De ce ma apuc acum de scris despre creativitate? Pentru ca m-am ocupat cu asta in ultima vreme, nu asa de dragul artei, ci pentru ca am avut de prezentat un proiect. Oricum, rezultatul conteaza. Partea mea din proiect o puteti citi in continuare.
Fără să o definim foarte concret în mintea noastră, ne întâlnim cu ea la tot pasul din postura de critici ai unei lumi căzute în banal și rutină, din cea de doritori de schimbare, de însetați de nou, fiind puși în situația de a ne activa mințile în căutarea unei idei pentru că vrem să revoluționăm, să inventăm sau doar să surprindem.
Dar omul o cunoaște sau cel puțin s-a folosit de ea de-a lungul istoriei și chiar înainte. Probabil că prima revoluție a constat în adaptarea mediului la om și nu invers - a lui la mediu. Dacă omul a evoluat de la unelte de piatră, cioplită rudimentar, la laser a fost pentru că nevoile au cerut-o, dar mai ales pentru că dincolo de satisfacerea unor cerințe minime, omul a reușit să combine utilități, să imagineze posibilități, să găsească soluții creative. Însă creativitatea e prezentă nu doar de-a lungul timplui, ci și de-a lungul existenței umane. Astfel, privind din perspectivă ontologică, la fiecare vârstă întâlnim manifestări ale ei; copilul urmează anumite șabloane, testează expectanțe, acumuleaza informație, dar mai mult decât atât se joacă, iar mintea lui e liberă; copilul nu e constrâns de rigori pe care adultul si le impune si care treptat se activează ca reflexe. Adolescentul încearca sa se individualizeze, să se autodefinească, astfel ca își creează un stil propriu, chiar fiind influențat de anumite modele; mai mult decât atât, el vrea să iasă din tipare, vrea sa schimbe lumea, să revoluționeze totul, și gasește în aceste dorințe resurse pentru a se exprima liber. Adultul cu toate că își permite tot mai puțin să spargă bariere, se bucură de credibilitate și are la dispoziție o mare cantitate de informație care se oferă a fi reorganizată, combinată, pentru obținerea unor produse noi.
In incercarea de a defini si a se raporta la creativitate s-au emis diverse pareri si teorii, dintre care unele sunt nevalide, dar avand o larga raspandire s-au cristalizat în mituri. De multe ori se crede ca ideile creative sunt in exclusivitate produsele inspiratiei iluminatorii, ca actul creator e ocazional si il manifesta un numar restrans de artisti si inventatori, ca doar cei cu un nivel foarte ridicat de inteligenta dispun si de creativitate, ca aceasta e o trasatura nemodificabila in timp si, in cazul elevilor, ca randamentul scolar e principalul indicator al creativitatii. Acestea sunt, insa, conceptii eronate, căci creativitatea sta la indemana oricui, e valorificata mai mult sau mai putin de fiecare, e educabila, fiind influentata de mediu si de experiente.
Bonus, un filmulet superb:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu