Retrospectiva 2010

N-am mai facut asta niciodata pana acum, in principiu pentru ca mi se pare o prostie, doar ca anul 2010 are destule chestii faine cu care as putea sa ma bine dispun si nu vad de ca n-as face-o. Ei bine... am inceput cu nothing special, dar a fost in familie si a fost bine.
Ce notez cu verde?
10'le meu mare si frumos, de care'mi sunt mandra oricat de lipsit de importanta e in momentul de fata. E mai degraba un 10 pe care mi l-am dat eu mie, demonstrandu-mi ca se poate.
Oamenii frumosi pe care i-am cunoscut, descoperit, redescoperit, apropiat.
Filmele pe care le-am vazut.
Tabara Muncel II pentru ca si-acolo am cunoscut oameni, pentru ca oricata plictiseala am indurat si oricati tantari am injurat a fost atata verde ca nu pot sa'mi amintesc decat iarba din munti si tunelurile in care urlam si primul Petru.
3 ani cu varf si 19 cu zambet.
O lucrare de sesiune de referate si comunicari la istorie frumoasa si draga si premiata pe de'asupra. + un atestat la engleza, care-i acelasi lucru doar ca in engleza si de'aia-mi place.
O alta lucrare de sesiune de referate si comunicari la romana aproape la fel de draga pentru ca m-am documentat citind chestii care-mi erau pe lista  si am adaugat ulterior unele chestii pe lista, pentru ca am scris si-am vorbit din pasiune la urma urmei.
O imbratisare.
Un premiu de care'am aflat mult dupa ce l-am castigat si de care nu stiu mai nimic.
Ultimul sezon de Radio CNS, cu muzica buna, cu topuri dragi, cu pauze prea scurte.
Santier Marca- Port.
Muza Fest- o gura de aer.
Facultate. facultate de istorie. oameni noi. cluj. bursa.
Concert Vama, de'aproape.
Doua numere din "Fereastra" in care am aparut.
Mos Craciun + Bunatati-productie proprie.
Si multe lucruri marunte, dar nu mici:)

Cu bine

Stille Nacht

ad libitum ft tudor chirila - stille nacht
 
 Asculta  mai multe  audio   clasica

Cate ceva despre creativitate

De ce ma apuc acum de scris despre creativitate? Pentru ca m-am ocupat cu asta in ultima vreme, nu asa de dragul artei, ci pentru ca am avut de prezentat un proiect. Oricum, rezultatul conteaza. Partea mea din proiect o puteti citi in continuare.

Fără să o definim foarte concret în mintea noastră, ne întâlnim cu ea la tot pasul din postura de critici ai unei lumi căzute în banal și rutină,  din cea de doritori de schimbare, de însetați de nou, fiind puși în situația de a ne activa mințile în căutarea unei idei pentru că vrem să revoluționăm, să inventăm sau doar să surprindem.

Dar omul o cunoaște sau cel puțin s-a folosit de ea de-a lungul istoriei și chiar înainte. Probabil că prima revoluție a constat în adaptarea mediului la om și nu invers - a lui la mediu. Dacă omul a evoluat de la unelte de piatră, cioplită rudimentar, la laser a fost pentru că nevoile au cerut-o, dar mai ales pentru că dincolo de satisfacerea unor cerințe minime, omul a reușit să combine utilități, să imagineze posibilități, să găsească soluții creative. Însă creativitatea e prezentă nu doar de-a lungul timplui, ci și de-a lungul existenței umane. Astfel, privind din perspectivă ontologică, la fiecare vârstă întâlnim manifestări ale ei; copilul urmează anumite șabloane, testează expectanțe, acumuleaza informație, dar mai mult decât atât se joacă, iar mintea lui e liberă;  copilul nu e constrâns de rigori pe care adultul si le impune si care treptat se activează ca reflexe. Adolescentul încearca sa se individualizeze, să se autodefinească, astfel ca își creează un stil propriu, chiar fiind influențat de anumite modele; mai mult decât atât, el vrea să iasă din tipare, vrea sa schimbe lumea, să revoluționeze totul, și gasește în aceste dorințe resurse pentru a se exprima liber. Adultul cu toate că își permite tot mai puțin să spargă bariere, se bucură de credibilitate și are la dispoziție o mare cantitate de informație care se oferă a fi reorganizată, combinată,  pentru obținerea unor produse noi.

In incercarea de a defini si a se raporta la creativitate s-au emis diverse pareri si teorii, dintre care unele sunt nevalide, dar avand o larga raspandire s-au cristalizat în mituri. De multe ori se crede ca ideile creative sunt in exclusivitate produsele inspiratiei iluminatorii, ca actul creator e ocazional si il manifesta un numar restrans de artisti si inventatori, ca doar cei cu un nivel foarte ridicat de inteligenta dispun si de creativitate, ca aceasta e o trasatura nemodificabila in timp si, in cazul elevilor, ca randamentul scolar e principalul indicator al creativitatii. Acestea sunt, insa, conceptii eronate, căci creativitatea sta la indemana oricui, e valorificata mai mult sau mai putin de fiecare, e educabila, fiind influentata de mediu si de experiente.

Bonus, un filmulet superb:

Vama. New single. Sarkozy vs Gypsy

Vama ... New Single
Am auzit multe caracterizari, de genul "dinamica", "piesa cu mesaj", "nu e stilul Vama". Pe undeva le-as da dreptate, pe de alta pate nu e deloc asa. Melodia asta e in stil Vama prin simplul fapt ca "tradeaza", oarecum, asteptarile. Pentru ca tot timpul va exista un element surpriza. Fie ca e o realizare novatoare a clipului. Fie ca sunt niste versuri ce inglobeaza asocieri neasteptate, sau pur si simplu cuvinte fara vreo legatura intre ele, doar cuvinte. Fie ca melodia e o poveste, un monolog, o piesa de teatru. Fie ca ritmul e mult mai alert sau mult mai dulce decat ne-am imaginat.  Cum am reactionat in prima faza?... nu asa cum scriu acum. Simteam ca revolta asta putea fi canalizata si spre o alta forma. Dar stiu ca mie imi place foarte mult "Dumnezeu nu apare la stiri" si mi-as dori ca toate piesele sa'mi sune le fel. Si stiu ca m-as plictisi daca ar fi asa. Poate ca e cea mai buna forma... la urma urmei, vorbim despre tigani aici, nu despre Dumnezeu; e o cacealma tot ce se intampla, nu un cod moral zdruncinat sau o lege a iubirii calcata in picioare; situatia e o parodie in sine, deci parodia e cea mai buna forma de a o aborda. Promovarea? merge exact pe aceeasi idee.. o parodiei a stenogramei, o parodie a conflictelor intre  "prieteni de'o viata". A starnit interes? A starnit. Mi-e mi-a facut mare placere, m-am distrat copios la inversunarea unora si a altora, desi e destul de trist cand vezi atatea astfel de reactii total neinspirate, negandite, ne ne ne..
Cat despre mine... astept ceva care sa mi se aseze la suflet. Fara insa a avea dorinte de reinviere a stilului Vamii Vechi, cum am vazut ca se poarta.  A fost frumos, nu cred ca am zambit vreunul cand am auzit ca s-a terminat, e normal sa ne'apuce nostalgiile, dar ... a fost. Am inteles ca Vama Veche nu o sa ma existe altfel decat in amintiri si in suflete cand am vazut cu cat greu ne-a cantat Tudor "Vama Veche". Multumesc pentru asta, dar imi pare ca a durut.
Pana atunci... o sa zambesc si-o sa "ne radem" cu Sarkozy vs. Gypsy.
Punct.

Lipsa. Cuvinte. Timp

Lipsa mea dateaza deja de cateva saptamani. Initial ma gandeam ca voi avea prea multe de impartasit, ulterior am constatat ca am prea putin timp. Si ca toate imaginile se acumuleaza acolo undeva in memorie, in fiecare dimineata inca o fotografie aruncata peste gramada de pana ieri. Si ca nu stiu ce sa impartasesc. Cum mi s-a schimbat ... viata, ca sa zic asa? Ni se intampla tuturor, la un momentdat. Ce mi se intampla in fiecare zi? Mi se intampla si gata. Cum ma adaptez, ce oameni vad, ce oameni am cunoscut, ce frustrari am, ce am mai citit?  Ma adaptez si vad oameni adunati din diferite contexte, am cunoscut... oameni si neoameni, dar raman la oamenii mei, am frustrari, nu am timp si n-am mai citit de ceva vreme. Ceea ce fac, aproape zilnic, nu se numeste citit, s-ar putea numi informare. Si mi-ar parea cel putin ciudat sa ma apuc, acum, din senin, brusc, sa postez despre egipteni si neanderthalieni,  despre semiluna fertila si Mureybet, despre Polibios si monocondil, despre celturi si Stonehenge. Probabil ar fi interesant, pe undeva, dar cred ca aici voi pastra limita dintre ce sunt si ce voi deveni, dintre ce este casuta mea virtuala si ce e in afara ei.
Punct.

Nimic nu mai curge

Din trupul ei vested ca o frunza

Frunza care a cazut ieri

Pe Napoca, la numarul 2.

Frunza de pe fruntea portughezului

Ce sta la coada la covrigi

Frunza de pe ochii cenusii

Ai copilului cu ghiozdan ce trece strada in fuga

Frunza  de pe buzele fetei

Cu ciorapi portocalii si bocanci

Frunza aceea amaruie

Ca o cafea tare intre 11 si 12

Sau ca zambetul din vitrina

…

Pe Napoca nu sunt copaci,

Sunt doar oameni care au prins radacini in asfalt

SI mai e trupul ei vested,

Din care nu mai curge niciun strop de suflet.

Ce am in geanta?

Azi - 5 octombrie 2010- prima zi internauta in camin. Frumos a r fi fost sa va impartasesc cate ceva din inceputurile experientei mele ca student/ locuitor al camerei 17, parter, camin 5, hasdeu, cluj-napoca, cluj...Numai ca m-am trezit cu o leapsa de la Ralu. Ce am eu in geanta... intrebarea care-mi vine imediat in cap e : in care geanta? am multe genti si gentute, traistute sau cum s-or fi numind ele, si in multe dintre ele am cate ceva; o sa ma refer launa dintre ele care-i in preajma,momentan, e ultima folosita/purtata, si mai plina de chestii. 

Geanta neagra, de mers la cursuri si utila in momentul in care am de transportat chestii mai voluminoase:

- mapa neagra de la Direct Target cu recentele mele notite;

- o punga cu Home Croissant 7 Days cu doua croissante in ea;

- bloc notes verde, capatat in mapa de la Sesiunea de Referate si Conunicari Stiintifice pentru liceeni la disciplina Istorie, iunie 2010 si in care mi-a notat Mari criticile aduse poeziei mele la sedinta de cenaclu in cadrul careia am citit

- foaie A4 impaturata in 8 pe care s-au asternut niste propozitii logice si o floricica cu dedicatie de la Iulia

- 1 pix foarte fain capatat de la ceva rude cu ocazia "lansarii" volumului, 1 pix alb cu rosu, 1 creion mecanic rotring vernil, 1 pix negru paper mate de la a mea sora draga;

- o chestie de la ing

- portmoneu verde

- servetele

- cutia de la ochelari

- ipod

- prinzatoare de par

- un martisor

- stik

- bilet ratuc folosit

- scoci :D

- inca un pix, albastru, primit de la Lavi

- ciocolata

-o pensula :-??

