history...

Istoria este suma tuturor lucrurilor care ar fi putut fi evitate.

retoric

nu pot sa joc intr-o piesa de teatru fara scenariu, fara regie, dar asta nu inseamna ca nu mai sunt actor in acelasi teatru...

nebun, caut tara

o sa incep cu ceea ce ma roade in buricele degetelor cel mai tare...

1. in cazul in care o sa ies din facultatea de istorie si mai mult de profesor nu o sa reusesc sa fiu, peste 50 de ani o sa le povestesc elevilor despre mazluirea alegerilor din 2009?
2. pornind de la prezumtia de nevinovatie, pe care in prima retorica n-am fost in stare sa o iau explicit in considerare, de ce acei care l-au votat pe traian basescu, locuind in canada, italia, uzbekistan, hulalula, argentina, spania, germania, elvetia, noua guinee, australia, japonia, india... , nu s-au intors inca acasa, doar el a fost presedinte si in ultimii 5 ani?

in cazul primei intrabari... as spera ca raspunsul sa fie nu, pentru ca a mea constiinta de roman sa fie un pic mai impacata, ca macar atata respect avem unii fata de altii, desi, recunosc, mai mare impacare as avea cu un raspuns afirmativ, pentru ca, la urma urmei, conteaza mai mult sa avem respect de sine si unii fata de altii, 18 milioane, decat sa ne respecte unul singur si cei de langa el; in aceasta a doua situatie mi-as iubi mai mult tara...
si ca sa fac trecerea la a doua nelamurire a mea, inchei aprecierile legate de prima prin a marturisi ca, luand in considerare datele actuale, posibilitatea de a ajunge profesor sau orice altceva in tara mea, scad... ( si desi initial ma gandeam doar la propria mea vointa de a mai evolua in tara asta, imi dau seama ca, de fapt, exista posibilitatea sa vrei si sa ramai cu asta...)
a doua intrebare cred ca este destul de retorica incat sa nu vreau sa-i dau un raspuns; vreau sa raman la prezumtia de nevinovatie... si cu ea in brate ma pun in pielea unui roman din china, plecat sa munceasca, sa studieze, sa isi traiasca batranetea sau sa faca plaja; in cazul in care am de ales intre un om care era presedinte cand eu am hotarat sa plec si un om ce reprezinta o schimbare, ori as sta acasa decat sa-l votez pe cel care m-a 'rugat' sa plec, ori as vota schimbarea si in cazul in care reprezentantul ei ar deveni presedinte m-as intoarce sa culeg roadele votului,pentru ca la urma urmei trebuie sa ne asumam responsabilitatea; in restul situatiilor posibile (gen:am plecat de mult din tara, nu vreau sa ma intorc, nu ma intereseaza)as sta acasa...

am scris prea mult, dar mai am de adaugat

"nebun, caut tara"inca nu sunt nebun, dar am plecat de la numele blogului si oricum sanse exista mereu pentru toti...
si da, caut tara... in primul rand, caut tara pentru ca asta nu e tara... imi caut tara, pentru ca Romania nu mai e Romania... in al doilea rand, gandul la emigrare nu mai e atat de departe si nu vreau sa aud texte de genul: emigrarea e dovada de lasitate; dovada de lasitate e sa tolerezi ce se intampla, sa accepti sa traiesti asa, sa iti dai votul pentru, dupa alegeri, chiar daca ai pus stampila impotriva; e dus la extrem, dar in contextul dat se cer solutii radicale.

inca mai sper totusi, dar spun din tot sufletul: M-AM SATURAT!

later edit:
ah, deja cota sperantei e in crestere; iata ca mai sunt oameni sinceri printre politicieni
Emil Boc : '' romanii trebuie sa respecte ce au votat politicienii''

Votati POROLISSUM !

Votaţi Porolissum.
Trimiteţi SMS la 1388 cu cifra 2 sau informatii 0900160440
Pentru donaţii vă stă la dispoziţie contul
RO37 BACX 0000 0001 3148 8001
deschis la Unicredit Ţiriac-Bank, sucursala Millenium

Cu un SMS cu mesajul 2 sau un apel in reteaua ROMTELECOM la 0900160440, puteti ajuta AMFITEATRUL DE LA POROLISSUM-MOIGRAD sa ajunga mai aporape de ceea ce a fost in antichitate. Programul RESTAURARE initiat de TVR1 in colaborare cu alte organisme si fundatii, a adus duminica - 8 noiembrie in fata dumneavoastra acest obiectiv importanta pentru mostenirea culturala nationala. Cei care nu au avut ocazia de a vedea programul il pot vedea in reluare in 10 noiembrie la 11:50 si 13:50 pe TVR1, 11 noiembrie la 13 pe TVR3 si 12 noiembrie la 15 pe TVR CULTURAL. Votul tau poate contribui la desemnarea POROLISSUM-ului drept castigator in competitia pentru alocarea de fonduri neceasare restaurarii.

Votul dumneavoastra poate fi acordat pana in data de 13 noiembrie!

Spuneti si altora!!!

poetry update

Armonica
Laviniei


Canta-mi in game minore
Toamna
Cum imi canta ploaia in palmi.
Canta-mi cu degetele pe coaste
… ale mele sunt clape de pian surd;
Din ale mele nu poti face om ca din Adam,
Dar poti rasarii apusul
Si umbrele.
Canta-mi
De la piano la mezzo forte
In cheia fa
… in cheia facerii lumii
Si a prefacerii
Si a desfacerii,
Dar nu-mi canta in sol
Bemol.
Nu vreau sa cad
Si sa cantam
In gol.



Logos



Cuvantul mi se intinde
intre dulce si amar
…
mi-e ca un balet
in care mainile nu se ating.

Cuvantul mi se’ndoaie
In doua,
Dar si in trei.
mi-e ca o mana
ce se indoaie la cot,
dar si la umar.

Cuvantul mi se varsa
Dinspre dinti spre suflet
Si mi-e ca o durere sub unghie.

Cuvantul mi se intinde, indoaie si varsa
Pana in os.



Conjunctiv


Nu pot sa aripa
Si nu pot sa vers
Sa nu ma doara
Si sa ma’nghet.
Nu pot sa frunza
Si nu pot cafea
Sa ma inspire
Si sa ma stea*.
Nu vreau sa sunete
Si nu vreau sa lift
Sa nu ma cugete
Si sa ma’ntrist.
Nu stiu sa rosu
Si nu stiu sa semn
Sa ma impinga
Si sa ma ghem.

Si vreau sa liniste
Sa pot castel
Sa stiu ca verde
Sa nu ma tem.



Limes


Soarele cand s-a creat
s-a’ntrupat din ceara
ca o pasare ce se’ntrupeaza din ou
dar in loc sa zboare
el curge
si loc sa cante
el arde.
Si noaptea in loc sa doarma
E stanca de ceara
Cu un umar vechi
Din care plange stele.



* stea - substantiv nu verb

Je ne suis plus...

C'est la monde qui nous apprend de renoncer.

de ce?

eu nu mai cred in viata. serios vorbind... daca si ceea ce ni se ofera noua e viata, atunci bine. ar putea la fel de bine sa nu mai fie. cu toata sensibilitatea de care dispun va zic ca zambetul nu mai are valoare, aproape ca nici dragostea... nu as exagera totusi, dar oricum nu i-o acordam, so... ca zic eu ca are sau ca nu, tot acolo... cum sa te mai insenineze un zambet cand te gandesti in fiecare secunda la clipa iminenta cand o sa clachezi sau o sa intrii in depresie? sau si mai bine, te intrebi daca mai esti intreg la minte sau deja ai luat-o razna?... cum sa mai simti ca te trec fiori la o piesa fara sa plangi pe loc de amar, cand stii ca tu n-ai de fapt decat multe motive pentru care nu poti decat sa te stresezi si care nu mai prea lasa loc de sperante?... cum sa dormi linistit cand simti fiecare secunda cum iti suge viata, auzi ceasul tic-tac, tic-tac ca in 88 minutes pentru ca iti expira timpul, nu mai ai timp de nimic, nu iti ajunge nici pentru ceea ce trebuie sa faci, cum sa-ti mai ramana pentru ceea ce ai vrea sa faci...

m-am saturat... de mine si de voi, de tine si de noi

societate de consum... viata noastra cea de toate zilele

mi-ati vandut fericire in pungi de plastic
de parca m-as fi nascut dintr-un automat de copiii
si toata viata mea am functionat cu fise.
Ei bine aflati ca fericirea se altereaza in pungi de plastic
Si eu nici nu trebuie sa mi-o cumpar
Si nici nu vreau.

Acum probabil ca vreti sa-mi impozitati aerul pe care-l respir
Pentru ca e criza
Si nu va aduc niciun profit.
Poate
Intr-o zi Dumnezeu o sa ne impoziteze bataile inimii,
Doar ca El nu vrea bani
El vrea Dragoste.

