nu prea inteeg exact de ce, dar uneori, pur si simplu, spiritul meu e bantuit de intrebari existentiale... de exemplu, in momentul de fata nu inteleg cum poti sustine sus si tare, batandu-te cu pumnu-n piept, ca ai o pasiune, cand preferi sa stai in casa la caldurica, sau sa iesi la un suc in loc sa te intalnesti cu oameni care au aceeasi pasiune, sa discutati despre pasiunea respectiva si sa aflati chestii noi si interesante din domeniul respectiv.
incep sa fiu tot mai convinsa ca nu mai stim sa avem pasiuni... ca singurele pasiuni care reusesc sa ne seduca, atat incat sa renuntam la comoditate, sunt cele in rau...ca ne plangem ca nu avem oportunitati, dar de fapt ne-am obisnuit fara ele si le ignoram cand apar... ca mi-e sila de lumea in care traiesc