- un biletel cu titlul "atat iubesti cat daruiesti"

- o baterie reincarcabila

- o bucatieca de ciob

- hartie A4 cu zambete colorate in care mi-o impachetat Caro cana cu dungi

- un sonet rebut

- 2 pungulite

- un semn de carte care-i a lui Sergiu

-un ambalaj de ciocolata Rom

- ambalajul semnului meu de carte

- un pliant : cumparatorul ecoconstient

- tot felul de hartii, plicuri, pliante

- orarul Radio CNS de-acum doi ani

- invitatii la evenimente de pe la Muzeu

- 3 paie: 1 negru, 1 alb cu dungi rosii, 1 alb cu dungi verzi

in mare, cam atat:))

Leapsa merge mai departe la Maria, Caro si ... Sergiu, care ne poate spune ce are in ghiozdan:P

Manuale

Just Right Intermediate

Pret:22 lei

Nr. Exemplare: 2 0

 

Just Right Upper Intermediate

Pret:22 lei

Nr. Exemplare: 2

Real English Grammer, Marshall Cavendish (+ CD + Answer Key)

Pret: 

Nr. exemplare:2

Avanced Expert Coursebook, Longman

Pret: 19 lei

Nr. exemplare: 3

Belleville1

Pret:12 lei

Nr. exemplare:3

Campus 1

Pret: 15 lei

Nr. exemplare: 1

Campus 3

Pret: 17 lei

Nr. exemplare: 2 (rezervat)

Stiinte-Clasa a XII-a, ALL

Pret: 12 lei

Nr. Exemplare: 1

Stiinte - Clasa a XI-a, Corint

Pret:12 lei

Nr. exemplare: 2

Geografie - Clasa a XI-a, Humanitas

Pret: 5 lei

Nr. exemplare: 1(rezervat)

Geografie - Clasa a XII-a, Corint

Pret:12 lei

Nr. Exemplare: 1 0

Istorie, Clasa a XII-a, Gimnasium

Pret: 15 lei

Nr. exemplare: 2  1

Filosofie, Clasa a XII-a, Elena Lupsa

Pret: 11lei

Nr. exemplare: 3 1

Limba si literatura romana, Clasa a XI-a Corint

Pret:10 lei

Nr. exemplare:2

Limba si literatura romana, Clasa a XII-a, Corint

Pret: 10 lei

Nr. exemplare: 2 1

Limba si literatura romana, Clasa a XI-a, Corint

Pret: 10 lei

Nr. exemplare: 4  3 1

Ghid de pregatire - Istorie- Bacalaureat

Pret:18 lei

Nr. exemplare: 4  3

Istorie, Clasa a XII-a, Niculescu

Pret: 7 lei

Nr. exemplare: 1 0

Istorie, Clasa a XII-a, Corint

Pret: 10 lei

Nr. exemplare:1

Modele de rezolvare subiecte bac - 2008

Eseuri pt. toate operele/ autorii canonici

Pret: 10 lei

Nr exemplare:3

Limba si literatura romana, Bac 2010

Pret: 18 lei

Nr. exemplare: 2

Sociologie, Clasa a XI-a

Pret: 8 lei

Nr. exemplare: 1  0

Muza Fest

The good die young

The good die young 

The flame will burn forever 

Scandalul

Roman al lui Shusaku Endo pe care New York Times il caracterizeaza ca fiind "de neuitat", Scandalul aduce o poveste captivanta ce se tese in jurul unui scriitor ajuns la varsta de saizeci si cinci de ani, laureat al unui important premiu; personajul principal da, insa, ocazia unei meditatii "provocatoare si pasionante" asupra unor problematici din domeniul psihologiei, psihiatriei, psihanalizei, dar si religiei. 

Naratiunea are forta, este, pe alocuri, socanta, prin maniera directa de a infatisa, fara perdea, imagini de care ne ascundem sau pe care le ascundem in noi insine. De aceea, probabil, anumite episoade mi-au amintit de Fight Club, fara ca acest fapt sa ma dezamageasca; din contra, scrierea ramane originala, povestea e alta, alte idei sunt dezvoltate. Cred ca apropierea se datoreaza si unei stiinte a crearii imaginilor si secventelor dialogate, incat acestea dau, uneori, senzatia derularii unor diapozitive. Sunt curioasa sa citesc "Tacere"- roman in curs de ecranizare in regia lui Martin Scorsese.

Dincolo de anumite scene mai greu sau mai usor digerabile, interesant mi-a parut modul in care se face legatura intre aspectele ce privesc natura identitatii umane si arta, fie ca e ea literatura sau pictura. Pe de-o parte e prezentata arta ca propovaduitor al unor idei si artistul ca misionar, iar pe de alta parte, arta ca "floare a raului" si artistul ca "estet al uratului". 

Scandalul... e titlul unei carti nescrise. 

Spor la citit!

Vremurile mai bune

Roman al scriitorului elvetian Christian Haller, Vremurile mai bune e un colaj de amintiri, o serie de decupaje din trecut raportate la prezentul mai putin satisfacator. Imagini de familie, momente mai mult sau mai putin importante, dar, cu siguranta, semnificative, reprezentative, sugestive. Aceasta tehnica a rememorarii e subliniata chiar de titlu si notata in Neue Zurcher Zeitung: "Haller ne aduce in fata ochilor scene si personaje dintr-un univers asfintit". Lectura mi-a parut greoaie, pe alocuri, caci proza e una densa si presarata cu numeroase descrierei realizate in fraze lungi, intesata cu o multime de detalii. Dar aceste descrieri creeaza adevarate fotografii, imagini tridimensionale, vii, uneori surprinzatoare, uneori emotionante. Astfel ca, desi greoaie, lectura e placuta. Pentru mine, cu atat mai placuta, cu cat se apeleaza la istorie pentru a potenta acest raport prezent/ trecut. E o dubla intoarcere in timp: una intr-o istorie recenta si personala si alta intr-o istorie veche universala, prin ochii aceluiasi personaj nostalgic in relatie cu ambele experiente. Cum noteaza cei de la Polirom, este al doilea volum al unei trilogii care isi propune sa readuca in prezent "umbrele trecutului personal in confruntarea sa dureroasa cu framantarile istoriei mari". Inspirate sunt si titluirile capitolelor care surprind, in  majoritatea cazurilor, un element marunt, dar cu valoare de simbol, importante repere care ma duc cu gandul la acele amanunte pe care le retinem si cu care memoria ne surprinde mai tarziu, la amintirile vechi si sterse in care straluceste un detaliu. De altfel, cartea este numita si  "elegie discreta" inchinata micilor bucurii ale vietii. 

Spor la citit!

Invitatie la vals

E prima carte a lui M. Drumes pe care o citesc; nu stiu daca din curiozitate sau pentru ca voiam sa-mi formulez o parere "documentata" referitoare la el. Mai degraba a doua varianta... din moment ce-am cumparat-o pentru a ma lamuri cu privire la expresiile admirative referitoare la romanele lui, cu acceptul ca e literatura de consum. Pentru mine astea doua nu se impaca. 

