plictiseala de sezon

... am ajuns si la faza asta. cam in orice vara se intampla. ajungi intr-un punct mort in care iti pare rau ca s-a terminat ceva, sau astepti sa inceapa altceva, dar timpul trece greu sau prea repede incat sa apuci sa gasesti ceva interesant de facut si sa iti gasesti si timpul necesar pentru a pune ideea in practica. Si ajungi la plictiseala. Probabil fara sa gandim prea profund am alege asta in defavoarea durerii sau a suferintei sau a muncii obositoare sau chinuitoare, ceea ce e bine avand in vedere ca indica un anumit grad de simt al conservarii sau faptul ca nu te-a luat valul si ai devenit emo peste noapte, dar totusi plictiseala e mai rea pentru ca te omoara incet. Si cand te prinde destul de tare incepe sa te sacaie, sa te enerveze, sa te doara si, in consecinta, e simti frustrat, devi iritat si nemultumit de orice idee, de orice "oportunitate" de'ati petrece "timpul liber". Si cel mai tare te enerveaza ca mai ai o luna, sau doua saptamani sau patru zile de vacanta si n-ai prea facut chestii interesante sau sunt mai putine decat cele neinteresante si ca momentan te plictisesti si trece timpul si nu gasesti niimiiiiic de facut si o sa se termine timpul si o sa-ti para rau ca n-ai apucat sau n-ai avut chef sau nu ti-a trecut prin cap sa faci chestii.

Vacanta placuta!

Promovez lectura din nou:)

S-a terminat concursul, am primit si cartile (:x), dar continuu (continui pentru cei care accepta DOOM2) sa va povestesc despre lectura. Am terminat zilele trecute, dupa lungi incercari, "Maestrul si Margareta"... O experienta de lectura generoasa. L-am descoperit asadar, putintel, pe Bulgakov. As spune: plin de imaginatie, de creativitate, de ingeniozitate, de mister, de suspans, de toate cate putin. Un roman pe care, cred, il poti intelege in diferse si felurite feluri. Recunosc ca daca nu as fi citit opiniile si interpretarile de pe coperta a patra (care, de fapt, m-au convins sa citesc cartea.. pe langa expresia plina de disperare a Iuliei "Nu ati citit Maestrul si Margareta????????" ) nu as fi patruns destul de profund in poveste. E interesant sa vezi cum oamenii se intalnesc cu diavolul la tot pasul si cata nevoie de mantuire avem... E genial abordata ideea de fericire in rau, fericire care vine de la diavol, desi pare divina. Spun genial pentru ca are mai mult efect, mai mare impact si e mai surprinzatoare o poveste despre o femeie care isi gaseste fericirea alaturi de barbatul iubit, insa o fericire in rau, o iubire pacatoasa din cauza careia pe Margareta, caci de ea este vorba, "o ia dracu' " ... la propriu, decat apologia iubirii curate, teoria fericirii in credinta si textele plictisitoare, la o adica, despre ce si cum ar trebui sa facem.
Banuiesc ca ati inteles deja ideea... v-o recomand! dar cititi cu grija si cu luare aminte!
... in rest, continuu Faust, m-am apucat si de Portretul lui Dorian Gray in engleza, in caz de plictiseala de astea apelez la Camus sau la Minciunile celui de'al doilea razboi mondial, dar deocamdata pe primul loc e Cursul de legislatie rutiera :D

Spor la citit si cate'un pic de racoare ca sa nu va pierdeti rabdarea!

Where do we go? What do we leave behind?

E un fel de jurnal ori, mai bine zis, sunt un fel de memorii. Am uitat de virtual pentru o perioada in care mi-am permis sa traiesc pe bune,but now... I'm back... nu de alta, dar merita sa ancorez macar 3 minute ca sa stiu mai tarziu de unde am plecat.

Doua saptamani... si'o zi.

6 - 9 iulie am trait prima experienta arheologica a vietii mele, in urma careia am decis ca nu va fi ultima. Asta era si scopul... Au fost 4 zile de navetat la Simleu, de urcat pe dealul Cetatii, de facut fise, intins sfori, curatat martori, lopatat, sectionat gropi and so on. Si contrar asteptarilor mi-a placut, cu toate ca e greu; chiar mai greu cand unii incearca sa-ti taie cheful de a le pasi pe urme. Nu stiu daca va fi arhelogie, daca "that's where I go", dar deocamdata e sigur istorie.