Si maine o sa ma bateti pe umar
sa-mi spuneti ca m-ati condamnat
Pentru ca mi-a expirat termenul de valabilitate.
Dar ma tem ca zambetul cu care va voi raspunde
Va va bantui cam o vesnicie.

16.23.

Te iubesc
Rotund ca o luna
Si in mana mea te caut
Ca intr-o inima la primul patrar.
Te iubesc
Rotund ca o luna
Si in spirale si in sfere
Te iubesc.
Te iubesc
Plin ca luna plina
Si ca un intuneric beat de lumina.
Te iubesc
Portocaliu ca o luna,
O luna ca un foc si
Te iubesc
Alb ca luna dimineata
Si rotund
Te iubesc.

nu prea inteeg exact de ce, dar uneori, pur si simplu, spiritul meu e bantuit de intrebari existentiale... de exemplu, in momentul de fata nu inteleg cum poti sustine sus si tare, batandu-te cu pumnu-n piept, ca ai o pasiune, cand preferi sa stai in casa la caldurica, sau sa iesi la un suc in loc sa te intalnesti cu oameni care au aceeasi pasiune, sa discutati despre pasiunea respectiva si sa aflati chestii noi si interesante din domeniul respectiv.
incep sa fiu tot mai convinsa ca nu mai stim sa avem pasiuni... ca singurele pasiuni care reusesc sa ne seduca, atat incat sa renuntam la comoditate, sunt cele in rau...ca ne plangem ca nu avem oportunitati, dar de fapt ne-am obisnuit fara ele si le ignoram cand apar... ca mi-e sila de lumea in care traiesc

***

Martea, corabiile din port dorm
Si vinerea se scufunda
Ca bolovanii in pahar.
E ca in filmele romanesti:
Totul se termina prost.

Despre BAC si alti demoni

pentru a schimba BAC-ul in clasa a 12-a, in octombrie sau chiar noiembrie, ai nevoie de ceva mai mult tupeu decat iepurasul din bancurile cu iepurasi la farmacie, magazin etc, de ceva mai multa prostie decat bula in bancurile cu bula, de ceva mai multa nesimtire decat descrie culmea nesimtirii...
rezultatul ar fi mai multi nervi decat in bancurile cu porcusorul agresiv

Mana ta imi cade
In somn
Peste ganduri.
Nu pot sa te prind de degete
Si ma fulgera
Luna din somnul tau
Ca un ghimpe
Sub pleoape.
Mana ta ma sugruma
De dor.
Nu pot sa tremur din incheieturi
Si sa iti visez frumos noaptea
Si sa tac de fericire
Cu mainile adancite in cer.
Mana ta e grea
ca vocalele pe limba mortii.
Nu pot sa arunc in aer
Noaptea
Si sa iti agat palmele de soare
Sa ma inghiti cu lumina ta cu tot
Ca pe un Iona.
Mana ta s-a intors
Cu fata spre minus infinit…

Metafora tacerii

Vinul
Ti s’a spart intre buze
Si a curs
In prelungiri de meduze
In bucati de amar.
Iara tu
Ca o gura
ti-ai frant gustul
de zgura
si de sticla de vin.
Ca o gura…
Ca o gura de sticla
Si o gura de vin,
Intr-o mana
O mare
In cealalta senin
Si un ochi
Spanzurat de ispita.
Tu
Ca o macara cu artere
Ridici ciobul din buze
Si buza din miere
si mierea din vin
un ochi
ti-e… de chin
un deget
de inec
si tot gura ramai
cand crapi vinul
in dulce si sec.
Esti un fel de tarziu
ca de ceata
si inghiti cuvinte si aripi
daca ti’e greata
esti ca o cafea
cu zaharu’n plic
dar ramai ca o gura
si te’mbeti din nimic.
Doar ca vinul ti s’a spart in buze..

Festivalul artelor, 1-4 octombrie

Dupa o serie de evenimente inedite, organizate in acest an, Muzeul Judetean de Istorie si Arta Zalau se deschide iar catre public, de aceasta data cu un festival dedicat in special iubitorilor de arta si in general toturor zalauanilor, caci (fie vorba intre noi) avem nevoie de o gura de cultura... si nu e vorba (neaparat) ca am fi inculti, ci e vorba ca suntem cam rupti de latura asta, de toate posibilitatile si oportunitatile ei (si aici ma refer inclusiv la petrecerea timpului liber). Eu ma resimt.
Festivalul Artelor, a carui prima editie se va desfasura in perioada 1-4 octombrie in orasul nostru, are de fapt ca punct de plecare deschiderea Muzeului de Arta Ioan Sima si cuprinde activitati diverse - de la muzica la scurt metraje, de la grafica la jazz, de la fotografie la filme de animatie, de la documentare la mese rotunde, de la pictura la film artistic. Si ca sa ma exprim in termeni de specialitate, evenimentul va fi in fapt un colaj, in culori vesele (si nuante de Laca Granza Oscura... prietenii stiu de ce). Si ca sa nu mai lungim vorba... de joi, la muzeu cu voi !
Programul si locurile in care se vor desfasura activitatile le gasiti pe afise prin oras si pe invitatia pe care o voi posta cu speranta ca se va intelege ceva.

Ma doare
Pamantul de sub picioare
Ca un cap de soare
Care arde
Mai rau decat pielea ta la 40 de grade.
Ma doare cum se’aduna
Ca o dunga de luna
Intr’o noapte bruna…
Ma doare pamantul ca degetul aratator
Cand prind corzile chitarei apasator
Si ma doare ca ochiul stang
Cand plang.
Ma doare
Ca un nerv prins la usa
Intre o stea si’o brandusa.
Ma doare pamantul cand cad
Ca un ac de brad
Intrat sub unghie de Craciun
Sa m’anvete sa fiu mai bun.
Ma doare de parca din el sunt facuta
Ca o statuie muta
Si nu cu gura si grai
Si sange din Rai
Si suflet si gand
Si nu din pamant.

Am ramas mult in urma... Si acum cand mi-a revenit cheful, ar fi atat de multe de povestit incat mi-e greu sa incep.

Ei bine, o sa incep cu sfarsitul. Si sfarsitul acesta sta sub motto-ul: "A inceput scoala." Si pentru ca e totusi final, nu inceput, o sa continuu prin a face un fel de bilant al vacantei. Pana cam acum o luna v-am tinut la curent cu actiunile si activitatile mele trecute, prezente si viitoare, doar ca de atunci a cam trecut o luna.

O sa'mi fie dor de vacanta asta pentru ca e ultima vacanta de vara din liceu. Si asta ar fi cum ar fi, doar ca -in ciuda tuturor momentelor de plictis ori de saturare and so on - a fost one of the best. o sa'mi fie dor pentru ca n-o sa mai am niciodata "doar 18 ani", pentru ca n-o sa mai trec niciodata prin: "primesc chitara? nu primesc chitara? primesc chitara? nu primesc chitara? ", pentru ca oamenii se schimba si va trebui sa mi'i gravez bine acolo in minte ca sa ii am ca acum si pentru restul motivelor. Dar sa trecem peste sentimentalism si nostalgie.

Sa revenim unde am ramas:d La lectuuura!

Mi-e rusine de cat de putin am citit, dar I can live with that. De la ultima marturisire nu doar ca am terminat The Picture of Dorian Gray, am citit chiar si Suferintele tanarului Werther, Fata si reversul + Mitul lui Sisif(Camus), am inceput Eseuri de indragostit si Cel mai iubit dintre pamanteni. Intr-o postare viitoare o sa va dau chiar mai multe detalii despre experientele mele de lectura.

Si daca tot e vorba de carti, sa nu trecem fara sa amintim de tabara... minunata si incantatoarea tabara de creatie :Muncel, 2009:D Ne-am citit, ne-am criticat, ne-am povestit, ne-am cunoascut, ne-am plimbat, ne-am vizitat si mai cu seama "ne-am ras". In definitiv a fost o tabara reusita daca vorbim de mancare buna (conform parerii si gustului unui ardelean) in moldova. Si intorcandu-ne la carti, I'm going to have my own book... I mean MY OWN. Cu toate ca nu scrie numele meu pe ea, desi eu inca mai sper... Dar are acolo o multime de bucati din mine + coperta bonus. Aaaa, si sa nu uit ca tot vacanta asta am si scris cate ceva, cate putin ceva, dar cate frumos si drag ceva:D Mai multe detalii tot in viitoare postari...

Si ca sa incheiem optimist: N-am doar 18 ani... dar am chitara!!! (inca una)

plictiseala de sezon

... am ajuns si la faza asta. cam in orice vara se intampla. ajungi intr-un punct mort in care iti pare rau ca s-a terminat ceva, sau astepti sa inceapa altceva, dar timpul trece greu sau prea repede incat sa apuci sa gasesti ceva interesant de facut si sa iti gasesti si timpul necesar pentru a pune ideea in practica. Si ajungi la plictiseala. Probabil fara sa gandim prea profund am alege asta in defavoarea durerii sau a suferintei sau a muncii obositoare sau chinuitoare, ceea ce e bine avand in vedere ca indica un anumit grad de simt al conservarii sau faptul ca nu te-a luat valul si ai devenit emo peste noapte, dar totusi plictiseala e mai rea pentru ca te omoara incet. Si cand te prinde destul de tare incepe sa te sacaie, sa te enerveze, sa te doara si, in consecinta, e simti frustrat, devi iritat si nemultumit de orice idee, de orice "oportunitate" de'ati petrece "timpul liber". Si cel mai tare te enerveaza ca mai ai o luna, sau doua saptamani sau patru zile de vacanta si n-ai prea facut chestii interesante sau sunt mai putine decat cele neinteresante si ca momentan te plictisesti si trece timpul si nu gasesti niimiiiiic de facut si o sa se termine timpul si o sa-ti para rau ca n-ai apucat sau n-ai avut chef sau nu ti-a trecut prin cap sa faci chestii.

Vacanta placuta!

Promovez lectura din nou:)

S-a terminat concursul, am primit si cartile (:x), dar continuu (continui pentru cei care accepta DOOM2) sa va povestesc despre lectura. Am terminat zilele trecute, dupa lungi incercari, "Maestrul si Margareta"... O experienta de lectura generoasa. L-am descoperit asadar, putintel, pe Bulgakov. As spune: plin de imaginatie, de creativitate, de ingeniozitate, de mister, de suspans, de toate cate putin. Un roman pe care, cred, il poti intelege in diferse si felurite feluri. Recunosc ca daca nu as fi citit opiniile si interpretarile de pe coperta a patra (care, de fapt, m-au convins sa citesc cartea.. pe langa expresia plina de disperare a Iuliei "Nu ati citit Maestrul si Margareta????????" ) nu as fi patruns destul de profund in poveste. E interesant sa vezi cum oamenii se intalnesc cu diavolul la tot pasul si cata nevoie de mantuire avem... E genial abordata ideea de fericire in rau, fericire care vine de la diavol, desi pare divina. Spun genial pentru ca are mai mult efect, mai mare impact si e mai surprinzatoare o poveste despre o femeie care isi gaseste fericirea alaturi de barbatul iubit, insa o fericire in rau, o iubire pacatoasa din cauza careia pe Margareta, caci de ea este vorba, "o ia dracu' " ... la propriu, decat apologia iubirii curate, teoria fericirii in credinta si textele plictisitoare, la o adica, despre ce si cum ar trebui sa facem.
Banuiesc ca ati inteles deja ideea... v-o recomand! dar cititi cu grija si cu luare aminte!
... in rest, continuu Faust, m-am apucat si de Portretul lui Dorian Gray in engleza, in caz de plictiseala de astea apelez la Camus sau la Minciunile celui de'al doilea razboi mondial, dar deocamdata pe primul loc e Cursul de legislatie rutiera :D

Spor la citit si cate'un pic de racoare ca sa nu va pierdeti rabdarea!

Where do we go? What do we leave behind?

E un fel de jurnal ori, mai bine zis, sunt un fel de memorii. Am uitat de virtual pentru o perioada in care mi-am permis sa traiesc pe bune,but now... I'm back... nu de alta, dar merita sa ancorez macar 3 minute ca sa stiu mai tarziu de unde am plecat.

Doua saptamani... si'o zi.

6 - 9 iulie am trait prima experienta arheologica a vietii mele, in urma careia am decis ca nu va fi ultima. Asta era si scopul... Au fost 4 zile de navetat la Simleu, de urcat pe dealul Cetatii, de facut fise, intins sfori, curatat martori, lopatat, sectionat gropi and so on. Si contrar asteptarilor mi-a placut, cu toate ca e greu; chiar mai greu cand unii incearca sa-ti taie cheful de a le pasi pe urme. Nu stiu daca va fi arhelogie, daca "that's where I go", dar deocamdata e sigur istorie.

10 - 19 iulie a fost Tasnad si a fost cu de toate. De notat ar fi un singur eveniment, desfasurat sub deviza "am doar 18 ani, sunt nebun iubesc si nu am bani" in data de 16. Oameni dragi in direct si in exclusivitate, in legatura telefonica ori doar legatura "telepatica", sa-i zic asa. Zi cu soare arzator, vant si cativa stropi de ploaie; zi cu flori si cadouri; zi cu jocuri si joaca; zi cu mine. Am chitara! si mai am multe, dar asta e elementul de senzatie.

Cel mai portivit cuvant: MULTUMESC... fiecarui om care m-a intalnit (in direct, telefonica sau telepatic) in perioada asta si mi-a zambit ori i-am zambit (macar o data). Dar da'le incolo de cuvinte... o raza de soare, un zambet si o imbratisare pentru toti >:D<

Now it's the time to go on... Hope the future will be the same.

PS: acest articol va aparea si in categoria "vama" pentru ca "am doar 18 ani" si mai am si tricou cu Vama si poate o secunda din mintea lui tudor

Dor

mi-e dor de timp... am nevoie de un umar care sa inghita lungi siruri de apa fara sa se inece


Timpule, da'te de 3 ori peste cap si te prefa in scrum! Sau macar adormi vreo 5 minute!

Promovez lectura si succesul

Va multumesc ca ati comentat cu drag si spor la articolele anterioare, ca mi-ati aratat ca are rost sa promovam lectura si ca da roade. Cele mai vizibile roade sunt, deocamdata, pentru mine. Ei bine, da... Am castigat!!! Carti de 500 RON!!! 8-> Dar nu o sa ma opresc aici. O sa continui sa va povestesc despre experientele mele in materie de lectura, carti, scriitori, cititori etc. Si nu doar atat, o sa sustin Tamada.ro in continuare pentru ca ne-a aratat ca merita sa citesti, ne-a adunat pe cei care iubesc lectura si a descoperit oameni care scriu frumos si inteligent despre ce citesc, pentru ca citesc. Mai mult, tamada.ro ne-a promis ca va continua si ca astfel de concursuri vor mai fi.
Dar pentru moment o sa va cer din nou ajutorul... va trebui ca voi sa-mi promovati lectura si sa-mi faceti recomandari pentru achizitionarea cartilor. Va multumesc de pe'acum si abia astept sugestiile voastre!
Spor la citit!


PS: Va multumesc si celor care au avut rabdare sa citeasca cele 199 de articole de pana acum! La multi ani draga blogule la implinirea a 200!

Promovez lectura! (V)

In articolul de azi o sa ma opresc, in prima parte, asupra fenomenului Paulo Coelho. In a doua parte am o surpriza:P
Paulo Coelho a devenit un fenomen pentru romani; recunosc ca nu am fost interesata sa ma documentez cu privire la alte popoare si natii, dar avand in vedere numarul de exemplare vandute as zice ca fenomenul depaseste granitele tarii noastre. De ce un fenomen? Pentru ca de cativa ani toata lumea citeste Paulo Coelho pe nerasuflate, iar editurile si lbrariile ne livreaza in continuare noi aparitii sau vechi aparitii reeditate. M-am aflat si eu in randul cititorilor inflacarati, asa ca vorbesc in cunostinta de cauza. Am inceput cu "Alchimistul" in clasa a VI-a si am ramas surprinsa, probabil la fel ca restul cititorilor, de actiunea pe alocuri uimitoare, de substratul de idei si, de ce nu?, de lectura rapida. A urmat o pauza, pentru ca peste vreun an jumate sa imi cada in mana "La raul Piedra am sezul si am plans". Atunci a inceput perioada "coelhana" pentru mine si a durat cam un an... timp in care am mai citit cam 4 carti. Si am descoperit ca este mai mult decat o lectura rapida, o lectura facila, ca substratul de idei cu tenta filosofica este acelasi pentru tooooate cartile si cuprinde acele idei "la moda". In fapt, tot universul literar creat este unul cat se poate de comercial si comploteaza in favoarea lui Coelho, ca sa il parafrazez tocmai pe el. Cam pe vremea cand am citit eu prima lui carte se contura si acest fenomen care continua si astazi. Toata lumea citeste Coelho fie pentru ca s-au lasat prada curiozitatii, fie pentru ca e "in trend", ori din cine stie ce alte motive. Este bine ca se citeste, dar poate ar fi bine sa ne dirijeze cineva lectura spre carti mai serioase si autori mai seriosi. Nu l-as incadra pe Coelho in categoria "leteratura de duzina", ii apreciez imaginatia cu privire la alegerea subiectelor (si ele comerciale) si la modul de desfasurare al actiunii, dar v-as recomanda totusi altceva. Daca sunteti curiosi, cred ca v-ati putea limita la o carte... veti intelege, in mare, cam ce fel de carti scrie, care sunt ideile dezvoltate in ele .Nu va lasati cuprinsi de euforie, s-ar putea ca mai tarziu sa fiti dezamagiti.

