Eliade sau bestseller?

Eliade . Bestseller. Ce treaba au una cu alta? Asta e, nu prea au legatura... Sa tot fi fost vreo carte scrisa de el bestseller, in sensul de vanzari uriase, dar nu vorbim aici doar de vanzari. Ce spune "bestseller"? Fie cartea a castigat un premiu international, fie e un autor  pe care il citesc fetele cu tocuri in metrou pentru ca e "la moda", fie e amuzanta si facila, fie e o chestie care se vrea incadrata la un domeniu pompos, gen filosofie, psihologie, sociolocie, sau ca sa fie si mai clar, la o subcategorie: relatii interumane, comunicare intrapersonala, autocontrol, inteligenta de toate soiurile, complexitatea sufletului, misterele pamantului, secretele vietii, ale fericirii si nemuririi. Si se cere musai un titlu pe masura, care sa te convinga ca vei afla adevarul absolut si solutie la toate problemele tale. La acest tip de "carti" ma refer acum. La cele care iti promit ca viata ta va lua o turnura neinchipuita si vei trai fericit pana la adanci batraneti, ascunzandu-se in spatele unui domeniu dintr'asta care le da autoritate, insa, fara sa aiba nimic stiintific. 

Eliade a scris de la eseu la tratat, trecand prin domenii dintre cele mai diverse, dar a stiut unde se plaseaza. Cand a scris literatura nu s-a considerat istoric, cand a scris istorie a religiilor a fost riguros si nu si-a amestecat talentul pentru ca lucrarea lui "sa prinda la public", cand a scris un eseu l-a scris sincer, a cautat sa spuna lucruri esentiale, fara sa isi aroge vreo calitate de mare maestru intr'un palier al cunoasterii. 

Citesc Eliade, Oceanografie si am gasit inca un motiv pentru care imi place. Intr-un paragraf spune tot ce se chinuie acesti "psihologi" specialisti in "relationare", preocupati de binele omenirii. Iata paragraful : 

Spun oamenii ca au cautat viata intreaga "femeia ideala" si n-au gasit-o. Absurd. O puteau gasi in oricare femeie, dar pentru aceasta le trebuia iubirea aceea adevarata, care sa rupa cercul insului lor, sa infranga instinctul de conservare care ii zidea in fata dragostei, sa anuleze acel abstract dor de "femeia ideala", creat numai pentru confortul lor, pentru odihna lor melancolica si amuzanta; caci e foarte confortabil sa "cauti" vesnic, mai greu e sa gasesti si sa nutresti ca un perfect amant ghimpele acela de iubire. 

Si acum sa va dau cateva titluri de carticele care dezbat cam aceeasi chestiune si se vand ca painea calda: Inteligenta romantica, Iubeste-l sau lasa-l. Testul relatiilor fara sens, Barbatul de azi explicat femeilor, Women, Fire and Dangerous Things, Cum sa ne marturisim iubirea . 

Aleg Eliade!

Absurdul

Mi-am amintit ca iubesc "Cel mai iubit dintre pamanteni" si ca desi am scris chestii despre cartea asta n-am postat nimic. O sa postez din nou pe bucati. Incep cu argumentul unei lucrari numite "Teoria absursului in Cel mai iubit dintre pamanteni". 

Pentru că îmi place să privesc în jur.

Făra a deveni patetică sau a relua atât de actualul şi bătătoritul subiect al răsturnării valorilor, al societăţii ce se îndreaptă spre nu ştim sigur ce, al contrastelor şi neînţelesurilor omului modern, privesc în fiecare zi în jur. Şi pe lângă aceste idei vehiculate până şi de cei în cauză (pentru că paiul din ochiul altuia se vede chiar şi cu o bârnă în ochiul tău) mintea mea lucrează şi spre o încercare de a inţelege raţionamentele celorlalţi, luaţi individual sau în masă. Am dărâmat zidul din faţa ochilor şi m-am izbit de altul, pe care scrie, cu litere de-o şchioapă, Absurd. Cu siguranţă, de vină e şi incapacitatea-mi exersării unei profunzimi absolute, dar parcă sunt prea multe rupturi în ţesătură.