Incercand sa notez ce mi-a placut, as mentiona firul epic, construit pe sablonul asta, care place, cu mult suspans... povestea e emotionanta, pe alocuri  surprinzatoare, te prinde si nu te lasa. E un suspans de la o scena la alta, dar e si suspansul creat de (poate e prea mult spus) o alternare a timpului nararii si timpului narat. Romanul incepe cu ilustrarea situatiei prezente, justificata de faptele anterioare aduse in fata cititorului in paginile care urmeaza, prin rememorare. La prezent nu se revine decat in final, pe parcurs, existand foarte putine elemente, care fac referire la starea naratorului in momentul transpunerii amintirilor in scris.

Ce m-a dezamagit, insa, a fost finalul. Si daca am cateva repere dupa care judec o carte, cele mai simple sunt inceputul si sfarsitul. Inceputul mi-a sunat bine. Finalul mi se pare prea diluat. Ultimele capitole reiau intreaga istorie  ca un rezumat, de altfel, interesant- citit separat, dar caruia nu-i vad sensul. M-am gandit ca e un mod de a prelungi suspansul, dar nu poate fi vorba de suspans cand deznodamantul nu e doar previzibil, ci chiar anticipat. Speram la o rasturnare de situatie... nu! un final brusc fara explicatii... nu! un final in care dupa sinuciderea anuntata in prima pagina, naratorul va fi inlocuit cu unul omniscient - omniprezent, care sa ma surprinda cu un capitol care sa continue povestea neasteptat sau cu o fraza... nu! doar un final, pe care-mi permit sa-l numesc, patetic. "Adio!" ?

Concluzia mea:e o lectura usurica, pentru tren sau plaja sau orice alta conjunctura in care ai chef sa citesti doar asa ca sa-ti umpli timpul cu ceva placut. Povestea e de telenovela chiar daca porneste de la un fapt real; as zice ca e samburele de adevar si'apoi multa fantezie si fabulatie.

Una peste alta, nu-mi pare rau ca am citit romanul, a fost o lectura placuta (cu toata indignarea din final)... si, de fapt, ce-am notat cu minus reprezinta elemente ce tin de gustul fiecaruia. 

Spor la citit!

Climate

Saptamana trecuta am citit Climate- Andre Maurois. Am primit acum ceva timp reomandarea de a-l citi si am observat ca-l am in biblioteca, dar nu m-am sinchisit, pana cand de voie de nevoie mi-a picat in mana Istoria Angliei din care a fost "musai" sa citesc. E de inteles ca dupa ce-am descoperit ca a scris si asa ceva, adicatelea trebuie sa fi avut oaresce pasiune pentru istorie, deci, ca avem ceva in comun ( :P) a dat curiozitatea in mine ca aviara in gaini. Numai ca ne-am luat cu BAC-u' si glume de-astea si am amanat lectura lui... pana cand Jurnalul National a binevoit sa'mi vare sub nas Climate. Multumesc cerului... ca de cartea din biblioteca uitasem. Revenind: am ciitiiiiiit. Si? Pai si... si a fost interesant. Mi-a placut formula de roman epistolar. Mi-a placut partea a doua care nu e bine definita nici ca scrisoare, nici ca jurnal, nici ca memorii... Mi-a placut simetria creata prin evolutia relatiilor dintre personaje si similaritatile intre Phillipe si Isabelle. Mi-a parut ciudat sa regasesc o suita de personaje: Odile mi-a semanat a Otilia lui Calinescu, apoi a Ela lui Petrescu, Phillipe a Gheorghidiu si pe alocuri am gasit asemanari mai marunte si cu alte personaje. Abordarea temei iubirii nu e cea mai originala, povestea in sine pare ca se tot repeta in literatura, la un moment dat devine previzibil finalul, dar totusi are cateva elemente care nu lasa romanul sa cada in cliseu, in banal.
Am spus destul. Spor la citit!

Vioara la doua maini

Ţii minte palma cu fluturi,

Palma cu aripi

Şi cum alunecau degetele mele pe coarde?!

Am întors viorile pe dos

Şi palma am împărtit-o în două:

Un deget l-am schimbat în aripă de înger

Şi restul mâinii l-am lăsat să curgă

Pe gâtul viorii.

Pe dinăuntru mâna făcută aripă de fluture

Cântă din 2 în 2 timpi

O arie bolnavă.

Pe dinafară vioara făcută limbă de lemn

Tace în trei optimi,

Cu gâtul pe-o aripă fără trup.

Pe diăuntru mii de fluturi

Înghit scârţâitul lung.

Pe dinafară mii de urme de fluturi.

***

cat cer

cat cer si cate libelule in cer

si cat zbor, doamne,

cat zbor

si cat de departe ajunge zborul

si aripa lor

si cum n-au intalnit ele omul,

omul cu maini de dor,

omul care scoate ghimpi fara nicio durere,

omul care n-are granita nici cat cerul si

 cand iubeste, nici cat zborul

cat zbor... dar cat suflet, doamne,

cat suflet

cat cer si cat dor de cer

Despre Bac ;)

Ei bine ... a sosit momentul pentru a impartasi aceasta experienta; cum fac toti bloggarasii proaspat absolveniti, ma inscriu si eu la cuvant, doar nu ma las eu la ei... cum adica sa lasam aceasta "clipa de restriste" neprezentata cu amanunte de tot soiul, cu sare, piper si, inclusiv, mirodenii orientale. Nu se putea, nu dom'le, nu. Sa stie lumea, ca intram in randul oamenilor cu liceul terminat. Stiu ca e inundatie si n-avem dreptul sa dezbatem, discutam, respiram alte subiecte, dar iata'ma egoista si lipsita de orice urma de umanitate, vorbind despre bac. Sa zic cum zise un om, ca fu "o gluma proasta"?  sa ma indignez ca s-a'ntors lumea cu dosul in sus si notele cu ea cu tot? sa ma mir de cat de departe merge romanismul? Ei, ne-am obisnuit cu toate astea, devenim patetici. Asa-deci, ia sa lasam prostiile de-o parte, ca nu-i cazul sa ma plang. Cu sincere pareri de rau pentru cei pe care stimabilii nu s-au sfiit sa-i depuncteze (din motive mai mult sau mai putin subiective), 10. Ca doar de aia se numeste blog propriu si personal, sa ne laudam pe el, vorba cee "fapta buna lauda pe om" (din intelepciunea subiectului II - proba E-a). Mai multe detalii, pe alte blog-uri de specialitate... 

***

Rauri de alb

Aprins.. infinituri curg intre noi

De lumina si foc

Ma dor ochii.

Printre gene

Ca printr-o padure de salcami

Frunze de pe chipul tau

Se desprind

Umbre de nuci amari.

Ieri paseam pe apa

Cu talpa inecata, albastra, violet

Un rau de nopti, de respiratii, de mii de ani

mi-e sete

ca pe vremea cand nu aveam bani

de suc la tec.

Mana e rece .

Aud albul cum curge cu scipiri.

Armonica

“in impresia totală rămâne o lume armonică aparte”

Cântă-mi în game minore

Toamna

Cum îmi cânta ploaia în palme.

Cântă-mi cu degetele pe coaste

… ale mele sunt clape de pian surd;

Din ale mele nu poți face om ca din Adam,

Dar poți răsării apusul

Și umbrele.

Cântă-mi

De la piano la mezzo forte

În cheia fa

… în cheia facerii lumii

Și a prefacerii

Și a desfacerii,

Dar nu-mi cânta în sol

Bemol.

Nu vreau să cad

Și să cântăm

În gol.

Mustele

Saptamana trecuta, pentru ca am avut nevoie si, prin urmare, mi-am facut si timp, Sartre - Mustele.
de ce am spus "Sartre - Mustele" si nu "Mustele- Sartre"? pentru ca a fost prima chestie pe care am citit-o din Sartre... i-a urmat zidul (intr-o alta postare).
O sa va dau cateva informatii generale, de genul : drama in trei acte, al carei personaj central e Oreste, prima piesa sartriana pusa in scena... cred ca ajunge, vreau sa trec la ceea ce mi-a ramas mie in minte.
Ei bine, dincolo de scenariul bine construit, de stilul personal si de toate celelalte, pe mine m-au zguduit nitel imaginile. Descrierea merge pana la detalii din cele mai marunte, dar care sunt, de fapt, cele mai expresive. Imagini incredibil de plastice, care tind spre grotesc, categorie estetica ce are si mai mare impact. Si, poate parea ciudat, descrierile nu-s construite din substantive inconjurate cat vezi cu ochii de adjective, nu... sunt descrieri dinamice, sunt imagini vii. Cu riscul sa va stric placerea lecturii (desi nu cred), dar imaginile insele spun tot:


 "Ce albi sînt, ce drăgălaşi sînt! Mă voi rostogolipe pîntecele şi pe pieptul lor, ca un torent peste pietre. Voi lustrui cu răbdare această carne gingaşă, o voi freca, o voi i răzui, o voi toci pînă la os. (Face cîţiva paşi.) O, dimineaţă curată de ură! Ce minunată deşteptare: ei dorm, au asudat,  miros a fierbinţeală; eu sînt trează, proaspătă şi aspră, inima mea e de aramă, simt că sînt sfîntă."

"Ai nevoie de ghearele noastre ca să-ti scormonească prin carne, ai nevoie de colţii noştri ca să-ţi muşte pieptul, ai nevoie de dragostea noastră canibală ca să te îndepărteze de ura pe care ti-o porti, ai nevoie de chinuri trupeşti ca să-ti uiţi chinurile sufleteşti. Vino! Vino! N-ai decît două trepte de coborît, te vom întămpina cu braţele deschise, sărutările noastre vor sfîşia carnea ta gingaşă şi va veni uitarea, uitarea în marele foc purificator al durerii."

Aaa, inca ceva:

 rînduiala dintr-un oraş şi rînduiala din suflete sînt şubrede: dacă te atingi de ele, provoci o catastrofă

eseuri de indragostit

Dupa 2 saptamani in care nu mi-am atins obiectivul (desi am recitit partial Mitul lui Sisif si am continuat in paralel Marele Singuratic), in sfarsit, am carte pentru saptamana trecuta. Eseuri de indragostit, a lui Alain de Botton, romancier, eseist si jurnalist contemporan, despre care citeam vara trecuta in ceva ziar ca se ocupa cu scrisul in aeroport, e o colectie de eseuri, cum spune si titlul, un roman al experientei amoroase, subiectiv, intr-un stil foarte personal si totusi, generalizat si abstractizat, atat cat sa ne regasim cu totii.  E o analiza uneori enervant de atenta si detaliata, alteori placuta sau chiar amuzanta, cu trimiteri spre filosofie si spre literatura, bogata in idei, cuprinzatoare si usor de lecturat, cu elemente de surpriza. O descriere rezumativa e facuta pe coperta a IV-a : " Prologul povestii e in cer, intr-un avion al companiei British Airways. Apoi, ca in orice dragoste, cei doi coboara pe pamant..." Dar interesanta aici nu este doar notarea etapelor, ci mai cu seama analiza lor. 

Spor la citit!!!

Photo-Art

Azi, la cina, avem recomandarea Mariei, cum v-am promis.
O tanara artista care se descrie simplu: I am a Salem, Oregon based lifestyle photographer. Din cate am deslusit o cheama Annie. Are o fetita incredibila, care ii seamana. Fotografiile - portret de copii sunt minunate.
Enjoy her on http://www.paintthemoon.net and http://paintthemoon.net/blog/  .



PS: paint the moon 8-> cat de frumos suna

New art

V-am prezentat de ceva vreme idei ingenioase, oameni talentati, din pictura, desen... am ajuns la fotografie. Am primit atunci o recomandare de la Maria  si intr-adevar am descoperit o artista foarte talentata. Am tot amanat, dar azi descopera.ro m-a incantat din nou cu cateva fotografii ale lui Erik Johansson, artist suedez, tanar (24), talentat si, mai ales, plin de idei. Cel putin, pe mine, cu asta m-a cucerit... cu idei. Il gasiti pe http://www.alltelleringet.com/ cu un portofoliu ... foarte tare:P Vizionare placuta.

In curand, va prezint si recomandarea Mariei.

Pe moment... aleatoriu

e mult de cand n-am scris doar pentru a scrie
mi-e ciuda uneori ca tot stau sa-mi aranjez gandurile si mi-e ciuda alteori ca nu le aranjez destul, ca nu gandesc destul...
am vazut ieri aproape un lan de papadii albe, asteptau sa le sufle cineva si imi venea sa ma arunc in puf si totusi nu
mi-e dor sa joc twister si sa nu-mi pese
sa citesc fara sa adorm
sa povestim despre orice... despre oameni, despre ce a fost, despre ce urmeaza
sa plangem si sa radem
sa aud greieri
sa pot auzi greieri si dimineata pasarile
sa  mi se zambeasca
sa nu-mi pun intrebari chinuitoare
sa raman
  





noapte buna

Pescarusul

Saptamana asta am terminat Pescarusul, A. P. Cehov.
Nu stiu ce as putea sa va marturisesc, nu cred ca pot sa scriu momentan si aproape ca nici nu vreau.
Ce-mi vine acum in minte e dorinta tuturor de a deveni artisti. Si-mi vine sa ma intreb, oare nu ne dorim chiar toti, macar o data, sa devenim artisti?
Punct.

Cavalerul inexistent

"Cavalerul inexistent" a lui Italo Calvino este cartea de saptamana trecuta. O lectura cel putin interesanta, specifica literaturii contemporane si, din cate-am inteles, lui Calvino. Dincolo de faptul ca merge usor, e presarat cu umor, suspans, rasturnari, fiind un roman de aventura, pe undeva, merge mai departe folosindu-se de simboluri si alegorie. Astfel, Agilufo e cavaler in timpurile sale, dar personaj in ale noastre.
Cea mai pregnanta idee, foarte plastic infatisata, e aceea de care ne lovim zi de zi (uneori dureros, alteori complice): "perfectiunea nu exista". Restul, le descoperiti singuri!

Realistic

Ieri am adus la cunostinta o idee mai putin obisnuita de arta, pentru azi am cealalta directie spre care se poate indreptat desenul. Daca ideea de ieri mergea mult pe stilizare si pe transformarea realitatii in pictura, ideea de azi este una care ne-a trecut tuturor prin minte cand desenam, dar care nu ne-a iesit decat unora: de perfectionare a desenelor pana la asemanarea izbitoare cu fotografia.
Sunt mandra ca nu am auzit doar de oameni care fac asta, ci si cunosc vreo doi... doua. :D Cu permisiunea lor: G. adica Georgi si Odango adica Andrada, colegele mele talentate, si o mica parte din munca lor.
Georgi: cu un autoportret si Lo o gasiti si aici.

Andrada: cu Adrian si Ale- alias Breton in ochi - o gasiti si aici.



Revenind, postarea se datoreaza lui Tudor Chirila pe blogul caruia am gasit acum un pic de vreme 2 linkuri. Asadar, iata si alti oameni care reusesc sa creeze interesant - aici . Unul dintre ei e el: http://kimikimoki.blogspot.com/ . Si iata ca arta poate fi si profitabila, as advertising.

Unchiul Vania

Am terminat aseara si Unchiul Vania, una din cele 2 pe care ma gandeam ca le voi termina. Mi-a placut mai mult decat Livada de visini si am ramas in cap cu iesirea lui Voinitki, unchiul Soniei - de fapt Sofia Aleksandrovna, expusa fantastic si cu reactiile ulterioare in ton. Si cu tot scandalul iscat, piesa se incheie optimist cu un "Ne vom odihni!" repetat, la nesfarsit, semn ca odihna va fi vesnica si "vom auzi ingerii, vom vedea tot cerul cu diamante...", prefigurata de maxima latinesca "manet omnes una nox" ( o noapte pe toti ne asteapta).
Si ca sa duc , la bun sfarsit, comparatia cu Livada de visini, aici nu se taie copaci... ba dimpotriva.
"Sadeste un copac si analizeaza care ar fi folosul acestui gest al lui peste o mie de ani..."

New art

Alexa Meade este o tanara artista (23 de ani) cara a venit cu ideea unui nou mod de a face arta. Picturile ei sunt vii. Si cand spun "viu" folosesc sensul propriu al cuvantului. Am descoperit-o pe descopera.ro ( :p ) si m-am gandit sa va spun si voua. Pentru mine e un om frumos, prin ideea ei. Asa ca, daca tot spunem despre noi ca iubim cultura, arta, frumosul, ia sa ne mai si folosim de internet in scopul placerilor de aces gen. Pe mine m-a facut sa zambesc, mai multe nu spun. O gasiti si aici .

Livada de visini

Saptamana asta, doar o piesa de teatru deocamdata... poate reusesc sa termin inca vreo 2. Va tin la curent.

Livada de visini, ocazie cu care am descoperit ca singura mea problema cu literarura rusa sunt numele-prenumele-supra-numele- etc. kilometrice si mult prea greu de retinut si de urmarit. De remarcat: Ranevskaia Liubov Andreevna, Gaev Leonid Andreevici, Lopahin Ermolai Andreevici, Simionov-Piscik Boris Borisovici, Epihodov Semion Panteleevici. Suna chiar muzical, dar m-au incuracat nitel.
Nu o sa vorbesc de intreaga simbolistica, de Cehov sau de orice altceva, despre care va asteptati (probabil) sa vorbesc. E doar o idee. Tine foarte mult de mine. Pentru ca eu ma atasez de fiecare lucrusor pe care-l primesc, pe care-l creez, care-mi iese in cale. Imi iubec tenisii cumparati acum 4 ani, nu vreau sa-mi arunc o hartiuta pe care a scris Ana ceva in vreo ora, pastrez pietricele din tabara si muguri de brad din Iasi, adun in cutiute totul. Oamenii astia erau si ei foarte atasati de o livada cu visini. Unii plangeau la gandul ca nu va mai fi a lor. Si totusi... mi se pare ca prea s-au resemnat si si-au facut bagajele.

Aaa... inca ceva! Cum sa taie copacii???
E o drama.
 "In mijlocul linistei se aud in departare lovituri de topot, rasunand singuratice si triste [...] Se face liniste si doar in adancul livezii rasuna lovituri de topor."