Si pentru ca am promis de ceva vreme o lista de lecturi, in sfarsit vreau sa-mi duc promisiunea la bun sfarsit. Nu o sa fac o lista cu toate cartile pe care le-am citit, ci o sa va recomand cartile care mie mi-au ramas in suflet si-n minte. Trebuie sa precizez ca vor fi putine din cele clasice despre care am cam auzit cu totii pentru ca o astfel de recomandare v-ar plictisi. Si pentru ca nu pot sa le pun pe toate in aceeasi oala o sa le impart in cateva categorii.

O sa incep cu inceputul: copiii. Lor le recomand pe langa Povestile Fratilor Grimm si ale lui H. C. Anderson, clasicele Calatorii ale lui Gulliver si Colt Alb, ori Heidi-fetita muntilor :



Seria Mary Poppins - P.L. Travers , incluzand aici: Mary Poppins, Mary Poppins se intoarce, Mary Poppins deschide usa, Mary Poppins in parc, Mary Poppins de la A la Z, Mary Poppins in bucatarie, Mary Poppins pe aleea ciresilor, Mary Poppins si casa de alaturi

Ciresarii - Constantin Chirita, cinci volume care merita osteneala

Anne de la Green Gables - L.M. Montgomery

Aventurile lui Habarnam - Nikolai Nosov

Peter Pan si Peter Pan in Gradina Kengsington - J.M. Barrie

Ursuletul Winnie-Puh - A.A. Milne



Beletrstica:



Lumea Sofiei - Jostein Gaarder

Fata cu portocale - Jostein Gaarder

Inca o zi - Mitch Albom

Cei cinci oameni pe care-i intalnesti in rai - Mitch Albom

Procesul - Franz Kafka

America - Franz Kafka

Conditia umana - Andre Malraux

Tabloul flamand - Arturo Perez Reverte

De veghe in lanul de secara - Jerome David Salinger

Dulgheri inaltati grinda acoperisului.Saymour - o prezentare - Jerome David Salinger

Enciclopedia zmeilor - Mircea Cartarescu

In fiecare zi Dumnezeu se roaga la mine - Chris Simion

Viata pe un peron - Octavian Paler

Remember - Mateiu Caragiale

Maitreyi - Mircea Eliade

Micul Print - Antoine de Saint-Exupery


Istorie:

O istorie sincera a poporului roman - Florin Constantiniu
Istoria Europei - Jean Carpentier si Francois Lebrun
Istoria Europei - Pierre Milza si Serge Berstein

Religie:

Cum am devenit ortodox - Peter E. Gillquist

Sfantul Inchisorilor

Viata Sfantului Serafim de Sarov - Arhimandrit Lazarus Moore

Atat deocamdata.

Spor la citit!

Promovez lectura! (IV)

In acest articol, voi promova lectura intr-un mod mai aparte. Cred ca multa lume are un jurnal... dar nu stiu cati dintre noi au alcatuit vreodata un jurnal de lectura. Eu am facut asta de doua ori. O sa cititi in continuare un jurnal de lectura la capitolul “ Cartea de bucate” din volumul “Exuvii” al Simonei Popescu:

Iau cartea în mână şi după ce îmi spun : “E verde, pare frumoasă” o deschid, încercând între timp să-mi adun gândurile şi privirile. Încep să parcurg slovă cu slovă, cuvânt după cuvânt creează sensul şi lectura mă învăluie. Dar din încăperea alăturată se aude televizorul şi două voci cu ton de bârfă. Închid uşa de la cameră şi îmi continui drumul. Enumerarea de titluri mă pune pe gânduri, încerc să-mi amintesc dacă am citit cărtile şi rămân puţin asupra celor trei muschetari ( văd deja pălăriile, aud chiar bătaia săbiilor, vestimentaţie de epocă ). După câteva zeci de secunde, realizez că umblu fără să mă uit la picioare. Mi-am amintit de vremuri trecute şi amintirea mi-a răpit atenţia. Citeam automatizat, gândindu-mă la cărţile copilăriei. Important e că m-am trezit înainte să mă împiedic (căci umblam fără să mă uit la picioare); înainte să mă împiedic de “chewing- gum”. Oare dacă bunica ar încerca să citească şi ea cartea asta, ce ar înţelege? Dar de ce ar avea bunica intenţia de a se apropia de o carte ca asta? Bunica citeşte rugăciuni, aşa că prima mea întrebare rămâne retorică. Mă simt imediat interesată şi atrasă de lectură pentru că acelaşi lucru l-am facut şi eu când eram mica: citeam cărţile de bucate ale mamei şi mă imaginam bucătarul cel mai iscusit din ţară sau cărţile de croitorie şi mă vedeam mare creatoare de modă. Încerc să-mi recâştig concentrarea şi chiar dacă unul din trei cuvinte îmi aminteşte de ceva, răman în prezent (Carpe diem!). Din rând în rând zâmbesc, mă amuză “dizgraţioasele oua cu limbă” şi “cele mai cumplite metode de sacrifiare şi tortură”. Ma aflu parcă la ora de biologie, îmi apare în minte o imagine din şcoala generală când am disecat un iepure. După două pagini mă opresc, căci în minte se repetă la nesfârşit refrenul piesei ascultate acum 4 ore. În ultimele cinci minute a devenit tot mai evident. Poate pentru că îmi sună mai armonios decât cantitatea industrială de informaţie, comprimată în cuvinte puţine. Trebuie să recitesc. Las inima din refrenul melodiei să-mi zboare din minte şi revin la inimile animalelor, a căror preparare e înfăţişată atât de sugestiv încât imaginaţia mea ţese un adevărat scenariu alcătuit din imagini de o largă varietate, mirosuri, gusturi şi senzaţii organice: poftă, foame, greaţă. Ah, am gustat şi eu o dată inima puiului şi îmi lasă gura apă când mă gândesc la gustul creierului de găină. Devin personaj în propria-mi operă dramatică şi simt în jurul meu culori şi lumini îndrăzneţe. Îmi orientez pentru o clipă activitatea ochilor în stânga: am rămas tot aici, în camera în care culorile sunt pale şi lumina e slabă. Revin la lectură şi paragrafele se scurg precum “curgeau lent cremele”. Ma opresc, lectura asta mi-a făcut o poftă îngrozitoare, chiar dacă pe nesimţite, am luat şi cina, gustând câte puţin din toate bucatele, savurând fiecare aromă rezultată în urma unor procese mai mult sau mai puţin ademenitoare. Iau o bomboană şi parcă lectura e mai uşoară acum. Fiecare papilă gustativă recepţionează semnalele transmise de lumea cealaltă, lumea în care mi-am trimis mintea să se plimbe; gustul literelor înşirate într-o armonie îmbătătoare, al vorbelor asortate şi asezonate cu originalitate. Mi se face mereu sete de fraza următoare şi adăpându-mă înghit lumea tuturor posibilităţilor culinare care curge în continuare, pe paginile cărţii verzi. Îmi amintesc şi eu de o carte de bucate neagră, cu o tânără doamnă, purtând sorţulet cu buline, şi am impresia că acum citesc memorii de lectură ale unei persoane care a citit reţetele din ea ca pe nişte poveşti ( în timp ce eu pierdeam vremea cu Feţi Frumoşi ). Dar trecerea de la un palier la altul, de la organe la Dumnezeu şi Diavol, mă năuceşte. Am ajuns la Purgatoriu, abia acum întreaga construcţie a operei mi-e clară.
Nu mă mai gândesc la nimic altceva decât la ceea ce citesc; cu atâta iscusinţă şi isteţime sunt legate cuvintele unele de altele, încât nu vreau să-mi mai dezlipesc privirile. Acum, nu diferitele delicatese mă atrag, ci modul în care sunt înfăţişate amintirile. Conţinutul lor e încântător, mă scoate din monotonia vieţii cotidiene, iar forma lor face ca “banalitate” să fie antonimul a tot ce citesc. E mai presus de romanele analizate la şcoală, de nuvele şi povestiri cu acţiune simplă sau complicată, cu timp şi spaţiu relative, cu personaje reale sau fantastice. E o rememorare subiectivă, ce se prezintă într-o manieră originală şi tocmai acest grad de noutate îmi stărneşte curiozitatea şi dorinţa de a continua. Dar treptat, amintirile se dispersează, îmbinându-se cu prezentul şi anunţând sfârşitul. Îmi pare rău că trebuie să mă întroc şi eu la realitate, să închid cartea, rămânând în minte cu imaginea fluturelui “aşezându-se cuminte şi mare ca o pasăre pe cartea asta de aventuri ale BURDIHANULUI”.

