joi, 17 iulie 2008

Iubesc oamenii (2)

Iubesc oamenii
care ti se baga sub piele
pentru ca vor sa se ascunda
si pentru ca, de fapt,
vor sa patrunda mai adanc,
tot mai adanc
pana ce intr-o zi se vor lipi
de fiecare parte a trupului,
si mai ales a sufletului tau.


Voua tuturor, celor care mi-ati patruns adanc sufletul

Am Norul Meu







miercuri, 16 iulie 2008

>:D<



Azi am invatat ca trebuie sa indraznim sa visam pentru ca visele se implinesc. Azi am zambit, am imbratisat si... am plans (pana la urma tot am plans). Azi am primit zambete, am primit imbratisari, am primit cuvinte, am primit culor, am primit... lacrimi. Am primit o cutiuta unde le voi tine pe toate si le voi lua cu mine, le voi lua cu mine si cand voi pleca de pe'aici... da, cand ma voi muta pe norul meu. De azi am oficial un nor... si doua lumi in care o sa ma ascund cand lumea asta nu-mi va mai ajunge, doua lumi unde sunteti si voi, doua lumi in care gravitatia nu ne mai opreste sa stam pe sarma. Dar deocamdata o sa stau aici, o sa supravietuiesc pe un pumn de pamant, cu apa de ploaie (din norul meu), cu un soare care va arde de cate ori voi vrea eu si cu aer... cu aerul din plamanii si din sufletul ei... cu aerul pe care l-ati inchis intr-un balon... cu aerul pe care l-ati transformat in fericire; si am si cu ce sa ma imbrac. Si o sa va cant, o sa va cant toata viata mea, o sa adun culorile, zambetele, cuvintele, lacrimile, iubirea, soaptele, bataile inimilor... toate o sa le adun si o sa vi le cant.

Pentru lucrurile din suflet nu se multumeste, dar se zambeste, se imbratiseaza si... uneori se plange>:D<

Zambete, imbratisari si... nu lacrimi, pentru ca mi-am propus sa nu plang... voua: Sergiu, Caro, Ana, Iulia, Lavi, Dora, Ralu. Va iubesc !!! >:D<




PS: La multi ani Ana si Alin !

luni, 14 iulie 2008

Iubesc oamenii

Iubesc oamenii care nu se tem
De lacrimi
si care plang in ascuns
pentru ca nu vor sa te doara
loviturile lacrimilor lor
care se izbesc de perna
ca niste pietre cu aripi.


Laviniei, pentru ca a descoperit ca plange usor
si Anei, pentru ca am scris cu gandul la ea

(multumiri Alexandra si Sergiu pentru incredere)

***

*** avertizare: urmeaza ceva care o sa sune a postare de blogger tampit, care-si scrie durerile si neplacerile nesemnificative intr-un jurnal on-line de parca ar fii cineva interesat sa citeasca idioteniile care bantuie prin viata lui mediocra

Azi e una din zilele mele proaste... una din zilele in care iti doresti sa mori si iti dai seama ca nu e o "misiune imposibila" avand in vedere cat de bine te simti. Azi ma simt proasta, ma simt inutila, ma simt in plus si in minus si mai mult decat atat, simt ca ceilalti imi dau dreptate.

Cu toate astea m-am bucurat de doua melodii. Bucurati-va si voi!








duminică, 13 iulie 2008

De la ridicol la sublim...




Retoric si sublim
Ca umbra unui val
Cu chip
De semnul intrebarii.
Cu 3 inimi
In loc de restul cuvintelor.
Cu celelalte cuvinte
In loc de restul lacrimilor.
Cu celelalte lacrimi
In loc de
Resturi de stele.
Inegal ca marginea tuturor
Sinelor de cale ferata.
Si cum ar spune cineva
Inainte sa cada
de pe dunga unui geam:
“Atatea perdele
Incat abia se rasfrange lumina ochilor
Prin crapaturi.”
Si inspre miaza-noapte
Cu totii vom cadea
De pe aceeasi dunga de geam
Si rosti-vom atunci :
“nu mai vrem perdele,
Nici ferestre inchise”
Si inspre dimineata
Ne vom afla in acelasi gol
Si in acelasi preaplin
De unde vom incerca
Sa ne murim intentiile
Si sa fim doar
Retorici si sublimi
ca nimeni alta…



Alexandrei , intr-o pauza de non-creatie pentru ca “cei din urma vor fi cei dintai”

sâmbătă, 12 iulie 2008

Nu vom stii...


Daca ar fi se ne invelim
Cu aripi de fluturi morti
De fiecare data cand ne uitam
Cuvintele
Si nu mai stim sa vorbim
Cu noi insine
Si nici macar cu ceilalti…
Daca ar fi sa ne dezvelim
Cu vorbe de suflet gol
De fiecare data cand ne amintim
Fluturii
Din fiecare primavara de iunie
Si chiar din stomac…
Daca ar fi sa tacem
Si sa zgariem cu unghiile copacii
Cand ne doare obrazul
De la prea multe lacrimi…
Sau daca ar fi sa mancam
Toate portocalele
Pentru ca soarele a fost prea rosu la apus
Si ni s-a facut pofta…
Si nici macar daca am cauta
In vise
Sau visuri
Nici macar atunci
Nu am vedea cum e sa tii in mana
Un balon
Pe care scrie FERICIRE
Si care se umfla si de dezumfla
Dupa cum bate vantul
Prin vietile celor care se aduna
In fiecare zi
Sa se gandesca o clipa si sa zambesca
Pentru cel care le tine balonul.


Cristinei, pentru ca nu voi stii cum e… dar imi va placea.

Dinspre pasul meu inspre pleoapa ta

la noapte o sa calc stele cu pleopele...
mai stii ca ti-am desenat 6 stele?
o sa le calc cu pleoapele grele de amintiri si de teama...
si de teama o sa inchid ochii si o sa matur praful de pe stele cu genele...
de teama de intuneric, de teama de lumina si mai ales de teama de mine insami...
eu, eu insami voi fugi de mine, mancand stelele, nu pamantul si...
noi, noi insine, noi vom fi atunci departe...
atat de departe incat ne vom privi degetele de la picioare si vom vedea calcaiele celuilalt...
calcaiele cu care am fugit de mine, mancand stelele (nu pamantul), calcaiele doar vedea'mi'le'vei...
le vei vedea pe sub calcaiul pleoapei cu care am calcat stele la noapte.


Lui Sergiu, din toate motivele
(dar va urma...)

luni, 7 iulie 2008

Oasis and Coldplay



pentru noi, pentru ca e ceea ce iubim, pentru ca e 2 in 1, sau chiar 3