***

Am terminat de curand o carte care m-a lasat pe ganduri... si nu pentru ca ar avea vreun subiect ciudat, vreo tema sofisticata, mai multe planuri narative, rasturnari de situatie, ci pentru ca e atat de simpla si atat de sincera;
e scrisa de Salinger... si nu e "De veghe in lanul de secara"; are doua parti.. o povestire ( am aflat in partea a doua ca e o povestire din cele doua cu si despre acelasi om, pe nume Seymour) - "Dulgheri inaltati grinda acoperisului"- si "Seymour: o prezentare" care e chiar o prezentare si nu, nu e cea de'a doua povestire despre Seymour;
Povestirea e o simpla povestire... asa ca si cand ne-am intalni noi doi (oricare noi...) dupa o vreme si as incepe sa-ti povestesc despre o zi... despre o nunta... despre un frate...
Prezentarea incepe sa te zgandare din pricina simplitatii... astepti un moment in care naratorul sau autorul sau dementul asta care se joaca cu rabdarea ta sa isi schimbe planurile, sa provoace o incurcatura sau pur si simplu astepti sfarsitul, cu gandul ca ultima pagina va face intreaga prezentare sa straluceasca... Nu o sa spun daca asteptarile sunt sau nu indeplinite, dar spun ca sinceritatea si simplitatea te dezarmeaza.
Nu stiu daca Salinger a avut sau nu un frate... si nici nu sunt curioasa, desi stiu ca as aprecia altfel ce am citit daca as stii; deocamdata ma multumesc cu ideea ca exista carti care nu vor sa iti rascoleasca amintiri, sa-ti dea peste cap tot sistemul tau filosofic, sa iti transforme visurile in cosmaruri, sa te inspaimante ori sa te aduca in pragul depresiei, al fericirii, sau al disperarii... ca exista carti care te lasa sa-ti traiesti viata, dupa ce le-ai inchis, ca inainte de a le deschide...



***
“Vechiul covor rosu a fost asternut”
Imi spunea Salinger,
aseara, pe cand povesteam vrute si nevrute,
verzi si uscate;
Vechiul covor rosu a fost asternut
Si acum asteapta sa fie calcat
de tocurile sandalelor galbene
verzi si mov
ale Prostiei,
ale Arogantei
si ale Kitch-ului.
Pregatiti’va cu totii aparatele de fotografiat,
Tineti aratatorul pe declanstor,
Ochii in display...

Povesteam aseara cu Salinger...
Avem destule lucruri in comun:
amandoi am intinde
vechiul covor rosu pentru unii oameni;
amandoi vedem
cum se intinde vechiul covor rosu,
cand nu ar trebui;
amandoi simtim
ca vechiul covor rosu devine din ce in ce mai vechi,
si mai visiniu,
si mai sifonat.
Vechiul covor rosu a fost asternut
Si toti se imbulzesc cu bocancii lor murdari...