Pe moment ... din nou

azi ma simt de doua ori mai neexprimata:P sau poate...
zicea cineva ca pofta vine mancand, relationand ... poezia vine scriind?
adevarul e ca nu poti sa-ti aduci cuvantul aproape si sa ti-l supui decat rostindu-l; si parca de ce il rostesi mai des, de'aia se lipeste mai usor de tine si ca o lipitoare iti absoarbe ceata imbacsita din oase, muschi si mai ales suflet. Cred ca e vorba de cuvant mai mult decat altceva... Sigur ca putem vorbi pana maine dimineata despre inspiratie si de momentele de har, de starile de nauceala in care cuvintele vin buluc si nu mai stiu pe unde sa iasa si se aseaza singure pe portativ si-ti canta, dar dincolo de asta cate stari raman nerostite pentru ca acel cuvant potrivit s-a indepartat de tine prea mult. Va intalniti si nu va mai recunoasteti chipurile; tie ti-e prea cald si el e prea rece, lui nu-i convine vibratia vocii tale sau vecinul de rand, va confruntati de-a dreptul si nu se-alege nimic si uite-asa, cate stari nu raman nerostite si cate ganduri inghitite? si ideea... ideea era acolo, se cuibarea si se intorcea pe toate partile si cuvantul i-a intors spatele si asa cu spatele cum era a aruncat si un pumn de pamant peste... si acum se rasuceste in mormant! Si nu doar atat.Ziceam de cuvant ca e alfa si omega ideilor. Sa-l ai aproape. Si probapil nu ai ideea, dar nicaieri nu s-a pomenit sa ai cuvintele si sa stea ele , asa cumva... inaintea ochilor mintii tale, tolanite la soare. Nu. Mereu vor naste ceva.
Cuvantul... Sa-l ai aproape!