3.2.Absurdul şi justiţia
În afirmaţia lui, Petrini surprinde chiar absurditatea sistemului represiv, mai ales în ceea ce priveşte justiţia. În acest sens, propriul său exemplu realizează o amănunţită descriere a acestei zone sociale.
Arestarea sa este comparabilă, astfel, cu cea a lui Joseph K. , personajul principal din romanul Procesul a lui Kafka. Ambii se confruntă cu situaţia surprinzătoare, inexplicabilă şi fără sens în care, în cel mai neaşteptat moment, primesc vestea că sunt arestaţi, de la nişte străini care le trec pragul, cu mai multă violenţă şi îndrăzneală în Cel mai iubit dintre pământeni, dar mai dezinvolţi şi cu un aer mai firesc în Procesul. Asemănarea merge mai departe, căci, cei doi sunt arestaţi în momente importante din viaţa lor: Petrini, la finalul zilei botezului fiicei sale, iar Joseph K. în dimineaţa zilei în care împlinea 30 de ani. Coincidenţă sau nu, acest fapt poate fi interpretat ca fiind mâna destinului care işi spune cuvântul mai mult sau mai puţin în cele două opere. De altfel, Procesul a fost în general perceput ca o parabolă a sancţiunii omului de către destin, ca o dramă a vinovatului fără vină a cărui existenţă pare o farsă, iar opera lui Marin Preda include în vasta sa tematică şi tema omului ca jucărie a soartei, cum afirma Eugen Simion. Absurdul apare, însă, în lipsa argumentelor pentru care cele două personaje sunt arestate. Prima frază din romanul Procesul consemnează un amănunt care şochează prin conţinutul său nefiresc şi prin lipsa de precizie şi cauzalitate: “Pe Josef K. îl calomniase pesemne cineva, căci, fără să fi făcut nimic rău, se pomeni într-o dimineaţa arestat”. Pe de altă parte, arestarea lui Petrini încheie primul volum în aceeaşi manieră neclară, misterioasă, contradictorie, evidentă prin replica cifrată a căpitanului :“Găina a ouat”. Fără să li se dea explicaţii, fiecare dintre ei e luat prizonier în propria locuinţă, având parte de o percheziţie minuţioasă. Dacă în cazul lui Petrini, reprezentanţii autorităţilor doar îi cercetează imobilul ca şi cum “ar căuta o casă pentru el sau pentru cine ştie ce şef al lui”, cei care vin să îl aresteze pe Joseph K. se instalează în salonul acestuia ca în propria lor casă. Din acest punct cele două poveşti cunosc turnuri diferite, dar anumite aspecte rămân similare. Astfel, Victor va fi dus la Securitate unde află care sunt acuzaţiile care i se aduc. Proba, o scrisoare greşit înţeleasă, deşi îl uimeşte pe protagonist, îi dă şi un sentiment de linişte. Cu toate că este uşor atacabilă şi Petrini oferă explicaţia, de altfel plauzibilă, a formulei incriminatoare “aştept ordonanţele dumneavoastră”, justiţia va continua demersurile ei. De altfel, şi în romanul lui Kafka există aceasta încercare permanentă de a afla acuzaţiile şi de a proba nevinovaţia. În ambele cazuri, însă, aceste intenţii sunt respinse fără drept de apel. Totuşi, cei doi sunt supuşi la interogatorii nenumărate şi lipsite de sens care îi aduc în situaţii disperate; Petrini mărturiseşte “Faceţi ce credeţi, spuneam, condamnaţi-mă, împuşcaţi-mă, dar nu mai am nimic de declarat. Nu era o tactică, ci cu adevărat cel mai adânc instinct al meu intrase în alarmă: dacă mai continuam să le răspund, puteam muri sau să-mi pierd minţile”, iar Joseph le strigă “Bandă de golani! Vă dăruiesc toate interogatoriile!”. Cu privire la autorităţile justiţiei şi la mecanismele ei, cele două romane oferă de asemenea opinii similare:“îndată după arestare nu se căutau motive pentru a elibera prizonierul, ci de a-l condamna” şi “în dosul interogatoriului la care sînt supus astăzi, se află o mare organizaţie, o organizaţie care plăteşte nu numai paznici venali, inspectori şi judecători de instrucţie nerozi, dar mai întreţine şi judecători de rang înalt şi foarte înalt, cu numeroasa şi inevitabila lor suită de valeţi, de scribi, jandarmi şi alţi auxiliari, poate chiar şi călăi, nu mă sfiesc să rostesc cuvîntul. Iar sensul acestei mari organizaţii, domnii mei, în ce constă ? în a aresta oameni nevinovaţi cărora li se intentează procese stupide”. Dacă la Kafka procesul este tema principală, dând şi titlul romanului, şi se desfăşoară timp de exact un an, în Cel mai iubit dintre pământeni, procesul este superficial, doar o formalitate. Condamnarea intervine în ambele cazuri: absurdă, dar tragică în Procesul şi suportabilă în Cel mai iubit dintre pământeni. În situaţia lui K., deşi acestuia îi este permis să-şi continuie viaţa aparent normal, i se va acorda o pedeapsă mult mai gravă şi, deci, mai absurdă – moartea.
Intersectarea cu justiţia are efecte negative asupra celor doi, diferite fiind doar perioadele în care acestea se manifestă: după prima detenţie în cazul lui Victor şi după aflarea veşti că este arestat, la Joseph. În plan psihologic, Petrini este marcat de amintirile experienţelor tulburătoare din perioada încarcerării care îi produc insomnii sau coşmaruri, în timp ce K. îşi pierde capacitatea de concentrare şi atenţia din cauza grijii pentru proces şi a derutei provocate de evenimentele inexplicabile cu care se confruntă, devenind tot mai absent, fapt care afectează calitatea muncii sale. Tot profesional, este afectat şi Victor, căci nu va fi reintegrat în învăţământ şi este nevoit să lucreze, pe rând, pentru o firmă de deratizare, într-o uzină şi la o organizaţie regională de achiziţionare a cărnii. Mai mult decat atât, relaţiile lor au de suferit prin faptul că se simt constrânşi să se raporteze diferit la ceilalţi. Dacă legătura lui Victor cu tatăl său este periclitată, acesta aducându-i diferite reproşuri, Joseph va fi pus faţă în faţă cu unchiul său Albert care este indignat de situaţia în care ajunge nepotul său, acuzându-l că a pătat numele familiei.
Aşadar, cele două romane prezintă asemănări care surprind mai mult sau mai puţin absurdul în acest context creat de justiţie. Dar în romanul lui Preda, absurdul nu se limitează la acest aspect social.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu