duminică, 26 octombrie 2008

memories, toamna, plopi si Arghezi...

"Tristetea mea stravede printre arbori zarea,
Ca'ntr'un tablou in care nu'ntelegi..."

"Nascut in mine, pruncul, ramane'n mine prunc
Si sorcova luminii in brate i-o arunc"

"Niciodata toamna nu fu mai frumoasa
Sufletului nostru bucuros de moarte
...
Si cu ochii'n facla plopilor cereasca
Sa-si ingroape umbra'n umbra lor, in ses."

"Din plopul negru, razimat in aer,
Noaptea, pe sesuri, se desface lina"

"Nici zare nu vei mai avea,
Nici ochi cu care s-o masori"

"Ma'ndrept incet spre mine si sufletul mi-l caut
Ca orbul, ca sa cante, sparturile pe flaut."

"Ceva ciudat, ca un destin
Ma'mpinge sa ma'ntarzaii prin
Cazuta frunza pe alei."

"Uite-ti trecutul in palma... Te gandesti...:
Atatea povesti -
Cand le-ai citit,
Fara'nceput, fara sfarsit
Si cu sfarsitul la'nceput?"

"In sirul vietii noastre intreg, se face seara,
O seara fara sunet, nici vant, nici amintiri."

"Intr-aste drumuri fara drum,
In care toate doar au fost,
Si nu mai sunt acum."


* doar versuri de toamna...

Un comentariu:

Zbor de fluture spunea...

Arghezi...Doamne, frumos a putu scrie Omul acela...
multumesc de versuri>:D<