Lipsa. Cuvinte. Timp

Lipsa mea dateaza deja de cateva saptamani. Initial ma gandeam ca voi avea prea multe de impartasit, ulterior am constatat ca am prea putin timp. Si ca toate imaginile se acumuleaza acolo undeva in memorie, in fiecare dimineata inca o fotografie aruncata peste gramada de pana ieri. Si ca nu stiu ce sa impartasesc. Cum mi s-a schimbat ... viata, ca sa zic asa? Ni se intampla tuturor, la un momentdat. Ce mi se intampla in fiecare zi? Mi se intampla si gata. Cum ma adaptez, ce oameni vad, ce oameni am cunoscut, ce frustrari am, ce am mai citit?  Ma adaptez si vad oameni adunati din diferite contexte, am cunoscut... oameni si neoameni, dar raman la oamenii mei, am frustrari, nu am timp si n-am mai citit de ceva vreme. Ceea ce fac, aproape zilnic, nu se numeste citit, s-ar putea numi informare. Si mi-ar parea cel putin ciudat sa ma apuc, acum, din senin, brusc, sa postez despre egipteni si neanderthalieni,  despre semiluna fertila si Mureybet, despre Polibios si monocondil, despre celturi si Stonehenge. Probabil ar fi interesant, pe undeva, dar cred ca aici voi pastra limita dintre ce sunt si ce voi deveni, dintre ce este casuta mea virtuala si ce e in afara ei.
Punct.

Nimic nu mai curge

Din trupul ei vested ca o frunza

Frunza care a cazut ieri

Pe Napoca, la numarul 2.

Frunza de pe fruntea portughezului

Ce sta la coada la covrigi

Frunza de pe ochii cenusii

Ai copilului cu ghiozdan ce trece strada in fuga

Frunza  de pe buzele fetei

Cu ciorapi portocalii si bocanci

Frunza aceea amaruie

Ca o cafea tare intre 11 si 12

Sau ca zambetul din vitrina

…

Pe Napoca nu sunt copaci,

Sunt doar oameni care au prins radacini in asfalt

SI mai e trupul ei vested,

Din care nu mai curge niciun strop de suflet.

Vioara la doua maini

Ţii minte palma cu fluturi,

Palma cu aripi

Şi cum alunecau degetele mele pe coarde?!

Am întors viorile pe dos

Şi palma am împărtit-o în două:

Un deget l-am schimbat în aripă de înger

Şi restul mâinii l-am lăsat să curgă

Pe gâtul viorii.

Pe dinăuntru mâna făcută aripă de fluture

Cântă din 2 în 2 timpi

O arie bolnavă.

Pe dinafară vioara făcută limbă de lemn

Tace în trei optimi,

Cu gâtul pe-o aripă fără trup.

Pe diăuntru mii de fluturi

Înghit scârţâitul lung.

Pe dinafară mii de urme de fluturi.

***

cat cer

cat cer si cate libelule in cer

si cat zbor, doamne,

cat zbor

si cat de departe ajunge zborul

si aripa lor

si cum n-au intalnit ele omul,

omul cu maini de dor,

omul care scoate ghimpi fara nicio durere,

omul care n-are granita nici cat cerul si

 cand iubeste, nici cat zborul

cat zbor... dar cat suflet, doamne,

cat suflet

cat cer si cat dor de cer

***

Rauri de alb

Aprins.. infinituri curg intre noi

De lumina si foc

Ma dor ochii.

Printre gene

Ca printr-o padure de salcami

Frunze de pe chipul tau

Se desprind

Umbre de nuci amari.

Ieri paseam pe apa

Cu talpa inecata, albastra, violet

Un rau de nopti, de respiratii, de mii de ani

mi-e sete

ca pe vremea cand nu aveam bani

de suc la tec.

Mana e rece .

Aud albul cum curge cu scipiri.

Armonica

“in impresia totală rămâne o lume armonică aparte”

Cântă-mi în game minore

Toamna

Cum îmi cânta ploaia în palme.

Cântă-mi cu degetele pe coaste

… ale mele sunt clape de pian surd;

Din ale mele nu poți face om ca din Adam,

Dar poți răsării apusul

Și umbrele.

