joi, 6 noiembrie 2008

Nocturn

Pe umeri avea praf
Din acela azuriu.

Pe umerii lui vantul purta
Praful cerului.
Si era noapte si vantul aluneca
Scuturand cerul.
Si cerul se lasa scuturat
Si noaptea se lasa bantuita
Si vantul se lasa prafuit
Si umerii lui erau grei
Si greul lor era albatru
Si albastrul se facea una cu cerul
Cerul una cu noaptea
Noaptea una cu vantul
Vantul una cu…

Si pe umeri purta praf din acela azuriu.

2 comentarii:

Zbor de fluture spunea...

modul in care ai folosit cuvintele, imaginile si sentimentele in versurile acestea imi aduc aminte de stilul lui Hesse din "Narcis si Gura-de-Aur"...

uf...frumos poti scrie...
>:d<

Anonim spunea...

te iubesc>:D<