odihni!" repetat, la nesfarsit, semn ca odihna va fi vesnica si "vom auzi ingerii, vom vedea tot cerul cu diamante...", prefigurata de maxima latinesca "manet omnes una nox" ( o noapte pe toti ne asteapta).
Si ca sa duc , la bun sfarsit, comparatia cu Livada de visini, aici nu se taie copaci... ba dimpotriva.
"Sadeste un copac si analizeaza care ar fi folosul acestui gest al lui peste o mie de ani..."

New art

Alexa Meade este o tanara artista (23 de ani) cara a venit cu ideea unui nou mod de a face arta. Picturile ei sunt vii. Si cand spun "viu" folosesc sensul propriu al cuvantului. Am descoperit-o pe descopera.ro ( :p ) si m-am gandit sa va spun si voua. Pentru mine e un om frumos, prin ideea ei. Asa ca, daca tot spunem despre noi ca iubim cultura, arta, frumosul, ia sa ne mai si folosim de internet in scopul placerilor de aces gen. Pe mine m-a facut sa zambesc, mai multe nu spun. O gasiti si aici .

Livada de visini

Saptamana asta, doar o piesa de teatru deocamdata... poate reusesc sa termin inca vreo 2. Va tin la curent.

Livada de visini, ocazie cu care am descoperit ca singura mea problema cu literarura rusa sunt numele-prenumele-supra-numele- etc. kilometrice si mult prea greu de retinut si de urmarit. De remarcat: Ranevskaia Liubov Andreevna, Gaev Leonid Andreevici, Lopahin Ermolai Andreevici, Simionov-Piscik Boris Borisovici, Epihodov Semion Panteleevici. Suna chiar muzical, dar m-au incuracat nitel.
Nu o sa vorbesc de intreaga simbolistica, de Cehov sau de orice altceva, despre care va asteptati (probabil) sa vorbesc. E doar o idee. Tine foarte mult de mine. Pentru ca eu ma atasez de fiecare lucrusor pe care-l primesc, pe care-l creez, care-mi iese in cale. Imi iubec tenisii cumparati acum 4 ani, nu vreau sa-mi arunc o hartiuta pe care a scris Ana ceva in vreo ora, pastrez pietricele din tabara si muguri de brad din Iasi, adun in cutiute totul. Oamenii astia erau si ei foarte atasati de o livada cu visini. Unii plangeau la gandul ca nu va mai fi a lor. Si totusi... mi se pare ca prea s-au resemnat si si-au facut bagajele.

Aaa... inca ceva! Cum sa taie copacii???
E o drama.
 "In mijlocul linistei se aud in departare lovituri de topot, rasunand singuratice si triste [...] Se face liniste si doar in adancul livezii rasuna lovituri de topor."

Zgomotul si furia

Cartea saptamanii trecute...
Pentru ca nu v-am marturisit ca am hotarat sa nu-mi pese mai mult de bac decat de mine, va spun acum. Mi-am stabilit cateva obiective legate de ceea ce iubesc eu si printre altele am stabilit si o carte/saptamana:D

Zgomotul si furia e o carte interesanta, ca sa nu zic ciudata. Cu toate ca nu sunt cel mai avizat critic, dar totusi sunt in postura de filolog, imi permit sa o consider o carte in care forma socheaza, iar continutul tine de capacitatea fiecaruia de a se apropia de el. Un continut fara un fir epic clar, construit cu rigurozitate, fara vreun accent pe actiune, ci cu o orientare spre modul in care percep personajele realitatea. As spune, o analiza psihologica pe jumatate. De ce pe jumatate? Pentru ca cititorului ii revine datoria de a o duce la bun sfarsit. Avem de'a face, deci, cu un autor-narator, aparent distant, care parca ar spune: " eu va prezint totul, voi n'aveti decat sa intelegeti". Un autor care se plimba prin trei personaje, pentru ca, dupa ce ne-a buimacit de tot, sa'si ia propriul rol, si sa ne povesteasca totul de undeva de sus, asa cum de fapt stau lucrurile. O carte care te chinuie pana la sfarsit, cand realizezi ca te-ai chinuit sa intelegi si ai pierdut esenta... Ca o concluzie: suntem atat de diferiti.

Acum cred ca e mai ceata decat v-ati imaginat ca poate fi.. ei bine n-aveti decat sa cititi si sa va luminati. Sau poate nu ?!

My book of golden stories

Oamenii respira aer, sufletul respira oameni, culori si sunete. 

Copacii iubesc vantul, oamenii iubesc cuvintele.

In cele din urma, ne avem doar pe noi insine

Iona cand si-a pierdut ecoul a inceput sa se caute pe sine. Si s-a gasit. Dar tot singur a ramas.