Promovez lectura! (III)

Aceasta mini-campanie continua. Ma bucur tare mult ca cele doua articole postate pana acum au starnit o reactie din partea voastra, vizibila prin comentarii. Va multumesc pentru incurajare, idei, impresii si sper sa va fie de folos recomandarile, recenziile, prezentarile mele referitoare la lectura. In curand voi posta si o lista de carti pe care le-am citit, pe care vi le recomand si pe care sper sa le cititi (multumesc si pentru aceasta idee).
Pentru azi v-am pregatit din nou o frantura de teorie despre lectura si o recomandare, iar in cazul care sunteti curiosi de ce in articolul trecut am vorbit de scris, va invit sa cititi ceea ce scriu eu in categoria "seism caligrafic" sau "cuvinte".


Lectura – fapt si act

Putem pune în discuţie existenţa unei lecturi care nu depăşeşte condiţia de „fapt”, fiind vorba de o lectură superficială ce nu vizează o interacţiune a lectorului cu textul, oprindu-se la funcţia de informare, insuficientă în cazul literaturii aşa cum sustinea şi Perpessicius : „Adevăratul cititor, la fel cu adevăratul drumeţ, e acela care citeşte de dragul de a citi, care-şi face din satisfacţiile ce-i procură lectura deprinderi superioare şi care nu oboseşte niciodată.” Trecând de această fază şi avansând spre treapta de conlucrare a naratarului cu scriitorul sau naratorul, lectura devine „act”. În acest moment, ea presupune desprinderea de realitate şi pătrunderea într-o lume în care relativitatea nu reprezintă nesiguranţă, ci posibilităţi infinite, textul raportându-se la convingerile şi concepţiile atât de diverse ale cititorilor şi nu la realitate. Lectorul deţine, astfel, un rol activ, este ancorat în text, prin intermediul său închegându-se înţelesul, semnificaţia, mesajul textului. Receptarea textului literar reprezintă un proces de interacţiune dinamică între cel ce citeşte şi ceea ce este citit, astfel încât, în relaţia text-cititor se creeaza un spaţiu în care perspectivele prezentate de un autor sau narator sunt receptate şi filtrate de lector.

Recomandare:

Tocmai am terminat de citit "Conditia umana" a lui Andre Malraux. O carte care intr-adevar isi justifica titlul. O carte despre moarte, despre viata, despre demnitate, despre sacrificiu, despre idealuri, despre iubire, despre ambitie, despre istorie... toate analizate din diferite perspective, in diferite si diverse situatii. O carte despre om, despre omenire, despre umanitate.
"Conditia umana" e pentru mine una din acele carti care iti atrag atentia initial, te dezamagesc in timpul lecturii si iti depasesc toate asteptarile cand reusesti sa intelegi ce ai citit de fapt. Necesita rabdare (cel putin pentru cei care nu sunt pasionati de istorie, de strategii, de comunism) si dorinta, intentia si capacitatea de a trece dincolo de actiune, pentru a descoperii esenta textului si in consecinta complexitatea lui.
In ceea ce priveste tehnica narativa, doar cuvinte de lauda. Romanul e complex si din acest punct de vedere si cand spun asta ma refer la : anticipatie, retrospectie, introspectie, conflicte exterioare si interioare, analiza psihologica, detalii semnificative, suprapunere de planuri, paralelism, mai multe fire narative care se tes intr-un ansamblu foarte bine inchegat. Suspans, drama, poveste si filosofie, integrate perfect unele in altele. Pentru mine Malraux este un foarte bun regizor. Nu am reusit sa'mi imaginez concret niciun personaj, dar am vizualizat scene intregi, statice sau in miscare, si mai mult acele imagini mi-au transmis stari. Apoi succesiunea episoadelor, secventelor printr-o raportare explicita la timp, surprinzand actiunile diferitelor personaje, in spatii diferite, in momente simultane sau sucesive. Personajele... nu multe pentru amploarea actiunii si pentru intinderea romanului, dar multe prin rolul fiecaruia; as spune: o mana de personaje, toate (mai devreme sau mai tarziu) principale.
Asadar o carte complexa: prin esenta ei, prin actiunea ce realizeaza o pagina din culisele istoriei, cu valoare informationala, prin constructie.
Ea incheie trilogia asiatica a lui Malraux, dupa "Cuceritorii" si "Calea regala" si a fost distins cu Premiul Goncourt in 1933.
Sper ca nu am avut prea multa indrazneala. Recunosc ca opiniile mele nu sunt cele mai avizate, dar sunt cu siguranta sincere si dornice sa va stimuleze la lectura.

Spor la citit!