pe moment / critic/ retoric

o sa ma dezagreghez incet si continuu. o sa ma vaporizez si o sa va imbacsiti cu mirosul meu. o sa mirositi a ochi verzi care-si schimba culoarea la lumina si a varfuri de degete tocite.
viata e o continua fermentare de ganduri, idei, cuvinte. si toate astea sunt ca niste oua clocite(asta e asa de dragul lui Iona) din care asteptam sa iasa oricand un pui. un pui de ceva, de orice, de crocodil sau de balena sau de om sau de vipera sau de pui, de pui, de toate.... depui oua sa iasa pui de pui... de ce din ou ies pui de orice altceva decat de ou? de ce din om iese pui de om si din ou pui de gaina?
ma stric de cap

pe moment

ni se rupe asa in general, rupem tot, ne rupem toti cu munca, sau ne rupem in figuri, dar ne lovim de incapacitatea de a rupe tusea. invariabil

Pe moment

respiram linii si fluturi

Pe moment ... din nou

azi ma simt de doua ori mai neexprimata:P sau poate...
zicea cineva ca pofta vine mancand, relationand ... poezia vine scriind?
adevarul e ca nu poti sa-ti aduci cuvantul aproape si sa ti-l supui decat rostindu-l; si parca de ce il rostesi mai des, de'aia se lipeste mai usor de tine si ca o lipitoare iti absoarbe ceata imbacsita din oase, muschi si mai ales suflet. Cred ca e vorba de cuvant mai mult decat altceva... Sigur ca putem vorbi pana maine dimineata despre inspiratie si de momentele de har, de starile de nauceala in care cuvintele vin buluc si nu mai stiu pe unde sa iasa si se aseaza singure pe portativ si-ti canta, dar dincolo de asta cate stari raman nerostite pentru ca acel cuvant potrivit s-a indepartat de tine prea mult. Va intalniti si nu va mai recunoasteti chipurile; tie ti-e prea cald si el e prea rece, lui nu-i convine vibratia vocii tale sau vecinul de rand, va confruntati de-a dreptul si nu se-alege nimic si uite-asa, cate stari nu raman nerostite si cate ganduri inghitite? si ideea... ideea era acolo, se cuibarea si se intorcea pe toate partile si cuvantul i-a intors spatele si asa cu spatele cum era a aruncat si un pumn de pamant peste... si acum se rasuceste in mormant! Si nu doar atat.Ziceam de cuvant ca e alfa si omega ideilor. Sa-l ai aproape. Si probapil nu ai ideea, dar nicaieri nu s-a pomenit sa ai cuvintele si sa stea ele , asa cumva... inaintea ochilor mintii tale, tolanite la soare. Nu. Mereu vor naste ceva.
Cuvantul... Sa-l ai aproape!

Pe moment

am in cap cifre, cel putin asa mi se pare. am in cap cifre si copii de litere din care cu greu razbesc sa imi ridic un deget. am in cap linisti si porti inchise. nu ma intreba ce ma doare, nu ma doare, ma ameteste. am in cap frunze; acum e iarna... am frunze in cap.

dincolo de editoare de text, ce mai este omul?

sa iubesti... pe tatal si pe mama si pe aproapele si pe departe si pe dusmanul si pe Eminescu si pe Nichita, in acelasi timp, si asa in  general sa iubesti pe toata lumea.
deci... ce este omul? un numar irational sau o componenta de prelucrare, numita ual? glumesc...

Pe moment

simt din ce in ce mai des nefiinta cuvintelor ordonate crescator in mine si ma simt prea neexprimata si neexprimabila; drept urmare, ma gandeam la un exercitiu de vorbire zilnic in forma pe care i-am dat-o candva "pe moment". asta e un fel de avertisment, sa nu va mire harababura si lipsa de mesaj a urmatoarelor postari + un fel de a ma motiva si a-mi insemna inceputul

Ars poetica

sa te’nfiori

sa nu mi te rupi

sa ma canti si sa ma descanti

sa nu spui niciodata destul

si sa taci uneori

sa ii tii in brate

dar sa nu ii mangai pe frunte

sa iubesti ca linia, punctul

ca o mama

sa te lungesti peste secunde

sa nu ucizi

sa nu furi

si mai ales sa nu mi te rupi

sa nu mi te desparti in silabe

sa nu mi te arunci in gol

intre suflet si minte

Solo pentru harfa

“Sunt solitarul pustiilor piete…”

Era ca o tacere

Oglinda in oglinda,

Ca o prelungire de lumina

Din ochi in ochi.

Un fir impletit si despletit

Intre Saturn si Venus

Pe care pasea

Noe cu un porumbel,

Cautand ploaia.

O absoluta imbratisare cu pustiul.

Road Trip