10 - 19 iulie a fost Tasnad si a fost cu de toate. De notat ar fi un singur eveniment, desfasurat sub deviza "am doar 18 ani, sunt nebun iubesc si nu am bani" in data de 16. Oameni dragi in direct si in exclusivitate, in legatura telefonica ori doar legatura "telepatica", sa-i zic asa. Zi cu soare arzator, vant si cativa stropi de ploaie; zi cu flori si cadouri; zi cu jocuri si joaca; zi cu mine. Am chitara! si mai am multe, dar asta e elementul de senzatie.

Cel mai portivit cuvant: MULTUMESC... fiecarui om care m-a intalnit (in direct, telefonica sau telepatic) in perioada asta si mi-a zambit ori i-am zambit (macar o data). Dar da'le incolo de cuvinte... o raza de soare, un zambet si o imbratisare pentru toti >:D<

Now it's the time to go on... Hope the future will be the same.

PS: acest articol va aparea si in categoria "vama" pentru ca "am doar 18 ani" si mai am si tricou cu Vama si poate o secunda din mintea lui tudor

... for those who miss summer or winter... :P

A venit, a venit toamna...

Fac cu greu trecerea de la un anotimp la altul, realizez cam tarziu ca s'a schimbat sezonul si asta probabil pentru ca mie imi e ce anotimp vreau eu, pentru ca daca vreau sa fie toamna in mai, e toamna, daca vreau sa fie vara in februarie, e vara, daca vreau iarna in august, e iarna... pana la urma e vorba de ce anotimp traim fiecare, nu de calendarul de pe birou. Nu, inca nu mi-a venit toamna, eu inca n-am chemat-o, inca am vara. Si desigur ca anotimpurile mele nu prea au corespondent in ceea ce priveste manifestarile. Toamna mea nu e cu frunze rosii sau cu struguri. Vara mea nu e cu bronz si vacanta.
Dar "a venit, a venit toamna...", am realizat si eu acum cand a iesit soarele dupa o saptamana cu ploi, belti si noroi.


*** Pentru Ana am chemat iarna deja, sa-i ninga!

Soare

Mi s-a propus sa scriu despre “soarele de la avatarul” meu, am decis sa elimin avatarul si sa vorbesc despre soarele meu… Nu, n-are nici cea mai mica legatura cu Elena ex-Mandinga, are legatura doar cu mine si cu mingea aia mare si galbena de pe cer.
Soarele meu nu e mare, dar nici mic... e atata cat sa-mi ajunga, cat sa-mi incalzeasca sufletul si sa'mi lumineze mintea.
Soarele meu nu e galben, dar nici portocaliu... e verde, cat sa imi coloreze toata lumea'n verde.
Soarele meu nu e aproape, dar nici departe... e aici si acolo, in locul potrivit, nu ma orbeste nici nu ma arde, dar nici nu ma lasa sa orbecai sau sa inghet.
...dupa descrierea facuta ati putea spune: "Soarele tau nu e si atat", dar tin sa va anunt ca Soarele meu e, dar nici nu e... nu e pentru ca nu-l vedeti, e pentru ca il simt si ma vede.
Eu vad soarele si noaptea si iarna.
Soarele meu e al meu, dar si al celorlalti... pentru ca l-am rupt si am asezat cate o bucata in fiecare om drag.
Soarele meu e in mine, dar e peste tot... pentru ca las putin din el in fiecare loc in care calc... cu picioarele, degetele, gandul, inima sau orice parte a fiintei mele. Imi place sa cred ca eu nu las nici urme, nici umbre, ci ca las soare.
Eu am peste tot soare.