Cântă-mi

De la piano la mezzo forte

În cheia fa

… în cheia facerii lumii

Și a prefacerii

Și a desfacerii,

Dar nu-mi cânta în sol

Bemol.

Nu vreau să cad

Și să cântăm

În gol.

Ars poetica

sa te’nfiori

sa nu mi te rupi

sa ma canti si sa ma descanti

sa nu spui niciodata destul

si sa taci uneori

sa ii tii in brate

dar sa nu ii mangai pe frunte

sa iubesti ca linia, punctul

ca o mama

sa te lungesti peste secunde

sa nu ucizi

sa nu furi

si mai ales sa nu mi te rupi

sa nu mi te desparti in silabe

sa nu mi te arunci in gol

intre suflet si minte

Solo pentru harfa

“Sunt solitarul pustiilor piete…”

Era ca o tacere

Oglinda in oglinda,

Ca o prelungire de lumina

Din ochi in ochi.

Un fir impletit si despletit

Intre Saturn si Venus

Pe care pasea

Noe cu un porumbel,

Cautand ploaia.

O absoluta imbratisare cu pustiul.

poetry update

Armonica
Laviniei


Canta-mi in game minore
Toamna
Cum imi canta ploaia in palmi.
Canta-mi cu degetele pe coaste
… ale mele sunt clape de pian surd;
Din ale mele nu poti face om ca din Adam,
Dar poti rasarii apusul
Si umbrele.
Canta-mi
De la piano la mezzo forte
In cheia fa
… in cheia facerii lumii
Si a prefacerii
Si a desfacerii,
Dar nu-mi canta in sol
Bemol.
Nu vreau sa cad
Si sa cantam
In gol.



Logos



Cuvantul mi se intinde
intre dulce si amar
…
mi-e ca un balet
in care mainile nu se ating.

Cuvantul mi se’ndoaie
In doua,
Dar si in trei.
mi-e ca o mana
ce se indoaie la cot,
dar si la umar.

Cuvantul mi se varsa
Dinspre dinti spre suflet
Si mi-e ca o durere sub unghie.

Cuvantul mi se intinde, indoaie si varsa
Pana in os.



Conjunctiv


Nu pot sa aripa
Si nu pot sa vers
Sa nu ma doara
Si sa ma’nghet.
Nu pot sa frunza
Si nu pot cafea
Sa ma inspire
Si sa ma stea*.
Nu vreau sa sunete
Si nu vreau sa lift
Sa nu ma cugete
Si sa ma’ntrist.
Nu stiu sa rosu
Si nu stiu sa semn
Sa ma impinga
Si sa ma ghem.

Si vreau sa liniste
Sa pot castel
Sa stiu ca verde
Sa nu ma tem.



Limes


Soarele cand s-a creat
s-a’ntrupat din ceara
ca o pasare ce se’ntrupeaza din ou
dar in loc sa zboare
el curge
si loc sa cante
el arde.
Si noaptea in loc sa doarma
E stanca de ceara
Cu un umar vechi
Din care plange stele.



* stea - substantiv nu verb

societate de consum... viata noastra cea de toate zilele

mi-ati vandut fericire in pungi de plastic
de parca m-as fi nascut dintr-un automat de copiii
si toata viata mea am functionat cu fise.
Ei bine aflati ca fericirea se altereaza in pungi de plastic
Si eu nici nu trebuie sa mi-o cumpar
Si nici nu vreau.

Acum probabil ca vreti sa-mi impozitati aerul pe care-l respir
Pentru ca e criza
Si nu va aduc niciun profit.
Poate
Intr-o zi Dumnezeu o sa ne impoziteze bataile inimii,
Doar ca El nu vrea bani
El vrea Dragoste.

Si maine o sa ma bateti pe umar
sa-mi spuneti ca m-ati condamnat
Pentru ca mi-a expirat termenul de valabilitate.
Dar ma tem ca zambetul cu care va voi raspunde
Va va bantui cam o vesnicie.

***

Martea, corabiile din port dorm
Si vinerea se scufunda
Ca bolovanii in pahar.
E ca in filmele romanesti:
Totul se termina prost.

