Premiile Ioan Chirila

Anul acesta se desfasoara ce-a de'a patra editie a Premiilor Ioan Chirila. Mai multe informatii pe www.ioanchirila.ro , de acolo puteti sa preluati si widget-ul premiilor precum si cel de la sectiunea Talentul Anului.

Joc...

Make me pure...

Papucii ii las la usa,
Imi las si fesul,

Intru desculta
Si cu parul despletit
In sufletul tau.

Un minut de nefiinta

Asteptand
Sa vina
Toamna…
Sa treaca
Toamna
Sa doara
Rece.
Uitand
Sa trec
Cuvinte
Peste altarul
Inimii zvelte
Pe care arde
Privirea goala
Stearsa de ploile
Unui octombrie
Unui noiembrie
Fara de cer.
Asteptand
Sa uit
Sosirea
Cea trecatoare
A toamnei mele
Fara cuvinte,
Cea dureroasa
A unei inimi
Ce arde rece
In ploaia calda
Pe ceru’i verde
Si fara stele
De tinichea.
Inghit
Fara oprire
Siroaie repezi
Sa nu mai bata
Sa nu mai sune
In stele albe
De tinichea…
Astept
Sa taca,
Sa se adune
In taina, norii
Si fara veste
Sa stearga zorii
Din palma’mi uda
Sa ii manjasca
Sub o fereastra
De toamna grea.
Raman
In urma apei
Si culeg cioburi
De dureri moarte,
Lacrimi uscate,
Rani cum am ars.
Apoi ma lepad
De mine toata.
De ce am fost.
Si uit minutul
Cu vise sparte
In care nimeni
Nu m-a salvat
Si n-a vazut
Ca am un suflet
Carbonizat.

Go...

Stay...

Avertismente***

"Pentru sanatatea dumneavoastra evitati excesul de sare, zahar si grasimi."
Bine de stiut! Avand in vedere ca tin inca la sanatatea mea o sa fug mancand pamantul in caz ca o sa am ocazia sa vad un munte sau vreo mina de sare( clar nu mai vizitez salina), vreo cultura de trestie de zahar sau vreun abator.





*** genul programului: pamflet
... prin care se incearca atragerea atentiei asupra exprimarii incorecte din aceste avertismente;
in cazul in care nu sesizati inca eroarea e destul de grav, dar realista fiind realizez ca exista posibilitatea ca unii dintre noi sa se afle in aceasta situatie asa ca voi preciza si care ar fi varianta corecta: "Pentru sanatatea dumneavoastra evitati consumul excesiv de sare, zahar si grasimi."

Iarba

Clouds

memories...

"Vrei Soare? Soare iti dau..."
Vremuri trecute, cand ascultam Vama Veche in fiecare zi... Acum ascult din ce in ce mai putin, sau din ce in ce mai rar, dar din ce in ce mai intens... Totul are alta semnificatie, altfel pulseaza cuvintele in inima, altfel traiesc sunetele. Atat, un vers si il simt in intreg sufletul... L-as urla cu toata puterea si cu tot dragul.
Vreau Soare! Soare imi dau...

*** nu-i cea mai reprezentativa fotografie, dar e Soarele in Vama

A venit, a venit toamna...

Fac cu greu trecerea de la un anotimp la altul, realizez cam tarziu ca s'a schimbat sezonul si asta probabil pentru ca mie imi e ce anotimp vreau eu, pentru ca daca vreau sa fie toamna in mai, e toamna, daca vreau sa fie vara in februarie, e vara, daca vreau iarna in august, e iarna... pana la urma e vorba de ce anotimp traim fiecare, nu de calendarul de pe birou. Nu, inca nu mi-a venit toamna, eu inca n-am chemat-o, inca am vara. Si desigur ca anotimpurile mele nu prea au corespondent in ceea ce priveste manifestarile. Toamna mea nu e cu frunze rosii sau cu struguri. Vara mea nu e cu bronz si vacanta.
Dar "a venit, a venit toamna...", am realizat si eu acum cand a iesit soarele dupa o saptamana cu ploi, belti si noroi.


*** Pentru Ana am chemat iarna deja, sa-i ninga!

Iubesc oamenii (4)

Iubesc oamenii
Care cred in zbor.
Care stiu ca briza nu e doar
un vant al marii,
ci si un vant al sufletului.
Care pot inghiti tot cerul,
fara sa se inece cu stelele.
Iubesc oamenii
carora le e sete mereu
si beau doar zambete, dor si albastru.
Iubesc oamenii care transpira excesiv
si doar dragoste.


Unui copil cu sufletul nascut la mare, cu raze in ochi, cu luciri de apa in priviri... unui copil cu suflet de mare, cu suflet adanc ca marea, cu suflet limpede ca marea, cu suflet albastru ca marea, cu suflet cat marea... Unui copil pe care-l iubesc si a carui mare mi-ar placea sa fiu ca sa alerge la mine si sa-l inbratisez cu dor, cu speranta, cu drag...
Anei mele dragi >:D< Sa fii fericita!

Despre zambete...

Mi-au placut zambetele intotdeauna, dar am inceput sa le pretuiesc abia cand mi s-a spun ce poate face un zambet, ce a facut un zambet... Am zambit intotdeauna, dar a inceput sa-mi placa sa zambesc abia cand mi s-a spus ca zambetul are putere...

Acum iubesc zambetele pentru ca am cele mai dragi zambete... EI mi le-au daruit... au zambit si au capturat momentul in imagine... mi-au daruit zambetele lor, le-au pus intr-o cutie sa le am mereu, le-au inchis intr-o "inima" sa imi fie mereu aproape...

Zambesc...



Stiu ca: zambetele te fac sa zambesti, zambetele te fac sa uiti, zambetele te fac sa speri, zambetele te fac sa crezi, zambetele te fac sa ierti, zambetele te fac sa visezi, zambetele te fac sa iti amintesti, zambetele te fac sa traiesti, zambetele te fac sa simti,zambetele te fac sa iubesti, zambetele te fac sa plangi... de fericire, zambetele te inspira, zambetele te inalta, zambetele cuceresc, zambetele infioara, zambetele lumineaza, zambetele infrumuseteaza, zambetele inveselesc, zambetele multumesc, zambetele alina, zambetele imbata, zambetele mangaie, zambetele saruta, zambetele incanta, zambetele ispitesc, zambetele rasfata, zambetele induioseaza, zambetele linistesc...

zambetele inSoresc, zambetele inVerzesc, zambetele inNebunesc

Pachet cu picioare, maini si aripi

Daca am avea picioare mai multe,
Cate doua la suflet,
Cate doua la minte,
Alte doua la trup
Si apoi doua pentru dragoste
Si doua pentru vise si speranta
Nu ne-am mai dori aripi,
Caci am ajunge oriunde
La fel de repede ca vantul
La fel de usor ca norii de la un soare la altul
Am ajunge de aici intr-o alta parte
A cerului
Facand pasi mici si zambind,
Am calca luna si am avea praf de stele pe talpi,
Ne-am alerga unii pe altii si ne-am stropi
Sarind in balti cu sirop de liniste.
Am fii copii.
Am fii copiii ingerilor si ingerii s-ar lipi de noi
Cu picioarele lor cu tot.
Am avea atatea picioare
Cate nicio buburuza nu a avut.
Am avea atatia pasi de dat imprumut.
Am avea atatea drumuri si am calca
Doar pe iarba, pe petice de cer si pe nisip.
Am avea atatea si ar mai ramanea si pentru altii.
Dar nu putem avea picioare,
Pentru ca nu avem la ce sa le purtam.
Nu avem decat un suflet ratacit,
Minti confuze
Si trupuri pierdute.
Alergam spre oriunde si
Ajungem de unde am plecat.
Nu putem avea picioare
Caci ne temem sa le folosim si pe cele pe care le avem.
Nu vom avea niciodata
Mai multe picioare
Pentru ca noi ne dorim aripi.
Si nu vom avea niciodata aripi
Pentru ca nu stim sa le folosim.
Dar cat inca mai avem dragoste, vise si speranta
Mai putem calatori…
Macar de la unii la altii,
Sa ne zambim si sa ne prefacem ca
Avem picioare multe…
Dar noi vrem maini.

Iuliei, o poezie la pachet, pentru ca iubim amandoua mainile, dar ne trebuie picioare sa strabatem lumea’n lung si’n lat

Vers

"cu cat esti mai orb cu atat vezi mai bine"

... mult prea bine spus, mult prea adevarat, mult prea tare m-am legat de acest vers: Elegie/ Poesis

Prietenie...

Trebuie sa va marturisesc...


Am petrecut iar timp cu cativa multi oameni dragi dragi. Si mi's iar fericita... (Plus ca azi i-am vazut pe toti dragii ... sper ca n-am uitat vreunul.) Asta asa pe scurt, nu lungesc vorba, azi mi's egoista si nu-mi impart fericirea cu nimeni... in afara de ei.


