Un an

17 februarie 2008... ziua in care mi-am inceput activitatea in "blogosfera"
un an intreg...cu acte in regula, cu vara si iarna, cu prezent si trecut...un an intreg de seisme, de cuvinte(mai mult sau mai putin retorice), de desene, de fotografii... pentru oameni si neoameni...

si pentru ca nu vreau ca aceasta postare sa fie prea melancolico-nostalgico-lacrimogeno-serioasa in continuare vreau sa multumesc tuturor fanilor mei, fara de care nimic nu ar fi fost posibil, mai vreau sa multumesc prietenilor mei care m-au sustinut si familiei mele fara de care nu as fi existat; va multumesc!

we... us...

15.
so happy together!



PS:
Julie bun venit in club!
PSS:
La mai mare A&A >:D<

What book are you?

You're Watership Down!
by Richard Adams

Though many think of you as a bit young, even childish, you're actually incredibly deep and complex. You show people the need to rethink their assumptions, and confront them on everything from how they think to where they build their houses. You might be one of the greatest people of all time. You'd be recognized as such if you weren't always talking about talking rabbits.
Take the Book Quiz at the

Expozitie de pictura

In perioada 11- 25 februarie, Muzeul Judetean de Istorie si Arta- Zalau va asteapta sa vizitati expozitia de pictura a artistului argentinian Julio Ducuron .

going down

august trecut de apus
si ploi
am tacut.
am sarit peste scoicile
din palmele lui august trecut.
am tacut
nisipul din ochiul tau livresc.
plans'am cu frunze
si puf amar de papadie
si am orbit
ochiul meu oliv
cu august strapuns de ...
apus.

... are pe ea o rochie de vara ca in povesti, de un rosu aprins...

*Fata cu portocale*

Black and Gold

Fata cu portocale

Cred ca incep sa ma indragostesc de Jostein Gaarder... Dupa ce m-a incantat cu Lumea Sofiei , in Fata cu portocale m-a convins ca nu a fost doar o intamplare, ca scrie cu adevarat bine.
Cel mai mult cred ca apreciez felul in care imbraca stiinta, filosofia si probabil experienta personala in povesti pline de mister si fantezie, intr-o maniera accesibila, dar originala.

Procesul

O carte care mi-a lasat gustul ciudatului ce aluneca, cand mai alert, cand mai lin, in absurd. Am alunecat si eu, dar nu spre absurd si nici spre ciudat, am alunecat pe firul intins de narator si m-am impiedecat de nodurile facute de el, incat era cat pe ce sa-mi fracturez imaginatia...

***

Am terminat de curand o carte care m-a lasat pe ganduri... si nu pentru ca ar avea vreun subiect ciudat, vreo tema sofisticata, mai multe planuri narative, rasturnari de situatie, ci pentru ca e atat de simpla si atat de sincera;
e scrisa de Salinger... si nu e "De veghe in lanul de secara"; are doua parti.. o povestire ( am aflat in partea a doua ca e o povestire din cele doua cu si despre acelasi om, pe nume Seymour) - "Dulgheri inaltati grinda acoperisului"- si "Seymour: o prezentare" care e chiar o prezentare si nu, nu e cea de'a doua povestire despre Seymour;
Povestirea e o simpla povestire... asa ca si cand ne-am intalni noi doi (oricare noi...) dupa o vreme si as incepe sa-ti povestesc despre o zi... despre o nunta... despre un frate...
Prezentarea incepe sa te zgandare din pricina simplitatii... astepti un moment in care naratorul sau autorul sau dementul asta care se joaca cu rabdarea ta sa isi schimbe planurile, sa provoace o incurcatura sau pur si simplu astepti sfarsitul, cu gandul ca ultima pagina va face intreaga prezentare sa straluceasca... Nu o sa spun daca asteptarile sunt sau nu indeplinite, dar spun ca sinceritatea si simplitatea te dezarmeaza.
Nu stiu daca Salinger a avut sau nu un frate... si nici nu sunt curioasa, desi stiu ca as aprecia altfel ce am citit daca as stii; deocamdata ma multumesc cu ideea ca exista carti care nu vor sa iti rascoleasca amintiri, sa-ti dea peste cap tot sistemul tau filosofic, sa iti transforme visurile in cosmaruri, sa te inspaimante ori sa te aduca in pragul depresiei, al fericirii, sau al disperarii... ca exista carti care te lasa sa-ti traiesti viata, dupa ce le-ai inchis, ca inainte de a le deschide...



***
“Vechiul covor rosu a fost asternut”
Imi spunea Salinger,
aseara, pe cand povesteam vrute si nevrute,
verzi si uscate;
Vechiul covor rosu a fost asternut
Si acum asteapta sa fie calcat
de tocurile sandalelor galbene
verzi si mov
ale Prostiei,
ale Arogantei
si ale Kitch-ului.
Pregatiti’va cu totii aparatele de fotografiat,
Tineti aratatorul pe declanstor,
Ochii in display...

Povesteam aseara cu Salinger...
Avem destule lucruri in comun:
amandoi am intinde
vechiul covor rosu pentru unii oameni;
amandoi vedem
cum se intinde vechiul covor rosu,
cand nu ar trebui;
amandoi simtim
ca vechiul covor rosu devine din ce in ce mai vechi,
si mai visiniu,
si mai sifonat.
Vechiul covor rosu a fost asternut
Si toti se imbulzesc cu bocancii lor murdari...