revenire

dupa 3 saptamani de pauza mi-era dor de bloggarit... atata cat o poate face o tentativa de blogger, un blogger amator, fara prea mari pretentii si cu destul de putine lucruri de spus, un blogger care se numeste blogger doar pentru ca are blog si care si-a facut din blogul lui o casa, unde face ce vrea... mi-a fost dor:) dor sa scriu de dragul scrisului, de dragul oamenilor dragi si de dragul meu si dor de citit...
am revenit cu o multime de ganduri adunate undeva intr-o cutie de creioane colorate, dar pe care le-am uitat voit sau nu... a mai ramas doar amintirea lunii, zarita in multe seri de la aceeasi fereastra, amintirea dorului de oameni, amintirea oamenilor si a neoamenilor si alte amintiri mai bine sau mai prost conturate, de care ma bucur sau de care nu ma bucur...
e mult de povestit ce si cum s-a petrecut in cele 3 saptamani, enumar doar cateva cuvinte: a desena, a citi(putin), a scrie, a indura, a munci, somn, nervi, zambete, oameni, lacrimi, a cauta, a nu gasi, dor, asteptare... si lista poate continua, dar ma opresc deocamdata...
e deja 1 septembrie, ni s-a dus vara, repede si fara sa o simtim prea tare... e toamna ...

A fost Vama...

A fost Vama... si mai vreau.
Vorba multa, saracia omului... asa ca o sa spun atat:
minunat, as sta sa-i ascult toata viata, mai vreau...
si m-am convins ca cel mai frumos cadou pe care l-as putea primi ar fii sa-mi cante ceva doar mie... dar pana atunci mi-am autodedicat epilog si am plans.

Back at home

22 iulie... azi ne-am intors de la Baisoara dupa 3 zile intregi si 2 jumatati, am revenit acasa si am adus cu noi amitiri de tot soiul. Noi, 4 pitici veseli, harnici si voinici + bonus-"educatoarea" noastra draga (Sergiu, Caro, Daria, Paula, Iulia) am fost reprezentantii judetului Salaj la concursul national "Europa de maine"... Ne cerem scuze daca va simtiti dezonorati de diploma de participare obtinuta :))
Ce-am vazut? brazi inalti, cer senin, nori pufosi, luna plina, soare, aer curat de munte, mancare ca'n Ardeal- multa si buna, conditii admirabile, oameni... ei bine oameni din toata tara, mai exact 12 judete: Satu Mare, Botosani, Prahova, Galati, Braila, Bucuresti, Valcea, Suceava, Teleorman, Tulcea, Brasov, Salaj.
Ce-am facut? ne-am plimbat, am jucat twister, am ras, am plans, am lucrat la proiectul nostru, am cantat, am facut si privit focul de tabara, am jucat boltz si ping-pong, am barfit, am desenat, ne-am copilarit si lista poate continua...
Ce-am simtit? de toate pentru toti: fericire, dor, iubire, scarba, nervi, tristete, nemultumire, bucurie, admiratie, durere, teama, indignare, prietenie...

Cu ce ne-am ales?
cu cunostinte noi, de prin tara
cu o diploma
cu poze
cu un aparat foto spart
cu un genunchi putin miscat
cu un degetel taiat
cu un picior in cap
cu pete pe haine
cu un admirabil loc 8
cu 4 zile de relaxare
cu dor de ce-a fost
si sa nu uitam de:
expresia taberei : Ţâpă-te pă linoleu! Nu mă ţâp că nu-i a meu! (si mai recent : Joacă-te cu boxa)
poezia taberei: Noi suntem nişte pitici/ Veseli, harnici şi voinici/ Căutam educator/ Să ne dea un ajutor
cantecelul taberei: Nimeni nu ma vrea, nici chiar mămica mea/ Nimeni nu vrea să mă ştie şi să mă cunoască/ Nu, nimeni nu mă vrea/ N-am bani, n-am nici casă, n-am nici masă/ Nu nimeni nu mă vrea...
cuvantu taberei: a cheţăra

Si ganduri pentru cei 4 :
imi va lipsi rasul cu pofta, cazaturile la twister, noptile frumoase, imbratisarile si pupicii...
imi va fi dor sa va vad in fiecare zi, sa ma trezesc cu voi si sa adorm cu voi
multumesc pentru 5 zile frumoase si pentru ca m-ati invatat sa tin si mai mult la voi >:D<