Mana ta imi cade
In somn
Peste ganduri.
Nu pot sa te prind de degete
Si ma fulgera
Luna din somnul tau
Ca un ghimpe
Sub pleoape.
Mana ta ma sugruma
De dor.
Nu pot sa tremur din incheieturi
Si sa iti visez frumos noaptea
Si sa tac de fericire
Cu mainile adancite in cer.
Mana ta e grea
ca vocalele pe limba mortii.
Nu pot sa arunc in aer
Noaptea
Si sa iti agat palmele de soare
Sa ma inghiti cu lumina ta cu tot
Ca pe un Iona.
Mana ta s-a intors
Cu fata spre minus infinit…

Metafora tacerii

Vinul
Ti s’a spart intre buze
Si a curs
In prelungiri de meduze
In bucati de amar.
Iara tu
Ca o gura
ti-ai frant gustul
de zgura
si de sticla de vin.
Ca o gura…
Ca o gura de sticla
Si o gura de vin,
Intr-o mana
O mare
In cealalta senin
Si un ochi
Spanzurat de ispita.
Tu
Ca o macara cu artere
Ridici ciobul din buze
Si buza din miere
si mierea din vin
un ochi
ti-e… de chin
un deget
de inec
si tot gura ramai
cand crapi vinul
in dulce si sec.
Esti un fel de tarziu
ca de ceata
si inghiti cuvinte si aripi
daca ti’e greata
esti ca o cafea
cu zaharu’n plic
dar ramai ca o gura
si te’mbeti din nimic.
Doar ca vinul ti s’a spart in buze..

Ma doare
Pamantul de sub picioare
Ca un cap de soare
Care arde
Mai rau decat pielea ta la 40 de grade.
Ma doare cum se’aduna
Ca o dunga de luna
Intr’o noapte bruna…
Ma doare pamantul ca degetul aratator
Cand prind corzile chitarei apasator
Si ma doare ca ochiul stang
Cand plang.
Ma doare
Ca un nerv prins la usa
Intre o stea si’o brandusa.
Ma doare pamantul cand cad
Ca un ac de brad
Intrat sub unghie de Craciun
Sa m’anvete sa fiu mai bun.
Ma doare de parca din el sunt facuta
Ca o statuie muta
Si nu cu gura si grai
Si sange din Rai
Si suflet si gand
Si nu din pamant.

miroase a taina

miroase a taina
si-a sufletul tau;
e un parfum albastru...
cu luciri de intuneric.
miroase a taina
si-a toamna.
nu e mai,
pentru ca in mai timpul sade
si pentru ca in mai tu ai plecat.
e intuneric...
si are iz nebunesc de suflet;
miroase a toamna
si nu poate fi adevarat,
pentru ca toamna ploua greu
si toamna, tu erai ud.
miroase a taina,
inca miroase a taina
sufletul tau.

***

everythink  I own

smells of you...

Oh, my spring sun

sclipiri meschine
si geamuri manjite cu soare...

rabdare

mi-ai cautat ochii doar cu azul
si atat ai ascultat
pana cand mi-ai simtit genele
batandu'se unele de altele

nervi de primavara

rabdarea s-a innodat
cu stropii de zapada topita
ce se preling pe ziduri
intr-un martisor

***
Primăvară...O pictură parfumată cu vibrări de violet.
În vitrine, versuri de un nou poet,
În oras, suspină un vals de fanfară.

O lungă primăvară de visuri si păreri ...

O lungă desertare zvoneste împrejur,
E clar si numai soare.
La geamul unei fabrici o pală lucrătoare
Aruncă o privire în zarea de azur.

O nouă primăvară pe vechile dureri ...

Apar din nou tăranii pe hăul de câmpie,
În infinit pământul se simte tresăltând :
Vor fi acum de toate cum este orisicând,
Dar iar rămâne totul o lungă teorie.

O, când va fi un cântec de alte primăveri ? ! ...

sterp

chipurile oamenilor
sunt zugravite pe cadrane de ceasuri
si agatate in cuiele din pereti...
de parca am asista
la o continua expozitie de vieti;
cei care coboara din cuie
nu mai pot sa se miste
nici macar intr-un cerc stramt si mereu acelasi

gol

pe de o parte ma infior
de taine
si pe de alta, ma infasor
cu ele

mut

nu am un nod in gat...
doar ca sinapsele
au ceva din vantul atipit de vara.