Spor la citit!

Promovez lectura! (III)

Aceasta mini-campanie continua. Ma bucur tare mult ca cele doua articole postate pana acum au starnit o reactie din partea voastra, vizibila prin comentarii. Va multumesc pentru incurajare, idei, impresii si sper sa va fie de folos recomandarile, recenziile, prezentarile mele referitoare la lectura. In curand voi posta si o lista de carti pe care le-am citit, pe care vi le recomand si pe care sper sa le cititi (multumesc si pentru aceasta idee).
Pentru azi v-am pregatit din nou o frantura de teorie despre lectura si o recomandare, iar in cazul care sunteti curiosi de ce in articolul trecut am vorbit de scris, va invit sa cititi ceea ce scriu eu in categoria "seism caligrafic" sau "cuvinte".


Lectura – fapt si act

Putem pune în discuţie existenţa unei lecturi care nu depăşeşte condiţia de „fapt”, fiind vorba de o lectură superficială ce nu vizează o interacţiune a lectorului cu textul, oprindu-se la funcţia de informare, insuficientă în cazul literaturii aşa cum sustinea şi Perpessicius : „Adevăratul cititor, la fel cu adevăratul drumeţ, e acela care citeşte de dragul de a citi, care-şi face din satisfacţiile ce-i procură lectura deprinderi superioare şi care nu oboseşte niciodată.” Trecând de această fază şi avansând spre treapta de conlucrare a naratarului cu scriitorul sau naratorul, lectura devine „act”. În acest moment, ea presupune desprinderea de realitate şi pătrunderea într-o lume în care relativitatea nu reprezintă nesiguranţă, ci posibilităţi infinite, textul raportându-se la convingerile şi concepţiile atât de diverse ale cititorilor şi nu la realitate. Lectorul deţine, astfel, un rol activ, este ancorat în text, prin intermediul său închegându-se înţelesul, semnificaţia, mesajul textului. Receptarea textului literar reprezintă un proces de interacţiune dinamică între cel ce citeşte şi ceea ce este citit, astfel încât, în relaţia text-cititor se creeaza un spaţiu în care perspectivele prezentate de un autor sau narator sunt receptate şi filtrate de lector.

Recomandare:

Tocmai am terminat de citit "Conditia umana" a lui Andre Malraux. O carte care intr-adevar isi justifica titlul. O carte despre moarte, despre viata, despre demnitate, despre sacrificiu, despre idealuri, despre iubire, despre ambitie, despre istorie... toate analizate din diferite perspective, in diferite si diverse situatii. O carte despre om, despre omenire, despre umanitate.
"Conditia umana" e pentru mine una din acele carti care iti atrag atentia initial, te dezamagesc in timpul lecturii si iti depasesc toate asteptarile cand reusesti sa intelegi ce ai citit de fapt. Necesita rabdare (cel putin pentru cei care nu sunt pasionati de istorie, de strategii, de comunism) si dorinta, intentia si capacitatea de a trece dincolo de actiune, pentru a descoperii esenta textului si in consecinta complexitatea lui.
In ceea ce priveste tehnica narativa, doar cuvinte de lauda. Romanul e complex si din acest punct de vedere si cand spun asta ma refer la : anticipatie, retrospectie, introspectie, conflicte exterioare si interioare, analiza psihologica, detalii semnificative, suprapunere de planuri, paralelism, mai multe fire narative care se tes intr-un ansamblu foarte bine inchegat. Suspans, drama, poveste si filosofie, integrate perfect unele in altele. Pentru mine Malraux este un foarte bun regizor. Nu am reusit sa'mi imaginez concret niciun personaj, dar am vizualizat scene intregi, statice sau in miscare, si mai mult acele imagini mi-au transmis stari. Apoi succesiunea episoadelor, secventelor printr-o raportare explicita la timp, surprinzand actiunile diferitelor personaje, in spatii diferite, in momente simultane sau sucesive. Personajele... nu multe pentru amploarea actiunii si pentru intinderea romanului, dar multe prin rolul fiecaruia; as spune: o mana de personaje, toate (mai devreme sau mai tarziu) principale.
Asadar o carte complexa: prin esenta ei, prin actiunea ce realizeaza o pagina din culisele istoriei, cu valoare informationala, prin constructie.
Ea incheie trilogia asiatica a lui Malraux, dupa "Cuceritorii" si "Calea regala" si a fost distins cu Premiul Goncourt in 1933.
Sper ca nu am avut prea multa indrazneala. Recunosc ca opiniile mele nu sunt cele mai avizate, dar sunt cu siguranta sincere si dornice sa va stimuleze la lectura.

Spor la citit!

Promovez lectura! (II)

Am revenit cu a doua parte teoretica, dar m-am gandit ca ar fi de bun augur ca la fiecare postare despre lectura sa fac si o recomandare... am vazut din comentariile articolului anterior ca asta e ceea ce se cere.
Azi:

De la scris la citit


Lectura poate fi clasificată în funcţie de diferite criterii, unul dintre acestea raportându-se
la scris, fiind vorba de tipul de scriere lecturată. Rămânând la nivelul de scriere literară, artistică, lectura trebuie perceputa dinspre scriitor spre cititor.
Venit fie ca o consecinţă a refulării, a interiorizării, fie ca o dorinţă de a comunica, de a transmite, scrisul este, aşa cum afirma şi Confucius, „vocea inimii”. Astfel, scriitorul nu mai este copilul, tânărul sau bătrânul lui Blaga ; el este toate la un loc ; înţelepciunea, iubirea şi jocul lui sunt scrisul. Rândurile unui roman, ale unui basm, ori versurile unei poezii nu fac decât să noteze un anumit crez al artistului şi, astfel, scrisul poate reprezenta o cale subtilă şi elegantă de a exprima concepţii şi opinii. Şi în acelaşi timp, poate fi răgazul pe care îl dai descoperirii şi înţelegerii propriului ego, sau altfel spus : „Scrisul este un mod de a te concentra asupra a ceea ce nu ştiai că ştii (asupra a ceea ce ştiai fără să ştii că ştii).” (Gabriel Liiceanu). Pentru cititor, însă, cuvântul scris se transformă în cheie : cheie spre cunoaştere, cheie spre suflet, cheie spre alte civilizaţii şi culturi, cheie spre Rai sau Iad. Prin cititor cuvântul scris primeşte sens şi ecou; devenind cuvânt citit este o cale spre eliberare ori spre încătuşare. Este vorba aici de receptare, care se rezumă la cititor : la implicarea lui în lectură, la capacităţile sale imaginative şi creatoare, la posibilităţile lui de aprofundare, la dorinţele lui. Astfel, lectura poate „dă omului plenitudine „ (Francis Bacon) sau este „o osândă” (Mircea Eliade). Altfel spus, lectura este comunicare de la autor la cititor, ea reprezentând, simultan şi succesiv, toate elementele comunicării deoarece lectura este comunicatul, comunicantul, comunicarea, şi ea dă naştere unui informat: cititorul, care, la rândul său, este cel care creează lectura. Iată deci că lectura este un act de reciprocitate.

Recomandare:

Mitch Albom - "Cei cinci oameni pe care ii intalnesti in rai"



O carte greu de caracterizat. O carte frumoasa, scrisa intr-un stil placut si usor de citit, dar cu idei profunde. Pornind de la ideea ca "toate sfarsiturile sunt un fel de ineputuri" , prezinta cinci lectii de viata ilustrate sub pretextul calatoriei de dupa moarte, cinci lectii care raspund la intrebarile la care omul, distras de sirul intamplarilor, e incapabil sa raspunda: influenta reciproca, sacrificiul, iertarea, dragostea, importanta fiecarei vieti.
Despre ea Amy Tan spune: " o poveste pe care o devorezi cand esti indragostit, pe care simti nevoie sa o ai aproape cand te simti pierdut, o poveste la care te intorci iar si iar pentru ca iti da posibilitatea sa te vezi pe tine insuti si lumea din jur intr-o lumina noua."
Si daca o sa va placa, puteti urmari si filmul, cu acelasi nume, in regia lui Lloyd Kramer.
Cartea e destul de greu de gasit in librarii, eu cel putin m-am chinuit o vreme sa o gasesc si in cele din urma am recurs la internet. Sau v-o pot imprumuta eu. :)

Spor la citit!

Promovez lectura!