>:D<

Azi am invatat ca trebuie sa indraznim sa visam pentru ca visele se implinesc. Azi am zambit, am imbratisat si... am plans (pana la urma tot am plans). Azi am primit zambete, am primit imbratisari, am primit cuvinte, am primit culor, am primit... lacrimi. Am primit o cutiuta unde le voi tine pe toate si le voi lua cu mine, le voi lua cu mine si cand voi pleca de pe'aici... da, cand ma voi muta pe norul meu. De azi am oficial un nor... si doua lumi in care o sa ma ascund cand lumea asta nu-mi va mai ajunge, doua lumi unde sunteti si voi, doua lumi in care gravitatia nu ne mai opreste sa stam pe sarma. Dar deocamdata o sa stau aici, o sa supravietuiesc pe un pumn de pamant, cu apa de ploaie (din norul meu), cu un soare care va arde de cate ori voi vrea eu si cu aer... cu aerul din plamanii si din sufletul ei... cu aerul pe care l-ati inchis intr-un balon... cu aerul pe care l-ati transformat in fericire; si am si cu ce sa ma imbrac. Si o sa va cant, o sa va cant toata viata mea, o sa adun culorile, zambetele, cuvintele, lacrimile, iubirea, soaptele, bataile inimilor... toate o sa le adun si o sa vi le cant.

Pentru lucrurile din suflet nu se multumeste, dar se zambeste, se imbratiseaza si... uneori se plange>:D<

Zambete, imbratisari si... nu lacrimi, pentru ca mi-am propus sa nu plang... voua: Sergiu, Caro, Ana, Iulia, Lavi, Dora, Ralu. Va iubesc !!! >:D<

PS: La multi ani Ana si Alin !

... chiar si vara ploua

cald ...mult prea cald sau obisnuit de cald pentru o zi de sfarsit de iunie...

cu toate ca norii s-au adunat de la amiaza, pana pe la 7 se transpira de zor; noroc cu vantul care ai zice ca ne-a facut un bine... din pacate nu e vantul zilelor insorite, de care te bucuri fie ca'ti mai zvantura parul fie pentru ca mai aduce cate-un nor; nu... e vantul care scutura norii incarcatii, grei si negriciosi... un vant mult prea gri...

iubim ploaia de vara... dar ploaie de vara nu e orice ploaie ce se manifesta pe parcursul celor trei luni ce alcatuiesc sezonul estival, ploaia de vara e ploaia calda, care vine din senin, trece la fel de repede dupa cum a si venit si uneori picteaza cate un curcubeu... doua... trei...

azi n-a fost ploaie de vara... a fost ploaia pe care am vazut-o de cate ori a plouat in ultimele luni; poate mai cuminte azi...

Spirit de vara

... asa incep zilele














... si de multe ori se sfarsesc asa: cu explozii de lumina, de emotie, de iubire, de suflete... sau de artificii











si calatorim fiecare in directia lui, spre unde ne poarta gandul sau inima, dar niciodata nu atat de departe incat sa uitam drumul de intoarcere












iar vara e verde cum a fost mereu...

soarele ne trezeste, ne arde, dar in final apune mereu la fel de uimitor

lemnul parca ma duce cu gandul la aceeasi caldura de sezon...

pentru ca inflorim...

pentru ca privim lumea de jos in sus

pentru ca inflorim din nou

pentru ca uneori e intepator

pentru ca traim intr-o jungla

pentru ca se deschid usi

pentru ca ne place rosul

pentru noptile calde

zona crepusculara

pentru ca vara suntem tineri

si cruzi

pentru ca vedem si urmatorii 100 de pasi

pentru ca ... ei bine da, inflorim

pentru ca e vremea "senzatiilor tari" si a calatoriilor

pentru ca omul intelept isi face vara sanie...

pentru ca ne vom topi

pentru ca... ne place mov ( :D )

pentru ca ... dar de ce nu?

pentru ca si vara trece prin stomac

pentru ca anul asta se poarta galben :P

pentru ca nu ne-am topit dar urmeaza sa luam foc

pentru cei care vor sa nu ii numim "cronofagi"