Partaj

Cand imparti soarele
in felii de iarna
iti ingheata varful retinei
si coltul irisului
si intregul cristlin incepe
sa curga ca luna
cand e stoarsa de pe cer
si ca cerul cand e stors
de pleoapele noastre
seara…
pleoapele noastre pe care
nici ziua de ieri nu le-a atins
cand si-a clipit de cu seara
ochii…
Stiu de cand m-am nascut
ca soarele se taie
in felii de iarna, dar
Nu… niciodata n-am indraznit
sa-mi iau privirile si sa le despletesc
in lame.
Dar este vreme… atata cat
imi mai aduci tu soare;
este vreme atata cata tu mai vrei sa fie
si cand nu va mai fii
voi taia soarele ca sa avem
fiecare cate o iarna
si fiecare acelasi soare…
Nu… soarele nu se imparte decat la doi,
Nu… nu la noi, NU!




Celor care stiu ce’nseamna “NOI”
Si noua...