Zgomotul si furia

Cartea saptamanii trecute...
Pentru ca nu v-am marturisit ca am hotarat sa nu-mi pese mai mult de bac decat de mine, va spun acum. Mi-am stabilit cateva obiective legate de ceea ce iubesc eu si printre altele am stabilit si o carte/saptamana:D

Zgomotul si furia e o carte interesanta, ca sa nu zic ciudata. Cu toate ca nu sunt cel mai avizat critic, dar totusi sunt in postura de filolog, imi permit sa o consider o carte in care forma socheaza, iar continutul tine de capacitatea fiecaruia de a se apropia de el. Un continut fara un fir epic clar, construit cu rigurozitate, fara vreun accent pe actiune, ci cu o orientare spre modul in care percep personajele realitatea. As spune, o analiza psihologica pe jumatate. De ce pe jumatate? Pentru ca cititorului ii revine datoria de a o duce la bun sfarsit. Avem de'a face, deci, cu un autor-narator, aparent distant, care parca ar spune: " eu va prezint totul, voi n'aveti decat sa intelegeti". Un autor care se plimba prin trei personaje, pentru ca, dupa ce ne-a buimacit de tot, sa'si ia propriul rol, si sa ne povesteasca totul de undeva de sus, asa cum de fapt stau lucrurile. O carte care te chinuie pana la sfarsit, cand realizezi ca te-ai chinuit sa intelegi si ai pierdut esenta... Ca o concluzie: suntem atat de diferiti.

Acum cred ca e mai ceata decat v-ati imaginat ca poate fi.. ei bine n-aveti decat sa cititi si sa va luminati. Sau poate nu ?!

My book of golden stories

Oamenii respira aer, sufletul respira oameni, culori si sunete. 

Copacii iubesc vantul, oamenii iubesc cuvintele.

In cele din urma, ne avem doar pe noi insine

Iona cand si-a pierdut ecoul a inceput sa se caute pe sine. Si s-a gasit. Dar tot singur a ramas.

Pentru ca azi nu vreau sa vorbesc, azi ascult.

the second one

dupa aproape 2 ani m-am gandit sa gospodaresc un al 2-lea blog, de aceasta data in imagini, desene, fotografii, culori:) Colors in My Hand  e noua mea casuta:) asa colorata cum ii place copilului de mine.
Aruncati o privire!

PS: nu uitati: click! http://e-castig.com/index.php?r=xvdJ

2

Blogul meu incepe sa aiba vechime. Azi implinim 2 ani.
In care am scris impreuna, de toate pentru toti.
Sa crestem mari!

hug failed

x 27

E din nou 16. Cea mai frumoasa zi din luna. 

Guitar Lessons

Pentru cei interesati de muzica, de a canta la chitara, incepatori sau experimentati, am gasit un site dragut:)
www.guitartricks.com 
Spor la treaba!

Cruciada Culturii

Retrospectiva muzicala ...sau cel mai scurt top

Daca ar fi sa fac o statistica referitoare la interesele adolescentilor, undeva in top ar fi muzica. Nu o sa fac nicio statistica pentru ca lucrurile sunt deja demonstrate si bine cunoscute. Dar pentru ca tot ma indeletnicesc cu programul “radiofonic” pe ziua de joi, adica ziua topurilor, si pentru ca la inceput de an (considerat a se suprapune cu primele 6 luni ale noului an) e vremea retrospectivelor si planurilor de viitor, voi arunca o privire asupra fenomenelor muzicale din 2009 si una inainte, ca tot se poarta previziunile si capacitatile paranormale.

O sa ma refer la muzica romaneasca si as putea sa ma opresc inainte sa incep. Ceea ce mi-au auzit urechile, in timp ce butonam telecomanda (in cautare de altceva decat dezbateri politico-stupido-electoralo-nule si dezvaluiri spectaculoase despre Nimeni) si in trecere prin zona anumitor televiziuni, asa-zis, muzicale, se incadreaza cu greu la periferia Muzicii. Dar sa le acceptam pretentiile si sa purcedem spre analiza. Singura titulatura de melodie pe care am retinut-o este “Muleina”, tocmai pentru sonoritatea ei absolut socanta (si imbecila dupa parerea mea, dar asta e alta discutie), interpretata , desigur, de o domnisoara care presupun ca are un nume onorabil, dar care si-a luat un pseudonim la fel de inspirat, dar mai greu de retinut, fapt pentru care nici nu reusesc sa mi-l amintesc. Evident, nu mi-l amintesc nici pentru ca nu e refrenul de un cuvant, repetat la nesfarsit, care alaturi de alte doua alcatuiesc textul melodiei (nu pot sa le numesc versuri; sa nu amestecam totusi poezia in salata de legume). Cu scuzele de rigoare ca memoria mea a refuzat sa retina si alte titluri, cu siguranta la fel de frapante,voi aseza “Muleina” pe primul loc in top, desi la egalitate se situeaza celelalte; in definitiv, toate suna la fel, deci sunt la fel de valoaroase.

Va ganditi probabil ca am stricat tot farmecul topurilor, am distrus suspansul descoperirii finale a varfului, dar, credeti-ma, locul 2 e de 2 ori mai spectaculos, doar bunul simt si respectul pentru inteligenta voastra m-a impiedicat sa inversez ierarhia.

Pentru ca tot am adus mai sus vorba de politica, sigur ca nu putem sa o trecem cu vederea, mai cu seama ca ne urmareste peste tot.Si nu exagerez. Da! Are legatura chiar si cu muzica. Sa nu uitam ca anul trecut a fost unul electoral si ce e mai vizibil si mai multilateral dezvoltat si mai amuzant, la urma urmei, decat Campania electorala. Plus ca daca la inceputul lui 2009 eram speriati de criza ca de pisica neagra intr-o vineri 13, in a doua jumatate suflam usurati la asigurarea ca totul e sub control sau, si mai si, ca “povestea Romaniei e una de success” – dupa cum zice un nenea de prin Europa. Asa ca de data asta pe langa fluturasi, afise, bannere agatate’n pom, panouri cu luminite si cu clopotei ( as fi sfatuit primaria sa nu mai dea banii pe decoratii de Craciun, ca tot s-a suprapus Campania cu sezonul cadourilor) si chiar pe langa imnurile partidelor cantate ca o serenada sub balcon la geamul clasei in timpul tezei… ei bine, pe langa toate acestea, inovatia anului in materie de advertising si entertainment : maneaua electorala, dedicatie speciala pentru toti alegatooooriii, succesuri fara numar. No comment!