Ei bine, da! Promovez lectura!
Nu stiu ce impact o sa aiba decizia mea, dar ca filoloaga ma simt datoare sa promovez lectura.
Ideea mea s-a ivit datorita concursului lansat de tamada.ro si pentru ca tot sunt iubitoare si doritoare de carti, prin urmare recunosc ca as fi incantata sa castig concursul, m-am gandit sa contribui si eu cat de cat la promovarea lecturii... mai cu seama ca nu stam tare bine la acest capitol.
As putea sa ma laud ca am inceput mai demult sa atrag lumea spre carti, drept dovada categoria "carti" in care am postat cate ceva despre cititori, pentru cititori, cu si despre carti.
Ma gandesc sa incep o serie de postari(mai ales ca in ultima vreme m-a preocupat "lectura" si sub aspect teoretic) si poate poate imi fac concurenta in ale cititului. Dar probabil cel mai eficient mod de a va "corupe" e tocmai concursul la care vreau si eu sa particip. La urma urmei recompensele ne stimuleaza cel mai adesea. Asadar, spor la blog-arit, la citit, la scris and so on..


In "numarul" de azi:

Incercare de definitie a lecturii

Lectura desemnează, în primul rând, un proces de comunicare, toate sensurile
acestui termen incluzând semnificaţia de transmitere şi comunicare. În acest fel ea devine un fenomen social şi psihologic, atingând categorii diverse ale populaţiei, cu niveluri diferite de cultură, posibilităţi ori pregătire. Lectură (lat. Lectura = „citire”), în sens tradiţional etimologic, înseamnă descifrarea sistemului de semne scrise care constituie un text şi înţelegerea (decodarea) ansamblului de elemente comunicate în acest fel. Pornind de la acest înţeles general acceptat, cuvântul a căpătat şi sensul de interpretare a unui text literar. Capacitatea de a crea mai multe puncte de vedere cu privire la scriere, de a judeca şi înţelege în mai multe feluri provine din caracterul ei multifuncţional, din diversitatea nivelurilor şi mesajelor cuprinse. Una dintre trăsăturile constitutive ale literaturii fiind tocmai diversitatea mesajelor, ambiguitatea înţelesului, caracterul său de operă deschisă, spre deosebire de scrierile ştiinţifice, de pildă, rezultă că lectura (inclusiv în sensul de interpretare) este etapa finală, de o indiscutabilă importanţă, a existenţei operei. Nu există lectură, ci doar relectură, întrucât sensurile găsite în procesul decodării textului nu sunt întâmplătoare, ci guvernate de preconcepţii, informaţii anterioare, nivel cultural ş.a.

Nu va sfiiti sa va spuneti parerea referitoare la idee, la concurs si astept propunerile voastre pentru postari in aceasta categorie.

Zilele Muzeelor

Azi au inceput zilele muzeelor din intreaga lume si tot azi se implinesc 58 de ani de la infiintarea muzeului din orasul nostru. Si ca sa nu ne mai plangem ca nu avem activitati, sociale, culturale, de divertisment si toate cele avem 4 zile pline. Cea de azi tocmai s-a incheiat, dar maine, vineri continua:
- 18:00- prezentare de moda: colectie de replici dupa costume romane
-18,15- dans roman
-ateliere de desen, sculptura, arta digitala si body painting
-plimbari cu trasurica cu ponei pentru copii
-19:00 - concert de folk: Paula Tarau
-21:00- film: "Adams aebler"

Sambata, programul incepe de la 10 cu aceleasi ateliere si plimbari cu trasurica si va continua:
-18:00- spectacolul "descantece de iele"- Zanele Zalaului
-20:00- Teatru-monolog de Alexandra Jeler
-21:00- film: "Buena Vista Social Club"

Dumnica activitatile desfasurate sunt dedicate in special copiilor; pe langa ateliere si plimbari se va desfasura parada costumelor istorice, premierea celor mai reusite costume si discoteca pentru copii.

Sunteti asteptati cu totii!

somn I

marea doarme in papuci de casa

miroase a taina

miroase a taina
si-a sufletul tau;
e un parfum albastru...
cu luciri de intuneric.
miroase a taina
si-a toamna.
nu e mai,
pentru ca in mai timpul sade
si pentru ca in mai tu ai plecat.
e intuneric...
si are iz nebunesc de suflet;
miroase a toamna
si nu poate fi adevarat,
pentru ca toamna ploua greu
si toamna, tu erai ud.
miroase a taina,
inca miroase a taina
sufletul tau.

***

everythink  I own

smells of you...

m-am simtit azi mai uda decat niciodata... uda si neputincioasa... uda si nepasatoare... uda si fericita... uda si indragostita

prima ploaie zdravana, primavarateca, cu vant ametit si stopi mari, un pic calda, numai buna de iubit...

vedeam cum spala de pe sosea tot praful pe care l-am urat saptamana trecuta

'poate ca sunt nebun,
dar macar va iubesc pe toti'






PS: don't worry, i'm not so kind... not crazy enough

La multi ani, Sergiu!

urarea mea se intampla azi, desi el s-a nascut acum 19 ani si o zi...

... dar de sarbatorit azi l-am sarbatorit



Sa fi fericit!!!

sa crezi in continuare ca muzica e peste tot si daca nu reusesti sa o auzi, asculta-l macar pe Robbie:)

sa te bucuri de fiecare imbratisare si sa imbratisezi... chiar daca nu suntem langa tine sa te strangem tare, tare, acum avem suplinitor(app poti sa-i pui si nume:P)

sa cauti fericirea in lucruri mici, si sa le stochezi pe toate in cutiuta ta verde

sa ne spui in continuare bancuri, lipsa de "inspiratie" nu mai e o scuza (aaa... pe ultima pagina te asteapta o surpriza; bancul e intrerupt de publicitate... dar pentru ca stim cat de curios esti o sa-ti zicem si finalul:d)

sa mananci (eu sunt la dieta, nu tu!) si... nu-ti zic sa bei(nu de alta dar ai cam terminat tot sucul)

sa... faci ce vrei cu stik-ul, doar e al tau si ai si garantie pe el (daca esti cuminte)


La multi ani!>:D<

cultura

Cultura se sprijina pe "demnitatea fiintei umane".
Norman St. John Stevas

Europa

"Dar nu putem sa asteptam totul de la Europa. Ea nu este un remediu universal."
J.P.Fitoussi, P Rosanvallon

Avionul de aur...

Copilaria pierduta s-a ascuns printre stele,
vreau s-o ating, dar sunt scurte mainile mele.

Oh, my spring sun

sclipiri meschine
si geamuri manjite cu soare...

Traditions and life

Multicultural feet

to be continued...

multicultural hands

Protest...

...impotriva scoaterii orelor de logica din programa de liceu

http://www.petitieonline.ro/petitie-p26313044.html
cu rugamintea de a transmite si altora

16

de 16 ori ...
iubire
lumina
armonie
impreuna
>:D<

rabdare

mi-ai cautat ochii doar cu azul
si atat ai ascultat
pana cand mi-ai simtit genele
batandu'se unele de altele

nervi de primavara

rabdarea s-a innodat
cu stropii de zapada topita
ce se preling pe ziduri
intr-un martisor

***
Primăvară...O pictură parfumată cu vibrări de violet.
În vitrine, versuri de un nou poet,
În oras, suspină un vals de fanfară.

O lungă primăvară de visuri si păreri ...

O lungă desertare zvoneste împrejur,
E clar si numai soare.
La geamul unei fabrici o pală lucrătoare
Aruncă o privire în zarea de azur.

O nouă primăvară pe vechile dureri ...

Apar din nou tăranii pe hăul de câmpie,
În infinit pământul se simte tresăltând :
Vor fi acum de toate cum este orisicând,
Dar iar rămâne totul o lungă teorie.

O, când va fi un cântec de alte primăveri ? ! ...

sterp

chipurile oamenilor
sunt zugravite pe cadrane de ceasuri
si agatate in cuiele din pereti...
de parca am asista
la o continua expozitie de vieti;
cei care coboara din cuie
nu mai pot sa se miste
nici macar intr-un cerc stramt si mereu acelasi

gol

pe de o parte ma infior
de taine
si pe de alta, ma infasor
cu ele

mut

nu am un nod in gat...
doar ca sinapsele
au ceva din vantul atipit de vara.

surd

mi'am claustrat liniile sublime
ale cuvintelor,
pe retina...
sunetul cade gol spre mutenie.

orb

si'mi pierd clarul ochilor...
dincolo de obscur si latent
rasare luna.

no aim

Am nevoie de o operatie urgenta... am o fractura grava: ratiunea s-a rupt de sentiment , as avea nevoie de cineva sa-mi coase si gandurile intre ele si poate gasesc un chirurg bun pentru un transplant de stari (ale mele s-au alterat). Nu mai spun ca toate astea mi-au creat o durere insuportabila de suflet, calmantele aproape ca nu-si mai fac efectul. Cel mai teama mi-e acum de o hemoragie de lacrimi.
Nu o sa va rog sa ma ajutati. Acesta nu e un apel umanitar.

old red pain

scrisoare catre liceeni
Asculta mai multe audio Vedete »
by Tudor Chrila

My Quibblo Personality Quiz Result for: Your Vampire Name (Girls)

Your Vampire Name (Girls)

Maeve "intoxicating" You enjoy anything that deals with the arts or history. Your intelligent, wise, and you have the rare gift of balancing your emotions and your mind. You are a very aloof and secretive person and you have a hard time trusting others. Those who are lucky enough to be your friend are considered worthy of your trust and they are very few. But once you do open up you are a self-sacrificing friend. Men adore you for your originality, intellegence & independence and they love a good mystery.

