Promovez lectura! (II)

Am revenit cu a doua parte teoretica, dar m-am gandit ca ar fi de bun augur ca la fiecare postare despre lectura sa fac si o recomandare... am vazut din comentariile articolului anterior ca asta e ceea ce se cere.
Azi:

De la scris la citit


Lectura poate fi clasificată în funcţie de diferite criterii, unul dintre acestea raportându-se
la scris, fiind vorba de tipul de scriere lecturată. Rămânând la nivelul de scriere literară, artistică, lectura trebuie perceputa dinspre scriitor spre cititor.
Venit fie ca o consecinţă a refulării, a interiorizării, fie ca o dorinţă de a comunica, de a transmite, scrisul este, aşa cum afirma şi Confucius, „vocea inimii”. Astfel, scriitorul nu mai este copilul, tânărul sau bătrânul lui Blaga ; el este toate la un loc ; înţelepciunea, iubirea şi jocul lui sunt scrisul. Rândurile unui roman, ale unui basm, ori versurile unei poezii nu fac decât să noteze un anumit crez al artistului şi, astfel, scrisul poate reprezenta o cale subtilă şi elegantă de a exprima concepţii şi opinii. Şi în acelaşi timp, poate fi răgazul pe care îl dai descoperirii şi înţelegerii propriului ego, sau altfel spus : „Scrisul este un mod de a te concentra asupra a ceea ce nu ştiai că ştii (asupra a ceea ce ştiai fără să ştii că ştii).” (Gabriel Liiceanu). Pentru cititor, însă, cuvântul scris se transformă în cheie : cheie spre cunoaştere, cheie spre suflet, cheie spre alte civilizaţii şi culturi, cheie spre Rai sau Iad. Prin cititor cuvântul scris primeşte sens şi ecou; devenind cuvânt citit este o cale spre eliberare ori spre încătuşare. Este vorba aici de receptare, care se rezumă la cititor : la implicarea lui în lectură, la capacităţile sale imaginative şi creatoare, la posibilităţile lui de aprofundare, la dorinţele lui. Astfel, lectura poate „dă omului plenitudine „ (Francis Bacon) sau este „o osândă” (Mircea Eliade). Altfel spus, lectura este comunicare de la autor la cititor, ea reprezentând, simultan şi succesiv, toate elementele comunicării deoarece lectura este comunicatul, comunicantul, comunicarea, şi ea dă naştere unui informat: cititorul, care, la rândul său, este cel care creează lectura. Iată deci că lectura este un act de reciprocitate.

Recomandare:

Mitch Albom - "Cei cinci oameni pe care ii intalnesti in rai"



O carte greu de caracterizat. O carte frumoasa, scrisa intr-un stil placut si usor de citit, dar cu idei profunde. Pornind de la ideea ca "toate sfarsiturile sunt un fel de ineputuri" , prezinta cinci lectii de viata ilustrate sub pretextul calatoriei de dupa moarte, cinci lectii care raspund la intrebarile la care omul, distras de sirul intamplarilor, e incapabil sa raspunda: influenta reciproca, sacrificiul, iertarea, dragostea, importanta fiecarei vieti.
Despre ea Amy Tan spune: " o poveste pe care o devorezi cand esti indragostit, pe care simti nevoie sa o ai aproape cand te simti pierdut, o poveste la care te intorci iar si iar pentru ca iti da posibilitatea sa te vezi pe tine insuti si lumea din jur intr-o lumina noua."
Si daca o sa va placa, puteti urmari si filmul, cu acelasi nume, in regia lui Lloyd Kramer.
Cartea e destul de greu de gasit in librarii, eu cel putin m-am chinuit o vreme sa o gasesc si in cele din urma am recurs la internet. Sau v-o pot imprumuta eu. :)

Spor la citit!