marți, 29 iunie 2010

Armonica

“in impresia totală rămâne o lume armonică aparte”


Cântă-mi în game minore
Toamna
Cum îmi cânta ploaia în palme.
Cântă-mi cu degetele pe coaste
… ale mele sunt clape de pian surd;
Din ale mele nu poți face om ca din Adam,
Dar poți răsării apusul
Și umbrele.
Cântă-mi
De la piano la mezzo forte
În cheia fa
… în cheia facerii lumii
Și a prefacerii
Și a desfacerii,
Dar nu-mi cânta în sol
Bemol.
Nu vreau să cad
Și să cântăm
În gol.

2 comentarii:

Syaitan spunea...

succes bai ieri si maine si ziua de dupa ziua de dupa maine

imiplaceploaia spunea...

oai...aceasta poezie este... expresia perfecta a unei armonii spirituale... da-l incolo de limbaj(l-am folosit sa nu zica nime ca nu stim:P chiar daca am avut "basne") e foarte tare adicatelea>:D<