Retoric si sublim
Ca umbra unui val
Cu chip
De semnul intrebarii.
Cu 3 inimi
In loc de restul cuvintelor.
Cu celelalte cuvinte
In loc de restul lacrimilor.
Cu celelalte lacrimi
In loc de
Resturi de stele.
Inegal ca marginea tuturor
Sinelor de cale ferata.
Si cum ar spune cineva
Inainte sa cada
de pe dunga unui geam:
“Atatea perdele
Incat abia se rasfrange lumina ochilor
Prin crapaturi.”
Si inspre miaza-noapte
Cu totii vom cadea
De pe aceeasi dunga de geam
Si rosti-vom atunci :
“nu mai vrem perdele,
Nici ferestre inchise”
Si inspre dimineata
Ne vom afla in acelasi gol
Si in acelasi preaplin
De unde vom incerca
Sa ne murim intentiile
Si sa fim doar
Retorici si sublimi
ca nimeni alta…
Alexandrei , intr-o pauza de non-creatie pentru ca “cei din urma vor fi cei dintai”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu