Pachet cu picioare, maini si aripi

Daca am avea picioare mai multe,
Cate doua la suflet,
Cate doua la minte,
Alte doua la trup
Si apoi doua pentru dragoste
Si doua pentru vise si speranta
Nu ne-am mai dori aripi,
Caci am ajunge oriunde
La fel de repede ca vantul
La fel de usor ca norii de la un soare la altul
Am ajunge de aici intr-o alta parte
A cerului
Facand pasi mici si zambind,
Am calca luna si am avea praf de stele pe talpi,
Ne-am alerga unii pe altii si ne-am stropi
Sarind in balti cu sirop de liniste.
Am fii copii.
Am fii copiii ingerilor si ingerii s-ar lipi de noi
Cu picioarele lor cu tot.
Am avea atatea picioare
Cate nicio buburuza nu a avut.
Am avea atatia pasi de dat imprumut.
Am avea atatea drumuri si am calca
Doar pe iarba, pe petice de cer si pe nisip.
Am avea atatea si ar mai ramanea si pentru altii.
Dar nu putem avea picioare,
Pentru ca nu avem la ce sa le purtam.
Nu avem decat un suflet ratacit,
Minti confuze
Si trupuri pierdute.
Alergam spre oriunde si
Ajungem de unde am plecat.
Nu putem avea picioare
Caci ne temem sa le folosim si pe cele pe care le avem.
Nu vom avea niciodata
Mai multe picioare
Pentru ca noi ne dorim aripi.
Si nu vom avea niciodata aripi
Pentru ca nu stim sa le folosim.
Dar cat inca mai avem dragoste, vise si speranta
Mai putem calatori…
Macar de la unii la altii,
Sa ne zambim si sa ne prefacem ca
Avem picioare multe…
Dar noi vrem maini.

Iuliei, o poezie la pachet, pentru ca iubim amandoua mainile, dar ne trebuie picioare sa strabatem lumea’n lung si’n lat