Vioara la doua maini

Ţii minte palma cu fluturi,

Palma cu aripi

Şi cum alunecau degetele mele pe coarde?!

Am întors viorile pe dos

Şi palma am împărtit-o în două:

Un deget l-am schimbat în aripă de înger

Şi restul mâinii l-am lăsat să curgă

Pe gâtul viorii.

Pe dinăuntru mâna făcută aripă de fluture

Cântă din 2 în 2 timpi

O arie bolnavă.

Pe dinafară vioara făcută limbă de lemn

Tace în trei optimi,

Cu gâtul pe-o aripă fără trup.

Pe diăuntru mii de fluturi

Înghit scârţâitul lung.

Pe dinafară mii de urme de fluturi.

***

cat cer

cat cer si cate libelule in cer

si cat zbor, doamne,

cat zbor

si cat de departe ajunge zborul

si aripa lor

si cum n-au intalnit ele omul,

omul cu maini de dor,

omul care scoate ghimpi fara nicio durere,

omul care n-are granita nici cat cerul si

 cand iubeste, nici cat zborul

cat zbor... dar cat suflet, doamne,

cat suflet

cat cer si cat dor de cer

Despre Bac ;)

Ei bine ... a sosit momentul pentru a impartasi aceasta experienta; cum fac toti bloggarasii proaspat absolveniti, ma inscriu si eu la cuvant, doar nu ma las eu la ei... cum adica sa lasam aceasta "clipa de restriste" neprezentata cu amanunte de tot soiul, cu sare, piper si, inclusiv, mirodenii orientale. Nu se putea, nu dom'le, nu. Sa stie lumea, ca intram in randul oamenilor cu liceul terminat. Stiu ca e inundatie si n-avem dreptul sa dezbatem, discutam, respiram alte subiecte, dar iata'ma egoista si lipsita de orice urma de umanitate, vorbind despre bac. Sa zic cum zise un om, ca fu "o gluma proasta"?  sa ma indignez ca s-a'ntors lumea cu dosul in sus si notele cu ea cu tot? sa ma mir de cat de departe merge romanismul? Ei, ne-am obisnuit cu toate astea, devenim patetici. Asa-deci, ia sa lasam prostiile de-o parte, ca nu-i cazul sa ma plang. Cu sincere pareri de rau pentru cei pe care stimabilii nu s-au sfiit sa-i depuncteze (din motive mai mult sau mai putin subiective), 10. Ca doar de aia se numeste blog propriu si personal, sa ne laudam pe el, vorba cee "fapta buna lauda pe om" (din intelepciunea subiectului II - proba E-a). Mai multe detalii, pe alte blog-uri de specialitate... 

***

Rauri de alb

Aprins.. infinituri curg intre noi

De lumina si foc

Ma dor ochii.

Printre gene

Ca printr-o padure de salcami

Frunze de pe chipul tau

Se desprind

Umbre de nuci amari.

Ieri paseam pe apa

Cu talpa inecata, albastra, violet

Un rau de nopti, de respiratii, de mii de ani

mi-e sete

ca pe vremea cand nu aveam bani

de suc la tec.

Mana e rece .

Aud albul cum curge cu scipiri.

Armonica

“in impresia totală rămâne o lume armonică aparte”

Cântă-mi în game minore

Toamna

Cum îmi cânta ploaia în palme.

Cântă-mi cu degetele pe coaste

… ale mele sunt clape de pian surd;

Din ale mele nu poți face om ca din Adam,

Dar poți răsării apusul

Și umbrele.

Cântă-mi

De la piano la mezzo forte

În cheia fa

… în cheia facerii lumii

Și a prefacerii

Și a desfacerii,

Dar nu-mi cânta în sol

Bemol.

Nu vreau să cad

Și să cântăm

În gol.

Mustele

Saptamana trecuta, pentru ca am avut nevoie si, prin urmare, mi-am facut si timp, Sartre - Mustele.
de ce am spus "Sartre - Mustele" si nu "Mustele- Sartre"? pentru ca a fost prima chestie pe care am citit-o din Sartre... i-a urmat zidul (intr-o alta postare).
O sa va dau cateva informatii generale, de genul : drama in trei acte, al carei personaj central e Oreste, prima piesa sartriana pusa in scena... cred ca ajunge, vreau sa trec la ceea ce mi-a ramas mie in minte.
Ei bine, dincolo de scenariul bine construit, de stilul personal si de toate celelalte, pe mine m-au zguduit nitel imaginile. Descrierea merge pana la detalii din cele mai marunte, dar care sunt, de fapt, cele mai expresive. Imagini incredibil de plastice, care tind spre grotesc, categorie estetica ce are si mai mare impact. Si, poate parea ciudat, descrierile nu-s construite din substantive inconjurate cat vezi cu ochii de adjective, nu... sunt descrieri dinamice, sunt imagini vii. Cu riscul sa va stric placerea lecturii (desi nu cred), dar imaginile insele spun tot:


 "Ce albi sînt, ce drăgălaşi sînt! Mă voi rostogolipe pîntecele şi pe pieptul lor, ca un torent peste pietre. Voi lustrui cu răbdare această carne gingaşă, o voi freca, o voi i răzui, o voi toci pînă la os. (Face cîţiva paşi.) O, dimineaţă curată de ură! Ce minunată deşteptare: ei dorm, au asudat,  miros a fierbinţeală; eu sînt trează, proaspătă şi aspră, inima mea e de aramă, simt că sînt sfîntă."

"Ai nevoie de ghearele noastre ca să-ti scormonească prin carne, ai nevoie de colţii noştri ca să-ţi muşte pieptul, ai nevoie de dragostea noastră canibală ca să te îndepărteze de ura pe care ti-o porti, ai nevoie de chinuri trupeşti ca să-ti uiţi chinurile sufleteşti. Vino! Vino! N-ai decît două trepte de coborît, te vom întămpina cu braţele deschise, sărutările noastre vor sfîşia carnea ta gingaşă şi va veni uitarea, uitarea în marele foc purificator al durerii."

Aaa, inca ceva:

 rînduiala dintr-un oraş şi rînduiala din suflete sînt şubrede: dacă te atingi de ele, provoci o catastrofă

eseuri de indragostit

Dupa 2 saptamani in care nu mi-am atins obiectivul (desi am recitit partial Mitul lui Sisif si am continuat in paralel Marele Singuratic), in sfarsit, am carte pentru saptamana trecuta. Eseuri de indragostit, a lui Alain de Botton, romancier, eseist si jurnalist contemporan, despre care citeam vara trecuta in ceva ziar ca se ocupa cu scrisul in aeroport, e o colectie de eseuri, cum spune si titlul, un roman al experientei amoroase, subiectiv, intr-un stil foarte personal si totusi, generalizat si abstractizat, atat cat sa ne regasim cu totii.  E o analiza uneori enervant de atenta si detaliata, alteori placuta sau chiar amuzanta, cu trimiteri spre filosofie si spre literatura, bogata in idei, cuprinzatoare si usor de lecturat, cu elemente de surpriza. O descriere rezumativa e facuta pe coperta a IV-a : " Prologul povestii e in cer, intr-un avion al companiei British Airways. Apoi, ca in orice dragoste, cei doi coboara pe pamant..." Dar interesanta aici nu este doar notarea etapelor, ci mai cu seama analiza lor. 

Spor la citit!!!

Photo-Art

Azi, la cina, avem recomandarea Mariei, cum v-am promis.
O tanara artista care se descrie simplu: I am a Salem, Oregon based lifestyle photographer. Din cate am deslusit o cheama Annie. Are o fetita incredibila, care ii seamana. Fotografiile - portret de copii sunt minunate.
Enjoy her on http://www.paintthemoon.net and http://paintthemoon.net/blog/  .



PS: paint the moon 8-> cat de frumos suna

New art

V-am prezentat de ceva vreme idei ingenioase, oameni talentati, din pictura, desen... am ajuns la fotografie. Am primit atunci o recomandare de la Maria  si intr-adevar am descoperit o artista foarte talentata. Am tot amanat, dar azi descopera.ro m-a incantat din nou cu cateva fotografii ale lui Erik Johansson, artist suedez, tanar (24), talentat si, mai ales, plin de idei. Cel putin, pe mine, cu asta m-a cucerit... cu idei. Il gasiti pe http://www.alltelleringet.com/ cu un portofoliu ... foarte tare:P Vizionare placuta.

In curand, va prezint si recomandarea Mariei.

Pe moment... aleatoriu

e mult de cand n-am scris doar pentru a scrie
mi-e ciuda uneori ca tot stau sa-mi aranjez gandurile si mi-e ciuda alteori ca nu le aranjez destul, ca nu gandesc destul...
am vazut ieri aproape un lan de papadii albe, asteptau sa le sufle cineva si imi venea sa ma arunc in puf si totusi nu
mi-e dor sa joc twister si sa nu-mi pese
sa citesc fara sa adorm
sa povestim despre orice... despre oameni, despre ce a fost, despre ce urmeaza
sa plangem si sa radem
sa aud greieri
sa pot auzi greieri si dimineata pasarile
sa  mi se zambeasca
sa nu-mi pun intrebari chinuitoare
sa raman
  





noapte buna