Zgomotul si furia

Cartea saptamanii trecute...
Pentru ca nu v-am marturisit ca am hotarat sa nu-mi pese mai mult de bac decat de mine, va spun acum. Mi-am stabilit cateva obiective legate de ceea ce iubesc eu si printre altele am stabilit si o carte/saptamana:D

Zgomotul si furia e o carte interesanta, ca sa nu zic ciudata. Cu toate ca nu sunt cel mai avizat critic, dar totusi sunt in postura de filolog, imi permit sa o consider o carte in care forma socheaza, iar continutul tine de capacitatea fiecaruia de a se apropia de el. Un continut fara un fir epic clar, construit cu rigurozitate, fara vreun accent pe actiune, ci cu o orientare spre modul in care percep personajele realitatea. As spune, o analiza psihologica pe jumatate. De ce pe jumatate? Pentru ca cititorului ii revine datoria de a o duce la bun sfarsit. Avem de'a face, deci, cu un autor-narator, aparent distant, care parca ar spune: " eu va prezint totul, voi n'aveti decat sa intelegeti". Un autor care se plimba prin trei personaje, pentru ca, dupa ce ne-a buimacit de tot, sa'si ia propriul rol, si sa ne povesteasca totul de undeva de sus, asa cum de fapt stau lucrurile. O carte care te chinuie pana la sfarsit, cand realizezi ca te-ai chinuit sa intelegi si ai pierdut esenta... Ca o concluzie: suntem atat de diferiti.

Acum cred ca e mai ceata decat v-ati imaginat ca poate fi.. ei bine n-aveti decat sa cititi si sa va luminati. Sau poate nu ?!