Si pentru ca "despartirile" sunt triste iacata ce am primit :

Pentru lucrurile din suflet nu se multumeste, imbratisari si zambete pentru Caro - cu ideile ei- si restul turmei: Lavi, Sergiu, Ana, Alin... plus Ale si Mari pentru vizita.

my pet

adopt your own virtual pet!

Soare

Mi s-a propus sa scriu despre “soarele de la avatarul” meu, am decis sa elimin avatarul si sa vorbesc despre soarele meu… Nu, n-are nici cea mai mica legatura cu Elena ex-Mandinga, are legatura doar cu mine si cu mingea aia mare si galbena de pe cer.
Soarele meu nu e mare, dar nici mic... e atata cat sa-mi ajunga, cat sa-mi incalzeasca sufletul si sa'mi lumineze mintea.
Soarele meu nu e galben, dar nici portocaliu... e verde, cat sa imi coloreze toata lumea'n verde.
Soarele meu nu e aproape, dar nici departe... e aici si acolo, in locul potrivit, nu ma orbeste nici nu ma arde, dar nici nu ma lasa sa orbecai sau sa inghet.
...dupa descrierea facuta ati putea spune: "Soarele tau nu e si atat", dar tin sa va anunt ca Soarele meu e, dar nici nu e... nu e pentru ca nu-l vedeti, e pentru ca il simt si ma vede.
Eu vad soarele si noaptea si iarna.
Soarele meu e al meu, dar si al celorlalti... pentru ca l-am rupt si am asezat cate o bucata in fiecare om drag.
Soarele meu e in mine, dar e peste tot... pentru ca las putin din el in fiecare loc in care calc... cu picioarele, degetele, gandul, inima sau orice parte a fiintei mele. Imi place sa cred ca eu nu las nici urme, nici umbre, ci ca las soare.
Eu am peste tot soare.

***

Anei, de dragul ei…

Am un suflet gol
Pentru ca voi
n-ati avut grija sa-l umpleti…
Si totusi uneori simt
Ca pe mine nu ma am,
Dar va am pe voi.
Am sufletul gol
Pentru ca nu v-am lasat
Sa intrati
De teama sa nu va speriati
De atata gol
Si sa fugiti
Atat de departe incat
Nu numai ca nu v-as simti
Pentru ca nu sunteti in mine,
Dar nici macar nu v-as vedea.
Am sufletul gol
Pentru ca nu am vrut sa-l umplu
Ca nu cumva sa imi ramana mic
Sau sa explodeze.
Am sufletul gol
Si uneori mi-e frica
Si uneori plang
Si uneori nu’mi ajunge.
Am sufletul gol
Pentru ca toti fluturii, zambetele,
Cuvintele, lacrimile,
Privirile, sunetele,
Oamenii si cerul cu marea lui
Nu incap in el.
Dar am toti fluturii, zambetele,
Lacrimile, cuvintele, privirile, sunetele
Oamenii si cerul cu marea lui
Pentru ca le-am umplut cu sufletul meu.
Si uneori simt ca pe mine nu ma mai am
Dar va am pe voi.


(Cand oamenii umplu totul cu gol, se’alege golul cu totul in brate)

revenire

dupa 3 saptamani de pauza mi-era dor de bloggarit... atata cat o poate face o tentativa de blogger, un blogger amator, fara prea mari pretentii si cu destul de putine lucruri de spus, un blogger care se numeste blogger doar pentru ca are blog si care si-a facut din blogul lui o casa, unde face ce vrea... mi-a fost dor:) dor sa scriu de dragul scrisului, de dragul oamenilor dragi si de dragul meu si dor de citit...
am revenit cu o multime de ganduri adunate undeva intr-o cutie de creioane colorate, dar pe care le-am uitat voit sau nu... a mai ramas doar amintirea lunii, zarita in multe seri de la aceeasi fereastra, amintirea dorului de oameni, amintirea oamenilor si a neoamenilor si alte amintiri mai bine sau mai prost conturate, de care ma bucur sau de care nu ma bucur...
e mult de povestit ce si cum s-a petrecut in cele 3 saptamani, enumar doar cateva cuvinte: a desena, a citi(putin), a scrie, a indura, a munci, somn, nervi, zambete, oameni, lacrimi, a cauta, a nu gasi, dor, asteptare... si lista poate continua, dar ma opresc deocamdata...
e deja 1 septembrie, ni s-a dus vara, repede si fara sa o simtim prea tare... e toamna ...