Sub sloganul, “ghicitoarea este cea care vede, prevede si stravede cat esti de prost ” si avand in vedere si luand in considerare cel mai scurt top intocmit vreodata (ai carui fericiti cititori sunteti) si fara inspiratia niciunei flacarui, pentru perioada viitoare se-anunta zgomote si ecouri intr-un butoi ale unor presupuse voci, alaturi de ritmuri orientale, dar dezorientate.

Dar sa nu disperam, ne-auzim joi!

pentru orele zilnice de istorie

Singurele cuvinte care imi vin momentan in minte:
"Ma intereseaza soarta romanilor la fel de mult ca paharul meu de bere cand e gol." cancelarul Bismark

Just one click!

Nu-s prea lamurita care-i ideea cu ce se intampla pe e-castig.com, dar m-am varat si eu in joc... adica nu mai conteaza care e ideea, daca pot sa am un nikon coolpix  L100: so here I am . Just one click and you help me be happy! din cate am inteles...

Update: m-am mai informat si am descoperit ca mai sunt doar 3 zile, asa ca grabiti click-urile;)
sau daca nu... poate runda viitoare

pe moment / critic/ retoric

o sa ma dezagreghez incet si continuu. o sa ma vaporizez si o sa va imbacsiti cu mirosul meu. o sa mirositi a ochi verzi care-si schimba culoarea la lumina si a varfuri de degete tocite.
viata e o continua fermentare de ganduri, idei, cuvinte. si toate astea sunt ca niste oua clocite(asta e asa de dragul lui Iona) din care asteptam sa iasa oricand un pui. un pui de ceva, de orice, de crocodil sau de balena sau de om sau de vipera sau de pui, de pui, de toate.... depui oua sa iasa pui de pui... de ce din ou ies pui de orice altceva decat de ou? de ce din om iese pui de om si din ou pui de gaina?
ma stric de cap

pe moment

ni se rupe asa in general, rupem tot, ne rupem toti cu munca, sau ne rupem in figuri, dar ne lovim de incapacitatea de a rupe tusea. invariabil

Pe moment

respiram linii si fluturi

Pe moment ... din nou

azi ma simt de doua ori mai neexprimata:P sau poate...
zicea cineva ca pofta vine mancand, relationand ... poezia vine scriind?
adevarul e ca nu poti sa-ti aduci cuvantul aproape si sa ti-l supui decat rostindu-l; si parca de ce il rostesi mai des, de'aia se lipeste mai usor de tine si ca o lipitoare iti absoarbe ceata imbacsita din oase, muschi si mai ales suflet. Cred ca e vorba de cuvant mai mult decat altceva... Sigur ca putem vorbi pana maine dimineata despre inspiratie si de momentele de har, de starile de nauceala in care cuvintele vin buluc si nu mai stiu pe unde sa iasa si se aseaza singure pe portativ si-ti canta, dar dincolo de asta cate stari raman nerostite pentru ca acel cuvant potrivit s-a indepartat de tine prea mult. Va intalniti si nu va mai recunoasteti chipurile; tie ti-e prea cald si el e prea rece, lui nu-i convine vibratia vocii tale sau vecinul de rand, va confruntati de-a dreptul si nu se-alege nimic si uite-asa, cate stari nu raman nerostite si cate ganduri inghitite? si ideea... ideea era acolo, se cuibarea si se intorcea pe toate partile si cuvantul i-a intors spatele si asa cu spatele cum era a aruncat si un pumn de pamant peste... si acum se rasuceste in mormant! Si nu doar atat.Ziceam de cuvant ca e alfa si omega ideilor. Sa-l ai aproape. Si probapil nu ai ideea, dar nicaieri nu s-a pomenit sa ai cuvintele si sa stea ele , asa cumva... inaintea ochilor mintii tale, tolanite la soare. Nu. Mereu vor naste ceva.
Cuvantul... Sa-l ai aproape!

Pe moment

am in cap cifre, cel putin asa mi se pare. am in cap cifre si copii de litere din care cu greu razbesc sa imi ridic un deget. am in cap linisti si porti inchise. nu ma intreba ce ma doare, nu ma doare, ma ameteste. am in cap frunze; acum e iarna... am frunze in cap.

dincolo de editoare de text, ce mai este omul?

sa iubesti... pe tatal si pe mama si pe aproapele si pe departe si pe dusmanul si pe Eminescu si pe Nichita, in acelasi timp, si asa in  general sa iubesti pe toata lumea.
deci... ce este omul? un numar irational sau o componenta de prelucrare, numita ual? glumesc...

Pe moment

simt din ce in ce mai des nefiinta cuvintelor ordonate crescator in mine si ma simt prea neexprimata si neexprimabila; drept urmare, ma gandeam la un exercitiu de vorbire zilnic in forma pe care i-am dat-o candva "pe moment". asta e un fel de avertisment, sa nu va mire harababura si lipsa de mesaj a urmatoarelor postari + un fel de a ma motiva si a-mi insemna inceputul

Ars poetica

sa te’nfiori

sa nu mi te rupi

sa ma canti si sa ma descanti

sa nu spui niciodata destul

si sa taci uneori

sa ii tii in brate

dar sa nu ii mangai pe frunte

sa iubesti ca linia, punctul

ca o mama

sa te lungesti peste secunde

sa nu ucizi

sa nu furi

si mai ales sa nu mi te rupi

sa nu mi te desparti in silabe

sa nu mi te arunci in gol

intre suflet si minte

Solo pentru harfa

“Sunt solitarul pustiilor piete…”

Era ca o tacere

Oglinda in oglinda,

Ca o prelungire de lumina

Din ochi in ochi.

Un fir impletit si despletit

Intre Saturn si Venus

Pe care pasea

Noe cu un porumbel,

Cautand ploaia.

O absoluta imbratisare cu pustiul.