nebun, caut tara

o sa incep cu ceea ce ma roade in buricele degetelor cel mai tare...

1. in cazul in care o sa ies din facultatea de istorie si mai mult de profesor nu o sa reusesc sa fiu, peste 50 de ani o sa le povestesc elevilor despre mazluirea alegerilor din 2009?
2. pornind de la prezumtia de nevinovatie, pe care in prima retorica n-am fost in stare sa o iau explicit in considerare, de ce acei care l-au votat pe traian basescu, locuind in canada, italia, uzbekistan, hulalula, argentina, spania, germania, elvetia, noua guinee, australia, japonia, india... , nu s-au intors inca acasa, doar el a fost presedinte si in ultimii 5 ani?

in cazul primei intrabari... as spera ca raspunsul sa fie nu, pentru ca a mea constiinta de roman sa fie un pic mai impacata, ca macar atata respect avem unii fata de altii, desi, recunosc, mai mare impacare as avea cu un raspuns afirmativ, pentru ca, la urma urmei, conteaza mai mult sa avem respect de sine si unii fata de altii, 18 milioane, decat sa ne respecte unul singur si cei de langa el; in aceasta a doua situatie mi-as iubi mai mult tara...
si ca sa fac trecerea la a doua nelamurire a mea, inchei aprecierile legate de prima prin a marturisi ca, luand in considerare datele actuale, posibilitatea de a ajunge profesor sau orice altceva in tara mea, scad... ( si desi initial ma gandeam doar la propria mea vointa de a mai evolua in tara asta, imi dau seama ca, de fapt, exista posibilitatea sa vrei si sa ramai cu asta...)
a doua intrebare cred ca este destul de retorica incat sa nu vreau sa-i dau un raspuns; vreau sa raman la prezumtia de nevinovatie... si cu ea in brate ma pun in pielea unui roman din china, plecat sa munceasca, sa studieze, sa isi traiasca batranetea sau sa faca plaja; in cazul in care am de ales intre un om care era presedinte cand eu am hotarat sa plec si un om ce reprezinta o schimbare, ori as sta acasa decat sa-l votez pe cel care m-a 'rugat' sa plec, ori as vota schimbarea si in cazul in care reprezentantul ei ar deveni presedinte m-as intoarce sa culeg roadele votului,pentru ca la urma urmei trebuie sa ne asumam responsabilitatea; in restul situatiilor posibile (gen:am plecat de mult din tara, nu vreau sa ma intorc, nu ma intereseaza)as sta acasa...

am scris prea mult, dar mai am de adaugat

"nebun, caut tara"inca nu sunt nebun, dar am plecat de la numele blogului si oricum sanse exista mereu pentru toti...
si da, caut tara... in primul rand, caut tara pentru ca asta nu e tara... imi caut tara, pentru ca Romania nu mai e Romania... in al doilea rand, gandul la emigrare nu mai e atat de departe si nu vreau sa aud texte de genul: emigrarea e dovada de lasitate; dovada de lasitate e sa tolerezi ce se intampla, sa accepti sa traiesti asa, sa iti dai votul pentru, dupa alegeri, chiar daca ai pus stampila impotriva; e dus la extrem, dar in contextul dat se cer solutii radicale.

inca mai sper totusi, dar spun din tot sufletul: M-AM SATURAT!

later edit:
ah, deja cota sperantei e in crestere; iata ca mai sunt oameni sinceri printre politicieni
Emil Boc : '' romanii trebuie sa respecte ce au votat politicienii''

societate de consum... viata noastra cea de toate zilele

mi-ati vandut fericire in pungi de plastic
de parca m-as fi nascut dintr-un automat de copiii
si toata viata mea am functionat cu fise.
Ei bine aflati ca fericirea se altereaza in pungi de plastic
Si eu nici nu trebuie sa mi-o cumpar
Si nici nu vreau.

Acum probabil ca vreti sa-mi impozitati aerul pe care-l respir
Pentru ca e criza
Si nu va aduc niciun profit.
Poate
Intr-o zi Dumnezeu o sa ne impoziteze bataile inimii,
Doar ca El nu vrea bani
El vrea Dragoste.

Si maine o sa ma bateti pe umar
sa-mi spuneti ca m-ati condamnat
Pentru ca mi-a expirat termenul de valabilitate.
Dar ma tem ca zambetul cu care va voi raspunde
Va va bantui cam o vesnicie.

nu prea inteeg exact de ce, dar uneori, pur si simplu, spiritul meu e bantuit de intrebari existentiale... de exemplu, in momentul de fata nu inteleg cum poti sustine sus si tare, batandu-te cu pumnu-n piept, ca ai o pasiune, cand preferi sa stai in casa la caldurica, sau sa iesi la un suc in loc sa te intalnesti cu oameni care au aceeasi pasiune, sa discutati despre pasiunea respectiva si sa aflati chestii noi si interesante din domeniul respectiv.
incep sa fiu tot mai convinsa ca nu mai stim sa avem pasiuni... ca singurele pasiuni care reusesc sa ne seduca, atat incat sa renuntam la comoditate, sunt cele in rau...ca ne plangem ca nu avem oportunitati, dar de fapt ne-am obisnuit fara ele si le ignoram cand apar... ca mi-e sila de lumea in care traiesc

Un an

17 februarie 2008... ziua in care mi-am inceput activitatea in "blogosfera"
un an intreg...cu acte in regula, cu vara si iarna, cu prezent si trecut...un an intreg de seisme, de cuvinte(mai mult sau mai putin retorice), de desene, de fotografii... pentru oameni si neoameni...

si pentru ca nu vreau ca aceasta postare sa fie prea melancolico-nostalgico-lacrimogeno-serioasa in continuare vreau sa multumesc tuturor fanilor mei, fara de care nimic nu ar fi fost posibil, mai vreau sa multumesc prietenilor mei care m-au sustinut si familiei mele fara de care nu as fi existat; va multumesc!

Oare?

Ar trebui sa ma obisnuiesc cu gandul ca nu sunt copil cand vreau eu, ci cand vor ei...

Revolta...

Ce simti cand te aflii intre doua parti: una care iti da aripi si alta care ti le taie?



P.S. "Suntem slabi si saraci."

P.S.S Suntem puternici si bogati... la ce bun?