Cum lamentarea nu e, însa, o soluţie, voi recurge la o viziune optimistă asupra realităţii noastre, pornind tot de la o idee cu mulţi adepţi în contemporaneitate: „să vedem partea plină a paharului” sau „să învăţăm din fiecare experienţă”. Cu siguranţă absurdul nu s-a născut aici şi acum. Şi oferind o deschidere atât de largă, cu siguranţă, a existat şi o preocupare pentru subiect. Şi imi vin în minte nume precum Kafka sau Camus, Eugen Ionescu sau Matei Vişniec. Dar mi-aş propune o incursiune în literatura română, cu absurdul provenit din contextul nostru social, istoric şi politic, prin Marin Preda şi romanul său total,  Cel mai iubit dintre pământeni.

Inghesuiala

"Daca sufletele supravietuiesc cum le incape aerul? Dar pamantul, cum cuprinde cadavrele celor care au fost ingropati in el din vesnicie?"
Marcus Aurelius

Retrospectiva 2010

N-am mai facut asta niciodata pana acum, in principiu pentru ca mi se pare o prostie, doar ca anul 2010 are destule chestii faine cu care as putea sa ma bine dispun si nu vad de ca n-as face-o. Ei bine... am inceput cu nothing special, dar a fost in familie si a fost bine.
Ce notez cu verde?
10'le meu mare si frumos, de care'mi sunt mandra oricat de lipsit de importanta e in momentul de fata. E mai degraba un 10 pe care mi l-am dat eu mie, demonstrandu-mi ca se poate.
Oamenii frumosi pe care i-am cunoscut, descoperit, redescoperit, apropiat.
Filmele pe care le-am vazut.
Tabara Muncel II pentru ca si-acolo am cunoscut oameni, pentru ca oricata plictiseala am indurat si oricati tantari am injurat a fost atata verde ca nu pot sa'mi amintesc decat iarba din munti si tunelurile in care urlam si primul Petru.
3 ani cu varf si 19 cu zambet.
O lucrare de sesiune de referate si comunicari la istorie frumoasa si draga si premiata pe de'asupra. + un atestat la engleza, care-i acelasi lucru doar ca in engleza si de'aia-mi place.
O alta lucrare de sesiune de referate si comunicari la romana aproape la fel de draga pentru ca m-am documentat citind chestii care-mi erau pe lista  si am adaugat ulterior unele chestii pe lista, pentru ca am scris si-am vorbit din pasiune la urma urmei.
O imbratisare.
Un premiu de care'am aflat mult dupa ce l-am castigat si de care nu stiu mai nimic.
Ultimul sezon de Radio CNS, cu muzica buna, cu topuri dragi, cu pauze prea scurte.
Santier Marca- Port.
Muza Fest- o gura de aer.
Facultate. facultate de istorie. oameni noi. cluj. bursa.
Concert Vama, de'aproape.
Doua numere din "Fereastra" in care am aparut.
Mos Craciun + Bunatati-productie proprie.
Si multe lucruri marunte, dar nu mici:)

