duminică, 31 august 2008

dupa vremuri de tacere...

revin cu ganduri noi, cu amintiri si sentimente...
mi-a fost dor de multi si multe, am zambit si n-am zambit, am muncit si am dormit
si toate astea vor fii prezentate mai pe'ndelete in zilele ce urmeaza.
deocamdata imi spun doar: Welcome back! ;))

duminică, 10 august 2008

17


copilaria ne tine departe de lume si lumea ne tine departe de copilarie, cand se intalnesc se'ntampla sa ai 17 ani... si atunci ai de ales, copilaria sau lumea?

vineri, 8 august 2008

"This is a sad story you are listening at..."










Pentru ca se'ntampla uneori sa traim povesti mai putin fericite, sau sa ne traiasca ele pe noi...

Pentru ca trebuie sa fim realisti...

Pentru ca expresia asta aspira la titlul de "Most Used Status Message", in caz ca nu il detine deja...

Pentru ca a spus'o Vama Veche...

Pentru ca Vama Veche continua cu "time"...(It is not only about time, or maybe it is... or I don't know...)

Pentru ca timpul e o masinarie care ne ticaie in urechi si de multe ori ticaie trist..

... si din multe alte motive

joi, 7 august 2008

Dor 2


Am vazut un coltisor de luna si mi s-a facut iar dor...

Nu. nu de luna, ci de privit luna vara, sau iarna, de pe'un obelisc, o terasa sau pur si simplu de pe strada...

Mi-e dor sa'mi tin mana intr-o alta si sa visez cu ochii deschisi, urmand ca atunci cand ma trezesc din reverie sa realizez ca tot ce am visat aveam deja...

Mi-e dor sa simt caldura in palma si fiori reci pe spate...

marți, 5 august 2008

Dor


N-am mai vazut de mult luna... Fie pentru ca nu mi-am amintit de ea, fie pentru ca nu a aparut, fie pentru ca sunt prea multe blocuri in jur... Mi-e dor sa privesc luna, fie ca e ca o roata sau doar un colt, ca e acoperita de nori sau stapana peste cerul senin, cu ochii in lacrimi sau cu zambetul pe buze, singura, dar mai ales impreuna...

Mi-e dor...

Oare?


Ar trebui sa ma obisnuiesc cu gandul ca nu sunt copil cand vreau eu, ci cand vor ei...


duminică, 3 august 2008

Partaj

Cand imparti soarele
in felii de iarna
iti ingheata varful retinei
si coltul irisului
si intregul cristlin incepe
sa curga ca luna
cand e stoarsa de pe cer
si ca cerul cand e stors
de pleoapele noastre
seara…
pleoapele noastre pe care
nici ziua de ieri nu le-a atins
cand si-a clipit de cu seara
ochii…
Stiu de cand m-am nascut
ca soarele se taie
in felii de iarna, dar
Nu… niciodata n-am indraznit
sa-mi iau privirile si sa le despletesc
in lame.
Dar este vreme… atata cat
imi mai aduci tu soare;
este vreme atata cata tu mai vrei sa fie
si cand nu va mai fii
voi taia soarele ca sa avem
fiecare cate o iarna
si fiecare acelasi soare…
Nu… soarele nu se imparte decat la doi,
Nu… nu la noi, NU!




Celor care stiu ce’nseamna “NOI”
Si noua...

A fost Vama...

A fost Vama... si mai vreau.
Vorba multa, saracia omului... asa ca o sa spun atat:
minunat, as sta sa-i ascult toata viata, mai vreau...
si m-am convins ca cel mai frumos cadou pe care l-as putea primi ar fii sa-mi cante ceva doar mie... dar pana atunci mi-am autodedicat epilog si am plans.

Respiratie tarzie


Nu poti asculta respiratia fluturilor
cand mananci,
cand alergi si cand toti ceilalti
plang.
Nu poti asculta respiratia niciunui fluture
care doarme, viseaza sau pur si simplu priveste in gol
prin stomacul tau,
daca iti porti inima in afara
presarata pe toate gardurile si
baltind pe trotuarele din centrul orasului.
Nu poti nici macar auzi respiratia fluturilor
si nici a ta nu o mai auzi
cand plangi…
atunci fluturii mor,
nu respira, mor.
Fluturii se aud noaptea,
se aud dimineata
si se asculta de fiecare data
cand zambesti.
Si daca vrei sa asculti fluturii mei
e nevoie doar sa ma privesti in ochi.
Vei vedea cum dau din aripi
cum se zbat intre dragoste
si preaplin…
cum se ineaca in lumina
si cum lumina se ineaca in zborul lor
si cum zborul lor ma ingana
in zborul meu
si in zborul meu te-am agatat
de tivul sufletului
si te-am ridicat cu aripirile fluturilor
ale caror respiratie o asculti
batandu-mi cu ochii in pleoape
sa le ridic de cate ori clipesc.
Si fluturii tai
respira adanc
smulgandu-mi bataile inimii
cand inspira
si pulsandu-mi nemurire in vene
cand expira.
Si fluturii nostri, impreuna
se aud cum respira raspicat
ii auzi cand tac, cand iubesc, cand rad
cand taci, cand iubesti, cand razi
cand tacem, iubim si radem
ii aud, ii auzi
respiram,
ascultam.


Lui Sergiu si libelulelor din stomacul lui>:D<
si celor care iubesc fluturii (dintre care amintesc: Ana, Caro, Ralu)... si nu numai
*desenul este realizat de mine insami