Iubim cu atata nebunie toamna
Si cu atata patima iubim
Trotuarele manjite cu ploaie
Incat le-am savura cu placere
la fiecare mic-dejun.
Macar cate putin la fiecare cina
Am gusta din toamna
Ca sa ne umplem cu seva ei.
Inghitim varfuri de creioane
Si frunze destramate
De dragul toamnei…
Ne-am decora intreg stomacul
Cu ea
Daca am putea inghiti
Si niste maini de pictor.
Imbratisam cu porniri necontrolate
Fiecare copac dezgolit
Si ingenunchem pe resturile imbracamintei lui
Cerand macar un cuvant,
Macar un cuvant rostit din adancul inimii
Unde salasluieste toamna.
Inghitim norii si pasii stacojii ai vantului
Tarat pe acoperisuri si mansarde.
Si murim cu graba si pasiune
In fiecare fulg de nea.
*** Fotografia sufletului am facut-o (poate ar fii trebuit sa o numim radiografie, sa fie in ton cu interesele tale), acum am incercat doar sa umplu un colt ramas liber >:D<
Un comentariu:
iti multumesc, va multumesc pentru tot>:D<
Trimiteți un comentariu