Cu bine

Lipsa. Cuvinte. Timp

Lipsa mea dateaza deja de cateva saptamani. Initial ma gandeam ca voi avea prea multe de impartasit, ulterior am constatat ca am prea putin timp. Si ca toate imaginile se acumuleaza acolo undeva in memorie, in fiecare dimineata inca o fotografie aruncata peste gramada de pana ieri. Si ca nu stiu ce sa impartasesc. Cum mi s-a schimbat ... viata, ca sa zic asa? Ni se intampla tuturor, la un momentdat. Ce mi se intampla in fiecare zi? Mi se intampla si gata. Cum ma adaptez, ce oameni vad, ce oameni am cunoscut, ce frustrari am, ce am mai citit?  Ma adaptez si vad oameni adunati din diferite contexte, am cunoscut... oameni si neoameni, dar raman la oamenii mei, am frustrari, nu am timp si n-am mai citit de ceva vreme. Ceea ce fac, aproape zilnic, nu se numeste citit, s-ar putea numi informare. Si mi-ar parea cel putin ciudat sa ma apuc, acum, din senin, brusc, sa postez despre egipteni si neanderthalieni,  despre semiluna fertila si Mureybet, despre Polibios si monocondil, despre celturi si Stonehenge. Probabil ar fi interesant, pe undeva, dar cred ca aici voi pastra limita dintre ce sunt si ce voi deveni, dintre ce este casuta mea virtuala si ce e in afara ei.
Punct.

Nimic nu mai curge

Din trupul ei vested ca o frunza

Frunza care a cazut ieri

Pe Napoca, la numarul 2.

Frunza de pe fruntea portughezului

Ce sta la coada la covrigi

Frunza de pe ochii cenusii

Ai copilului cu ghiozdan ce trece strada in fuga

Frunza  de pe buzele fetei

Cu ciorapi portocalii si bocanci

Frunza aceea amaruie

Ca o cafea tare intre 11 si 12

Sau ca zambetul din vitrina

…

Pe Napoca nu sunt copaci,

Sunt doar oameni care au prins radacini in asfalt

SI mai e trupul ei vested,

Din care nu mai curge niciun strop de suflet.

The good die young

The good die young 

The flame will burn forever 

In cele din urma, ne avem doar pe noi insine

Iona cand si-a pierdut ecoul a inceput sa se caute pe sine. Si s-a gasit. Dar tot singur a ramas.

Retrospectiva muzicala ...sau cel mai scurt top

Daca ar fi sa fac o statistica referitoare la interesele adolescentilor, undeva in top ar fi muzica. Nu o sa fac nicio statistica pentru ca lucrurile sunt deja demonstrate si bine cunoscute. Dar pentru ca tot ma indeletnicesc cu programul “radiofonic” pe ziua de joi, adica ziua topurilor, si pentru ca la inceput de an (considerat a se suprapune cu primele 6 luni ale noului an) e vremea retrospectivelor si planurilor de viitor, voi arunca o privire asupra fenomenelor muzicale din 2009 si una inainte, ca tot se poarta previziunile si capacitatile paranormale.

O sa ma refer la muzica romaneasca si as putea sa ma opresc inainte sa incep. Ceea ce mi-au auzit urechile, in timp ce butonam telecomanda (in cautare de altceva decat dezbateri politico-stupido-electoralo-nule si dezvaluiri spectaculoase despre Nimeni) si in trecere prin zona anumitor televiziuni, asa-zis, muzicale, se incadreaza cu greu la periferia Muzicii. Dar sa le acceptam pretentiile si sa purcedem spre analiza. Singura titulatura de melodie pe care am retinut-o este “Muleina”, tocmai pentru sonoritatea ei absolut socanta (si imbecila dupa parerea mea, dar asta e alta discutie), interpretata , desigur, de o domnisoara care presupun ca are un nume onorabil, dar care si-a luat un pseudonim la fel de inspirat, dar mai greu de retinut, fapt pentru care nici nu reusesc sa mi-l amintesc. Evident, nu mi-l amintesc nici pentru ca nu e refrenul de un cuvant, repetat la nesfarsit, care alaturi de alte doua alcatuiesc textul melodiei (nu pot sa le numesc versuri; sa nu amestecam totusi poezia in salata de legume). Cu scuzele de rigoare ca memoria mea a refuzat sa retina si alte titluri, cu siguranta la fel de frapante,voi aseza “Muleina” pe primul loc in top, desi la egalitate se situeaza celelalte; in definitiv, toate suna la fel, deci sunt la fel de valoaroase.

