eu nu mai cred in viata. serios vorbind... daca si ceea ce ni se ofera noua e viata, atunci bine. ar putea la fel de bine sa nu mai fie. cu toata sensibilitatea de care dispun va zic ca zambetul nu mai are valoare, aproape ca nici dragostea... nu as exagera totusi, dar oricum nu i-o acordam, so... ca zic eu ca are sau ca nu, tot acolo... cum sa te mai insenineze un zambet cand te gandesti in fiecare secunda la clipa iminenta cand o sa clachezi sau o sa intrii in depresie? sau si mai bine, te intrebi daca mai esti intreg la minte sau deja ai luat-o razna?... cum sa mai simti ca te trec fiori la o piesa fara sa plangi pe loc de amar, cand stii ca tu n-ai de fapt decat multe motive pentru care nu poti decat sa te stresezi si care nu mai prea lasa loc de sperante?... cum sa dormi linistit cand simti fiecare secunda cum iti suge viata, auzi ceasul tic-tac, tic-tac ca in 88 minutes pentru ca iti expira timpul, nu mai ai timp de nimic, nu iti ajunge nici pentru ceea ce trebuie sa faci, cum sa-ti mai ramana pentru ceea ce ai vrea sa faci...
m-am saturat... de mine si de voi, de tine si de noi
2 comentarii:
un zambet nu are valoare pentru ca viata e plina de ele. zambetul are valoare pentru ca desi este inecat de depresie, durere, suferinta el totusi apare. nu-l apreciezi pt ca stii ca tit va in continuare bine ci pentru ca stii ca vor veni vremuri grele, si trebuie sa il savurezi. speranta nu e speranta pt ca acopera tot restul, speranta e speranta pt ca e mica, ca nu are loc de stres si griji, dar totusi nu dispare.
scopul vietii nu e sa nu ai motive de nervi si disperare, ci sa nu te lasi coplisita de ele, sa poti in continuare aprecia rarele perle de fericire.
(doamne de m-as fi auzit vorbind asa acum 2 ani, ce priviri urate mi-as fi tras)
e grea iybirea tot mai evidenta de realitate..pacat ca asta e doar inceputul...
Trimiteți un comentariu