***

Anei, de dragul ei…

Am un suflet gol
Pentru ca voi
n-ati avut grija sa-l umpleti…
Si totusi uneori simt
Ca pe mine nu ma am,
Dar va am pe voi.
Am sufletul gol
Pentru ca nu v-am lasat
Sa intrati
De teama sa nu va speriati
De atata gol
Si sa fugiti
Atat de departe incat
Nu numai ca nu v-as simti
Pentru ca nu sunteti in mine,
Dar nici macar nu v-as vedea.
Am sufletul gol
Pentru ca nu am vrut sa-l umplu
Ca nu cumva sa imi ramana mic
Sau sa explodeze.
Am sufletul gol
Si uneori mi-e frica
Si uneori plang
Si uneori nu’mi ajunge.
Am sufletul gol
Pentru ca toti fluturii, zambetele,
Cuvintele, lacrimile,
Privirile, sunetele,
Oamenii si cerul cu marea lui
Nu incap in el.
Dar am toti fluturii, zambetele,
Lacrimile, cuvintele, privirile, sunetele
Oamenii si cerul cu marea lui
Pentru ca le-am umplut cu sufletul meu.
Si uneori simt ca pe mine nu ma mai am
Dar va am pe voi.


(Cand oamenii umplu totul cu gol, se’alege golul cu totul in brate)