Fun quizzes, surveys & blog quizzes by

My Quibblo Personality Quiz Result for: I CAN GUESS YOUR EYE COLOUR!!! {Sequel to hair colour}

I CAN GUESS YOUR EYE COLOUR!!! {Sequel to hair colour}

Green eyes I think you have green eyes, and if you don't you should. You love being with your friends and family. You're very friendly and nice but sometimes the attitude can be a problem. You love the world that you live in so you want to keep it clean... basically you're nature friendly :]. People love your free spirited attitude and that's why they love being around you. Oh and you're ah-dorable.

Fun quizzes, surveys & blog quizzes by

Vama

detalii despre concerte si concurs pe www.tudorchirila.blogspot.com

Martisor

BENTA ART

Superhero

Your results:
You are Wonder Woman

Wonder Woman 73% Supergirl 58% Green Lantern 55% Superman 50% Spider-Man 50% The Flash 50% Robin 45% Iron Man 40% Hulk 25% Catwoman 25% Batman 20%

You are a beautiful princess with great strength of character.

Click here to take the Superhero Personality Test

Which IB Book are you?

Which IB Book are you?

Nu am mintit cand am raspuns la intrebari; si chiar l-am repetat de trei ori :)
but I'm still scared of me

being green

Arhitectura sufletului

“Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie.”

Intr-o zi o sa ne saturam sa ne plimbam prin oras, pe strazi sau prin parcuri, prin muzee si biblioteci, prin magazine sau piete; o sa ne saturam de aceeasi cladire veche de pe colt, de pavajul din centru, de blocul cu 30 de etaje, de prefectura si de cinematograf. Poate deja ne-am saturat si solutia de moment a fost sa renuntam la plimbari, acum doar mergem. Dar daca ne va reveni pofta de plimbari?
***
Stefan a inchis ochii. S-a gandit ca doar pentru o clipa. Inca nu se luminase bine de ziua, iar semafoarele il orbeau. Strada pe care si-o dorea el, cu felinare galbene, ce lumineaza slab, nu se afla in orasul acesta… cu certitudine, nu. A inchis ochii. Inca era liniste. La 7 dimineata farurile masinilor sunt stinse, in parcare. Stia prea bine ca in curand o sa se trezeasca, asa ca a inchis ochii.
Negru. Intuneric. O lumina slaba, cetoasa, nedeslusita si apoi o ingemanare de culori. Un pas… si celalalt… si urmatorii. Cunostea orasul atat de bine incat chiar si cu ochii inchisi ar fi putut ocoli gropile din trotuar. La inceput cu neincredere, iar apoi cu din ce in ce mai multa pofta s-a avantat intr-o goana nebuna. Dupa… nu stia dupa ce, dar pasea repede, cu ochii inchisi, pe trotuarele marginite de blocuri si magazine. Simtea o dorinta tot mai mare de a nu’si mai deschide ochii. Nu s-a gandit niciodata cum s-ar fi descurcat daca ar fi fost orb, nu a cunoscut oameni orbi si nici nu a fost vreodata interesat sa-i cunoasca, dar era multumit acum. Cam la doua strazi departare a incetinit , s-a oprit si si-a zambit. Stia ca acolo e intuneric, stia ca pe acea alee laturalnica neoanele au uitat de mult ce e lumina. A deschis ochii cu teama, s-a convins ca era in locul dorit, s-a asezat pe o banca si a inchis iar ochii. Si asa, cu ochii inchisi, si-a ridicat privirea spre cer. Mintea lui a inceput sa lucreze.
Stia ca e putin innorat, dar ca totusi in partea dreapta se vad cateva stele si o virgula de luna; si mai mult, chiar le vedea. Si-a amintit de cate ori a vrut sa prinda luna pe vremea cand era copil si de cate ori a vrut ca visul lui sa nu fie imposibil, pentru a putea sa i-o dea Elenei sa si-o atarne la fereastra. Elena iubea mult luna, cam la fel de mult cum il iubea pe Stefan. Si iubirea lui… Incepea sa si-o imagineze; sufletul lui era cam la fel de mare ca si cerul, doar ca desi se saturase de oras, nu si-l putea inchipui altfel decat un cer cu strazi si cladiri. Isi vedea acum iubirea tot mai bine, era in fiecare locusor: picta o luna pe peretele unei sali de spectacole, se ruga intr-o biserica, lumina intr-o biblioteca, adia intr-un copac. Si mai vedea ca undeva pe acel cer era un soare, un soare ca toti sorii, atata doar ca nu-l putea localiza; era si deasupra si dedesupt , si in nord si in sud, in dreapta si in stanga. Da, Elena… si iubirea ei. La marginea orasului erau cateva blocuri gri, cam darapanate; stia prea bine ca acolo locuiesc neoamenii lui. Undeva spre centru, avea un parc pentru copii, plin de caldura, de zambete si de speranta . Celelalte cladiri erau in mare parte colorate, fie pentru reusite, multumiri, intelegere si admiratie, fie pentru prietenii, bucurii sau rabdare. Doar ca nu erau culorile vii ale unui curcubeu, erau culorile strazilor vechi si intime din tablourile Elenei. Nu avea blocuri inalte, nici semafoare si nici masini. Avea doar un tren. Pe strazile lui, oamenii se plimbau in voie. Se opreau ore in sir in fata unei coloane sau a unei arcade ale unei cladiri, se priveau unii pe altii, se imbratisau si se sinchiseau sa se salute. Pe fundal se auzea o melodie cantata lin la chitara, o auzeau cu totii. O invalmaseala de stari si senzatii, de vise si ganduri, curgeau de pe gatul chitarii pana’n urechile lor; ascultau in acelasi timp “Copilul si durerea”, “For the windows in paradise”, “10”, “Fire sign” si “18 ani” – interesanta combinatie, nu? Undeva in aripa stanga a sufletului, cerului, orasului (sau ce o fi fiind) avea un teren de tenis si cativa oameni cu zgura pe talpi, la cateva sute de metri departare o fabrica de ciocolata si undeva spre sud, o livada de portocali. Un singur lucru nu gasea Stefan… casa lui. De fapt, niciodata nu i-a placut imobilul in care locuia, dar nu vedea nici vreo casa cu pereti verzi si ferestre mari de lemn, a gasit doar o banca, banca pe care a stat ore in sir privind cerul, nucul de deasupra sau citind.
Aici avea ochii deschisi.
***
Atunci vom inchide si noi ochii.

Un an

17 februarie 2008... ziua in care mi-am inceput activitatea in "blogosfera"
un an intreg...cu acte in regula, cu vara si iarna, cu prezent si trecut...un an intreg de seisme, de cuvinte(mai mult sau mai putin retorice), de desene, de fotografii... pentru oameni si neoameni...

si pentru ca nu vreau ca aceasta postare sa fie prea melancolico-nostalgico-lacrimogeno-serioasa in continuare vreau sa multumesc tuturor fanilor mei, fara de care nimic nu ar fi fost posibil, mai vreau sa multumesc prietenilor mei care m-au sustinut si familiei mele fara de care nu as fi existat; va multumesc!

we... us...

15.
so happy together!



PS:
Julie bun venit in club!
PSS:
La mai mare A&A >:D<

What book are you?

You're Watership Down!
by Richard Adams

Though many think of you as a bit young, even childish, you're actually incredibly deep and complex. You show people the need to rethink their assumptions, and confront them on everything from how they think to where they build their houses. You might be one of the greatest people of all time. You'd be recognized as such if you weren't always talking about talking rabbits.
Take the Book Quiz at the

Expozitie de pictura

In perioada 11- 25 februarie, Muzeul Judetean de Istorie si Arta- Zalau va asteapta sa vizitati expozitia de pictura a artistului argentinian Julio Ducuron .

going down

august trecut de apus
si ploi
am tacut.
am sarit peste scoicile
din palmele lui august trecut.
am tacut
nisipul din ochiul tau livresc.
plans'am cu frunze
si puf amar de papadie
si am orbit
ochiul meu oliv
cu august strapuns de ...
apus.