Va ganditi probabil ca am stricat tot farmecul topurilor, am distrus suspansul descoperirii finale a varfului, dar, credeti-ma, locul 2 e de 2 ori mai spectaculos, doar bunul simt si respectul pentru inteligenta voastra m-a impiedicat sa inversez ierarhia.

Pentru ca tot am adus mai sus vorba de politica, sigur ca nu putem sa o trecem cu vederea, mai cu seama ca ne urmareste peste tot.Si nu exagerez. Da! Are legatura chiar si cu muzica. Sa nu uitam ca anul trecut a fost unul electoral si ce e mai vizibil si mai multilateral dezvoltat si mai amuzant, la urma urmei, decat Campania electorala. Plus ca daca la inceputul lui 2009 eram speriati de criza ca de pisica neagra intr-o vineri 13, in a doua jumatate suflam usurati la asigurarea ca totul e sub control sau, si mai si, ca “povestea Romaniei e una de success” – dupa cum zice un nenea de prin Europa. Asa ca de data asta pe langa fluturasi, afise, bannere agatate’n pom, panouri cu luminite si cu clopotei ( as fi sfatuit primaria sa nu mai dea banii pe decoratii de Craciun, ca tot s-a suprapus Campania cu sezonul cadourilor) si chiar pe langa imnurile partidelor cantate ca o serenada sub balcon la geamul clasei in timpul tezei… ei bine, pe langa toate acestea, inovatia anului in materie de advertising si entertainment : maneaua electorala, dedicatie speciala pentru toti alegatooooriii, succesuri fara numar. No comment!

Sub sloganul, “ghicitoarea este cea care vede, prevede si stravede cat esti de prost ” si avand in vedere si luand in considerare cel mai scurt top intocmit vreodata (ai carui fericiti cititori sunteti) si fara inspiratia niciunei flacarui, pentru perioada viitoare se-anunta zgomote si ecouri intr-un butoi ale unor presupuse voci, alaturi de ritmuri orientale, dar dezorientate.

Dar sa nu disperam, ne-auzim joi!

pentru orele zilnice de istorie

Singurele cuvinte care imi vin momentan in minte:
"Ma intereseaza soarta romanilor la fel de mult ca paharul meu de bere cand e gol." cancelarul Bismark

pe moment / critic/ retoric

o sa ma dezagreghez incet si continuu. o sa ma vaporizez si o sa va imbacsiti cu mirosul meu. o sa mirositi a ochi verzi care-si schimba culoarea la lumina si a varfuri de degete tocite.
viata e o continua fermentare de ganduri, idei, cuvinte. si toate astea sunt ca niste oua clocite(asta e asa de dragul lui Iona) din care asteptam sa iasa oricand un pui. un pui de ceva, de orice, de crocodil sau de balena sau de om sau de vipera sau de pui, de pui, de toate.... depui oua sa iasa pui de pui... de ce din ou ies pui de orice altceva decat de ou? de ce din om iese pui de om si din ou pui de gaina?
ma stric de cap

retoric

nu pot sa joc intr-o piesa de teatru fara scenariu, fara regie, dar asta nu inseamna ca nu mai sunt actor in acelasi teatru...

nebun, caut tara

o sa incep cu ceea ce ma roade in buricele degetelor cel mai tare...

1. in cazul in care o sa ies din facultatea de istorie si mai mult de profesor nu o sa reusesc sa fiu, peste 50 de ani o sa le povestesc elevilor despre mazluirea alegerilor din 2009?
2. pornind de la prezumtia de nevinovatie, pe care in prima retorica n-am fost in stare sa o iau explicit in considerare, de ce acei care l-au votat pe traian basescu, locuind in canada, italia, uzbekistan, hulalula, argentina, spania, germania, elvetia, noua guinee, australia, japonia, india... , nu s-au intors inca acasa, doar el a fost presedinte si in ultimii 5 ani?

in cazul primei intrabari... as spera ca raspunsul sa fie nu, pentru ca a mea constiinta de roman sa fie un pic mai impacata, ca macar atata respect avem unii fata de altii, desi, recunosc, mai mare impacare as avea cu un raspuns afirmativ, pentru ca, la urma urmei, conteaza mai mult sa avem respect de sine si unii fata de altii, 18 milioane, decat sa ne respecte unul singur si cei de langa el; in aceasta a doua situatie mi-as iubi mai mult tara...
si ca sa fac trecerea la a doua nelamurire a mea, inchei aprecierile legate de prima prin a marturisi ca, luand in considerare datele actuale, posibilitatea de a ajunge profesor sau orice altceva in tara mea, scad... ( si desi initial ma gandeam doar la propria mea vointa de a mai evolua in tara asta, imi dau seama ca, de fapt, exista posibilitatea sa vrei si sa ramai cu asta...)
a doua intrebare cred ca este destul de retorica incat sa nu vreau sa-i dau un raspuns; vreau sa raman la prezumtia de nevinovatie... si cu ea in brate ma pun in pielea unui roman din china, plecat sa munceasca, sa studieze, sa isi traiasca batranetea sau sa faca plaja; in cazul in care am de ales intre un om care era presedinte cand eu am hotarat sa plec si un om ce reprezinta o schimbare, ori as sta acasa decat sa-l votez pe cel care m-a 'rugat' sa plec, ori as vota schimbarea si in cazul in care reprezentantul ei ar deveni presedinte m-as intoarce sa culeg roadele votului,pentru ca la urma urmei trebuie sa ne asumam responsabilitatea; in restul situatiilor posibile (gen:am plecat de mult din tara, nu vreau sa ma intorc, nu ma intereseaza)as sta acasa...

am scris prea mult, dar mai am de adaugat

"nebun, caut tara"inca nu sunt nebun, dar am plecat de la numele blogului si oricum sanse exista mereu pentru toti...
si da, caut tara... in primul rand, caut tara pentru ca asta nu e tara... imi caut tara, pentru ca Romania nu mai e Romania... in al doilea rand, gandul la emigrare nu mai e atat de departe si nu vreau sa aud texte de genul: emigrarea e dovada de lasitate; dovada de lasitate e sa tolerezi ce se intampla, sa accepti sa traiesti asa, sa iti dai votul pentru, dupa alegeri, chiar daca ai pus stampila impotriva; e dus la extrem, dar in contextul dat se cer solutii radicale.

inca mai sper totusi, dar spun din tot sufletul: M-AM SATURAT!

later edit:
ah, deja cota sperantei e in crestere; iata ca mai sunt oameni sinceri printre politicieni
Emil Boc : '' romanii trebuie sa respecte ce au votat politicienii''

Je ne suis plus...

C'est la monde qui nous apprend de renoncer.

de ce?

eu nu mai cred in viata. serios vorbind... daca si ceea ce ni se ofera noua e viata, atunci bine. ar putea la fel de bine sa nu mai fie. cu toata sensibilitatea de care dispun va zic ca zambetul nu mai are valoare, aproape ca nici dragostea... nu as exagera totusi, dar oricum nu i-o acordam, so... ca zic eu ca are sau ca nu, tot acolo... cum sa te mai insenineze un zambet cand te gandesti in fiecare secunda la clipa iminenta cand o sa clachezi sau o sa intrii in depresie? sau si mai bine, te intrebi daca mai esti intreg la minte sau deja ai luat-o razna?... cum sa mai simti ca te trec fiori la o piesa fara sa plangi pe loc de amar, cand stii ca tu n-ai de fapt decat multe motive pentru care nu poti decat sa te stresezi si care nu mai prea lasa loc de sperante?... cum sa dormi linistit cand simti fiecare secunda cum iti suge viata, auzi ceasul tic-tac, tic-tac ca in 88 minutes pentru ca iti expira timpul, nu mai ai timp de nimic, nu iti ajunge nici pentru ceea ce trebuie sa faci, cum sa-ti mai ramana pentru ceea ce ai vrea sa faci...

m-am saturat... de mine si de voi, de tine si de noi

societate de consum... viata noastra cea de toate zilele

mi-ati vandut fericire in pungi de plastic
de parca m-as fi nascut dintr-un automat de copiii
si toata viata mea am functionat cu fise.
Ei bine aflati ca fericirea se altereaza in pungi de plastic
Si eu nici nu trebuie sa mi-o cumpar
Si nici nu vreau.

