Respiratie tarzie

Nu poti asculta respiratia fluturilor
cand mananci,
cand alergi si cand toti ceilalti
plang.
Nu poti asculta respiratia niciunui fluture
care doarme, viseaza sau pur si simplu priveste in gol
prin stomacul tau,
daca iti porti inima in afara
presarata pe toate gardurile si
baltind pe trotuarele din centrul orasului.
Nu poti nici macar auzi respiratia fluturilor
si nici a ta nu o mai auzi
cand plangi…
atunci fluturii mor,
nu respira, mor.
Fluturii se aud noaptea,
se aud dimineata
si se asculta de fiecare data
cand zambesti.
Si daca vrei sa asculti fluturii mei
e nevoie doar sa ma privesti in ochi.
Vei vedea cum dau din aripi
cum se zbat intre dragoste
si preaplin…
cum se ineaca in lumina
si cum lumina se ineaca in zborul lor
si cum zborul lor ma ingana
in zborul meu
si in zborul meu te-am agatat
de tivul sufletului
si te-am ridicat cu aripirile fluturilor
ale caror respiratie o asculti
batandu-mi cu ochii in pleoape
sa le ridic de cate ori clipesc.
Si fluturii tai
respira adanc
smulgandu-mi bataile inimii
cand inspira
si pulsandu-mi nemurire in vene
cand expira.
Si fluturii nostri, impreuna
se aud cum respira raspicat
ii auzi cand tac, cand iubesc, cand rad
cand taci, cand iubesti, cand razi
cand tacem, iubim si radem
ii aud, ii auzi
respiram,
ascultam.


Lui Sergiu si libelulelor din stomacul lui>:D<
si celor care iubesc fluturii (dintre care amintesc: Ana, Caro, Ralu)... si nu numai

*desenul este realizat de mine insami