... are pe ea o rochie de vara ca in povesti, de un rosu aprins...

*Fata cu portocale*

Black and Gold

Fata cu portocale

Cred ca incep sa ma indragostesc de Jostein Gaarder... Dupa ce m-a incantat cu Lumea Sofiei , in Fata cu portocale m-a convins ca nu a fost doar o intamplare, ca scrie cu adevarat bine.
Cel mai mult cred ca apreciez felul in care imbraca stiinta, filosofia si probabil experienta personala in povesti pline de mister si fantezie, intr-o maniera accesibila, dar originala.

Procesul

O carte care mi-a lasat gustul ciudatului ce aluneca, cand mai alert, cand mai lin, in absurd. Am alunecat si eu, dar nu spre absurd si nici spre ciudat, am alunecat pe firul intins de narator si m-am impiedecat de nodurile facute de el, incat era cat pe ce sa-mi fracturez imaginatia...

***

Am terminat de curand o carte care m-a lasat pe ganduri... si nu pentru ca ar avea vreun subiect ciudat, vreo tema sofisticata, mai multe planuri narative, rasturnari de situatie, ci pentru ca e atat de simpla si atat de sincera;
e scrisa de Salinger... si nu e "De veghe in lanul de secara"; are doua parti.. o povestire ( am aflat in partea a doua ca e o povestire din cele doua cu si despre acelasi om, pe nume Seymour) - "Dulgheri inaltati grinda acoperisului"- si "Seymour: o prezentare" care e chiar o prezentare si nu, nu e cea de'a doua povestire despre Seymour;
Povestirea e o simpla povestire... asa ca si cand ne-am intalni noi doi (oricare noi...) dupa o vreme si as incepe sa-ti povestesc despre o zi... despre o nunta... despre un frate...
Prezentarea incepe sa te zgandare din pricina simplitatii... astepti un moment in care naratorul sau autorul sau dementul asta care se joaca cu rabdarea ta sa isi schimbe planurile, sa provoace o incurcatura sau pur si simplu astepti sfarsitul, cu gandul ca ultima pagina va face intreaga prezentare sa straluceasca... Nu o sa spun daca asteptarile sunt sau nu indeplinite, dar spun ca sinceritatea si simplitatea te dezarmeaza.
Nu stiu daca Salinger a avut sau nu un frate... si nici nu sunt curioasa, desi stiu ca as aprecia altfel ce am citit daca as stii; deocamdata ma multumesc cu ideea ca exista carti care nu vor sa iti rascoleasca amintiri, sa-ti dea peste cap tot sistemul tau filosofic, sa iti transforme visurile in cosmaruri, sa te inspaimante ori sa te aduca in pragul depresiei, al fericirii, sau al disperarii... ca exista carti care te lasa sa-ti traiesti viata, dupa ce le-ai inchis, ca inainte de a le deschide...



***
“Vechiul covor rosu a fost asternut”
Imi spunea Salinger,
aseara, pe cand povesteam vrute si nevrute,
verzi si uscate;
Vechiul covor rosu a fost asternut
Si acum asteapta sa fie calcat
de tocurile sandalelor galbene
verzi si mov
ale Prostiei,
ale Arogantei
si ale Kitch-ului.
Pregatiti’va cu totii aparatele de fotografiat,
Tineti aratatorul pe declanstor,
Ochii in display...

Povesteam aseara cu Salinger...
Avem destule lucruri in comun:
amandoi am intinde
vechiul covor rosu pentru unii oameni;
amandoi vedem
cum se intinde vechiul covor rosu,
cand nu ar trebui;
amandoi simtim
ca vechiul covor rosu devine din ce in ce mai vechi,
si mai visiniu,
si mai sifonat.
Vechiul covor rosu a fost asternut
Si toti se imbulzesc cu bocancii lor murdari...

Lapsus

au apus vreo 10 sori
(10 ai mei,
ai celorlalti nu i-am numarat)
si copacii din parc s-au tot imbracat si dezbracat
(acum stau in pijamale si se uita la cer)
limbile ceasului scartaie ruginos
dupa atatia pasi in zadar pe un cerc prea stramt;
...
acum nici nu-mi mai amintesc cum suna vocea lui.



*** unui om drag, a carui voce nu vrea sa'mi revina decat vag si departe


Hey you, out there in the cold
Getting lonely, getting old
Can you feel me?
Hey you, standing in the aisles
With itchy feet and fading smiles
Can you feel me?
Hey you, dont help them to bury the light
Dont give in without a fight.

Hey you, out there on your own
Sitting naked by the phone
Would you touch me?
Hey you, with you ear against the wall
Waiting for someone to call out
Would you touch me?
Hey you, would you help me to carry the stone?
Open your heart, I'm coming home.

But it was only fantasy.
The wall was too high,
As you can see.
No matter how he tried,
He could not break free.
And the worms ate into his brain.

Hey you, standing in the road
Always doing what youre told,
Can you help me?
Hey you, out there beyond the wall,
Breaking bottles in the hall,
Can you help me?
Hey you, dont tell me theres no hope at all
Together we stand, divided we fall.

Well, only got an hour of daylight left. better get started
Isnt it unsafe to travel at night?
It'll be a lot less safe to stay here.
you're fathers gunna pick up our trail before long
Can loca ride?
Yeah, I can ride...
magaret, time to go!
maigret, thank you for everything
Goodbye chenga
Goodbye miss ...
I'll be back

Se pare ca minichestionarul nu prinde... decat daca esti o persoana celebra sau cel putin daca ai un blog foarte citit. Ma gandisem sa preiau ideea lui Tudor Chirila si in urma raspunsurilor voastre sa alcatuiesc un articol "colaj". dar nu am din ce...
Oare daca as propune un premiu ar functiona?:-?

Rememorare

E 15 ianuarie si se cuvine macar sa-l amintim pe Eminescu. Eu prefer sa-l rememorez pe prozatorul Eminescu, poetul este destul amintit .

Minichestionar

De mult imi doresc sa interactionez cu cititorii, sa ii provoc cum s-ar spune si iata ca acum aproape ca ma simt nevoita sa o fac. Ma ocup momentan de o miniancheta, un minichestionar si v-as ruga sa'mi raspundeti la 2 intrebari simple:
Ce stiti sa faceti cel mai bine cu mainile(minim 3 lucruri)?
Ce va place sa faceti cu mainile ?
Va multumesc de pe'acum!

Vicii

Avem vicii de dimineata pana noaptea tarziu
Unii fumeaza, altii citesc, iar altii scriu
Toti suntem dependenti de ceva,
Chiar daca doar de cearsafurile albe sau de sunete moi.
Avem vicii de care vrem sa scapam
Unii isi propun, altii incearca si altii renunta
Dar toti avem vicii de care ne-am indragostit.
Cu buzele iubim arsita si cu mainile ploaia.
Unii iubesc plimbarile pe langa palat, altii somnul
Cei mai multi raman la fumat.

this is my december

"Mai tarziu am revenit la gandul ca viata insasi e o stare de tranzit intre nastere si moarte... un peron unde te zbati sa ocupi un loc in tren."
"Dar vine o zi cand privesti peronul gol [...]Descoperi ceea ce stiai de la inceput, ca asteptarea are valoare cata vreme astepti sa se intample ceva, cata vreme ii poti inchipui ca se va intampla ceva, chiar daca nu se va intampla nimic. Altfel asteptarea devine un timp gol. A astepta asteptarea? Ar fi absurd. Asa ceva nu exista. A astepta asteptarea e moarte."

din Viata pe un peron, Octavian Paler

2009

Un an nou... desi probabil la fel de vechi ca cei de pana acum, la fel de prafuit si de aplecat de griji, la fel de ridat si la fel de lipsit de vlaga...
Nici planurile mele nu sunt noi... continui sa-mi doresc sa am chitara verde si anul asta trebuie sa o obtin, de'abia apoi o sa incep sa-mi doresc sa ma reapuc de studiat chitara, dar nu-mi promit nimic... vreau si anul asta la munte, macar sa'l vad, sa inspir o gura de aer curat si de liniste; mai vreau oameni dragi, sa le fiu aproape si sa-i iubesc cat de tare pot... astept sa vina primavara, sau macar vara ca sa umblu desculta in iarba... imi astept si laptop-ul impreuna cu oamenii dragi care o sa-l aduca... trebuie sa ajung si anul asta la Alba, din aceleasi motive ca si pana acum sau din oricare altele... trebuie sa iert, sa iubesc, sa traiesc mai mult...
si lista ar putea continua cu maruntisuri

Sa ne fie anul frumos, sa ni-l facem frumos si sa-l traim ca atare!