Acum probabil ca vreti sa-mi impozitati aerul pe care-l respir
Pentru ca e criza
Si nu va aduc niciun profit.
Poate
Intr-o zi Dumnezeu o sa ne impoziteze bataile inimii,
Doar ca El nu vrea bani
El vrea Dragoste.

Si maine o sa ma bateti pe umar
sa-mi spuneti ca m-ati condamnat
Pentru ca mi-a expirat termenul de valabilitate.
Dar ma tem ca zambetul cu care va voi raspunde
Va va bantui cam o vesnicie.

nu prea inteeg exact de ce, dar uneori, pur si simplu, spiritul meu e bantuit de intrebari existentiale... de exemplu, in momentul de fata nu inteleg cum poti sustine sus si tare, batandu-te cu pumnu-n piept, ca ai o pasiune, cand preferi sa stai in casa la caldurica, sau sa iesi la un suc in loc sa te intalnesti cu oameni care au aceeasi pasiune, sa discutati despre pasiunea respectiva si sa aflati chestii noi si interesante din domeniul respectiv.
incep sa fiu tot mai convinsa ca nu mai stim sa avem pasiuni... ca singurele pasiuni care reusesc sa ne seduca, atat incat sa renuntam la comoditate, sunt cele in rau...ca ne plangem ca nu avem oportunitati, dar de fapt ne-am obisnuit fara ele si le ignoram cand apar... ca mi-e sila de lumea in care traiesc

plictiseala de sezon

... am ajuns si la faza asta. cam in orice vara se intampla. ajungi intr-un punct mort in care iti pare rau ca s-a terminat ceva, sau astepti sa inceapa altceva, dar timpul trece greu sau prea repede incat sa apuci sa gasesti ceva interesant de facut si sa iti gasesti si timpul necesar pentru a pune ideea in practica. Si ajungi la plictiseala. Probabil fara sa gandim prea profund am alege asta in defavoarea durerii sau a suferintei sau a muncii obositoare sau chinuitoare, ceea ce e bine avand in vedere ca indica un anumit grad de simt al conservarii sau faptul ca nu te-a luat valul si ai devenit emo peste noapte, dar totusi plictiseala e mai rea pentru ca te omoara incet. Si cand te prinde destul de tare incepe sa te sacaie, sa te enerveze, sa te doara si, in consecinta, e simti frustrat, devi iritat si nemultumit de orice idee, de orice "oportunitate" de'ati petrece "timpul liber". Si cel mai tare te enerveaza ca mai ai o luna, sau doua saptamani sau patru zile de vacanta si n-ai prea facut chestii interesante sau sunt mai putine decat cele neinteresante si ca momentan te plictisesti si trece timpul si nu gasesti niimiiiiic de facut si o sa se termine timpul si o sa-ti para rau ca n-ai apucat sau n-ai avut chef sau nu ti-a trecut prin cap sa faci chestii.

Vacanta placuta!

Dor

mi-e dor de timp... am nevoie de un umar care sa inghita lungi siruri de apa fara sa se inece


Timpule, da'te de 3 ori peste cap si te prefa in scrum! Sau macar adormi vreo 5 minute!

somn I

marea doarme in papuci de casa

m-am simtit azi mai uda decat niciodata... uda si neputincioasa... uda si nepasatoare... uda si fericita... uda si indragostita

prima ploaie zdravana, primavarateca, cu vant ametit si stopi mari, un pic calda, numai buna de iubit...

vedeam cum spala de pe sosea tot praful pe care l-am urat saptamana trecuta